Adaugat la: 1 Ianuarie 2010 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (ianuarie-februarie 2010)

Fragmente neodihnite din: Pr. Alexander Schmemann, Pentru viața lumii; Cartea Facerii; Filocalia IV, Ioan Carpatiul; Cuviosul Părinte Macarie Egipteanul; Arhimandritul Sofronie, Din Viaţă şi din Duh

Fragmente neodihnite (ianuarie-februarie 2010)

Lumea modernă a exilat bucuria în categoria „amuzamentului” şi a „relaxării”. Ea este justificată şi permisă în „timpul nostru liber”; este o concesie, un compromis. Pe de o parte, creştinismul a însemnat sfârşitul oricărei bucurii fireşti. Revelând pe Omul desăvârşit, el a revelat abisul înstrăinării omului de Dumnezeu şi tristeţea nesfârşită a acestei înstrăinări… „Există o singură tristeţe”, zice Leon Bloy, „aceea de a nu fi sfânt”. Această tristeţe pătrunde misterios în întreaga viaţă a lumii; foamea şi setea ei frenetică după perfecţiune, care ucide orice bucurie…

Totuşi, pe de altă parte, creştinismul a însemnat revelarea bucuriei şi dăruirea ei, şi astfel ne-a dăruit adevărata sărbătoare. În fiecare sâmbătă seara, la vecernie, cântăm: „prin Cruce bucurie a venit la toată lumea”. Această bucurie este bucuria cea curată pentru că nu depinde de nimic din această lume şi nu constituie răsplata pentru ceva meritat de noi. Ea este în întregime şi în mod absolut un dar, „charis”, harul. Şi fiind cu adevărat dar, această bucurie e singura putere cu adevărat transformatoare din această lume. Ea este pecetea Duhului Sfânt pe viaţa Bisericii - pe credinţa, nădejdea şi dragostea ei.
Pr. Alexander Schmemann, Pentru viaţa lumii

Adesea ne vine să spunem: dacă aş putea uita durerea ce mi-a pricinuit-o aproapele meu, l-aş ierta. Însă nu pot uita – Doamne, dă-mi uitare!... Aceasta nu e iertare: a ierta înseamnă să vezi omul aşa cum e, în păcatul său, în insuportabilitatea sa, în toată povara pe care o prezintă pentru viaţa ta, şi să spui: Am să te duc ca pe o cruce... Am să te duc Domnului şi am să-I spun: „Doamne, l-am purtat pe acesta toată viaţa, căci îmi este milă să nu se piardă cumva. Acum iartă-l, pentru că eu l-am iertat!”
Mitropolitul Antonie de Suroj, Bucuria pocăinţei

Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.

Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: „Iată, aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său”. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
Cartea Facerii, II, 18-24

Dacă bărbatul este întotdeauna înclinat să poetizeze femeia, rămânând un incorigibil romantic, femeia este cea care-l iubeşte pe bărbat pentru ceea ce este şi aşa cum este el…

Asupra căsătoriei apasă greu toate depravările neamului omenesc. În locuri publice şi pe scene deschise mulţimea avidă de spectacole nesănătoase a smuls vălurile nupţiale. Un anumit romantism va căuta mereu un eroism frapant şi imagini poetizate…

Civilizaţia prea masculină aduce lumea pe marginea prăpastiei. Mitul masculinului, al semincerului, contra-mitul femeii amazoane, al eliberării de toate opreliştile morale sunt tot atâtea fundături. Lumea celor „fără Dumnezeu” este mai înainte de toate lumea fără Fecioara şi fără preoţia maternă a femeii. În acest gol, cuvântul lui Nietzsche adresat femeilor capătă o rezonanţă profetică: „În iubirea voastră este onoarea voastră; să iubiţi mereu mai mult decât sunteţi iubite, să fiţi mereu în dragoste cele dintâi”. Mistuite de fiat-ul lor, femeile sunt „surâsul lui Dumnezeu” Care mântuieşte lumea.
Paul Evdokimov, Taina iubirii

Un singur cuvânt bun l-a făcut pe tâlharul răstignit curat şi sfânt; şi l-a dus în rai. Tot un singur cuvânt, însă necuvenit, i-a închis lui Moise Pământul Făgăduinţei. Deci să nu socotim superficial vorbăria. Căci bârfitorii şi flecarii îşi închid lor înşişi Împărăţia Cerurilor. Pe bărbatul limbut, chiar dacă merge drept în unele privinţe, dar în vorbire nu merge drept, ci mai degrabă strâmb, îl vor vâna relele ca să-l piardă. Drept a zis deci un oarecare înţelept că mai bine este a cădea de pe o înălţime de pământ decât a cădea de pe limbă. Să credem de aceea lui Iacob Apostolul care scrie: „Să fie tot omul grabnic la auzire şi zăbavnic la grăire”.
Filocalia IV, Ioan Carpatiul

La moartea lui, fericitul Macarie, sărutând pe toţi cei ce erau lângă dînsul şi pentru dînşii rugându-se, şi-a ridicat ochii şi mâinile în sus, zicând: „În mîinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu.”

Sufletul lui fiind ridicat de heruvimi şi spre cer suindu-se, unii din Părinţi priveau cu ochii sufleteşti spre diavolii cei din văzduh cum stăteau departe şi strigau: „O, de ce slavă te-ai învrednicit, Macarie!”. Iar Sfântul le răspundea: „Nu, căci încă mă tem pentru că nu mă ştiu să fi făcut vreun lucru bun în viaţă”. Mai apoi vrăjmaşii din văzduh strigau: „Cu adevărat ai scăpat de noi, Macarie”. Iar el le zicea: „Ba nu, căci îmi mai trebuie ceva ca să scap”. Iar când a ajuns înăuntrul porţilor cereşti, diavolii strigau: „A scăpat de noi, a scăpat!”. Iar Macarie cu mare glas le-a răspuns: „Cu adevărat am scăpat de meşteşugirile voastre, cu puterea Hristosului meu fiind îngrădit”.
Cuviosul Părinte Macarie Egipteanul, Vieţile sfinţilor pe luna ianuarie

Nu vă descurajaţi prea repede, ci repetaţi rugăciunea până când ea se va întipări în mintea voastră. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”. Când rostim această rugăciune stabilim cu Hristos o relaţie personală care scapă raţiunii noastre. Viaţa lui Hristos pătrunde treptat în noi.

Arhimandritul Sofronie, Din Viaţă şi din Duh
 

Fragmente neodihnite (ianuarie-februarie 2010)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni