Despre Avva Macarie

publicat in Cuvânt filocalic pe 8 Decembrie 2012, 05:25

Zis‑a iarăși, fiindcă cu nerăutate se purta avva Macarie cu toți frații, i‑au zis lui unii: pentru ce te faci pe tine așa? Iar el a zis: doisprezece ani am slujit Domnului meu ca să‑mi dăruiască darul acesta și voi toți mă sfătuiți să‑l lepăd? 

Zis‑a și acesta avva Macarie : dacă dojenind pe cineva, te vei porni spre mânie, împlinești patima ta ; căci nu cumva pe alții să‑i mântuiești și pe tine să te prăpădești.

Întrebat‑au unii pe avva Macarie, zicând: cum suntem datori să ne rugăm? Le‑a zis lor bătrânul : nu este trebuință a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile și a zice: Doamne, precum vrei și precum știi miluiește! Iar de îți stă război asupra ta, zi : Doamne, ajută‑mi! Și El știe ce e de folos și face cu noi milă.

Zis‑a avva Macarie: de s‑a făcut întru tine defăimarea ca laudă și sărăcia ca bogăție și lipsa ca îndestulare, nu vei muri. Căci cu neputință este cel ce crede bine și lucrează cu blagoslovenie să cadă în necurăția patimilor și în înșelăciunea diavolilor. 

Trecând odată avva Macarie cu frații prin Egipt, a auzit un copil zicând mamei sale: mamă, un bogat mă iubește și eu îl urăsc și un sărac mă urăște și eu îl iubesc. Și auzind avva Macarie, s‑a mirat. Și i‑au zis lui frații : ce este vorba aceasta, părinte, că te‑ai mirat? Și le‑a zis lor bătrânul : cu adevărat, Domnul nostru este bogat și ne iubește pe noi și nu voim să‑L ascultăm. Iar vrăjmașul nostru, diavolul, este sărac și ne urăște și noi iubim necurăția lui.