Părintele Arsenie Giurgea s‑a născut la data de 22 iunie 1978, în Municipiul Tulcea. În anul 1993 a intrat ca frate în obştea Mănăstirii Crasna, fiind călugărit în ziua de 14 septembrie 1997. Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire patriarh Teoctist a fost hirotonit ierodiacon la data de 18 ianuarie 1998, la Mănăstirea Crasna, de Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului. Monah smerit, părintele Arsenie a ştiut să trăiască timpul scurtei sale vieţi ca dar al lui Dumnezeu şi ca o cale spre mântuire. Deodată cu nevoinţa sa duhovnicească în obştea chinoviei de la Crasna, părintele Arsenie a trudit şi pentru împlinirea sa cărturărească. Preţuind îndemnurile pline de înţelepciune ale Sfântului Apostol Pavel – ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te ascultă (I Tim. 4, 16) –, a absolvit studiile Seminarului monahal de la Mănăstirea Cernica şi apoi primii trei ani ai Facultăţii de Teologie Justinian Patriarhul din Capitală, după care a fost rânduit să slujească Sfânta Liturghie la Sfântul Altar, dar şi o „liturghie a ascultării” atât la Mănăstirea Crasna, cât şi la Muntele Athos, unde a vieţuit mai bine de un an. Fiind atras de tradiţiile monahale athonite, a petrecut o vreme la schitul românesc Lacu, unde a experiat, alături de ceilalţi monahi, spiritualitatea filocalică athonită. 

Prin felul său de slujire şi trăire duhovnicească a inspirat celorlalţi monahi, teologilor şi seminariştilor care veneau în vacanţe la Crasna iubirea şi râvna pentru lucrurile duhovniceşti, netrecătoare. 

Părintele Arsenie a împlinit începând cu anul 1993, în mănăstirea sa de metanie, diverse ascultări (bucătar, trapezar, brutar, paracliser, cântăreţ la strană), până în anul 2007. În toate responsabilităţile încredinţate a dovedit pricepere, dăruire, supunere şi dragoste pentru slujirea lui Hristos. Slujitor atent, evlavios, bun cântăreţ şi monah smerit, părintele Arsenie a fost apreciat nu doar de fraţii călugări, de preoţi şi studenţii teologi, ci şi de mulţi credincioşi, pelerini în această mănăstire de pe Valea Teleajenului. 

Fire sensibilă, părintele Arsenie a lucrat mult încercând să‑şi exprime credinţa prin cântarea bisericească, înregistrând multe casete şi CD‑uri, unele împreună cu părinţii români de la Athos, altele în România, alături de corul Tronos al Patriarhiei Române şi de părinţii Mănăstirii Crasna.

A conlucrat armonios cu părinţii din mănăstirea sa de metanie şi cu numeroşi monahi chemaţi la ascultări înalte în Biserică, cărora le‑a fost ucenic apropiat şi alături de care a mers, întotdeauna, pe drumul vieţii monahale. 

Fiind un monah cu aşezare lăuntrică exemplară şi înzestrat de Dumnezeu cu voce melodioasă, în toamna anului 2007 a fost transferat ca diacon slujitor la Catedrala Patriarhală din Bucureşti. Pe lângă această ascultare a fost şi inspector la Fabrica de lumânări Făclia Sfinţilor Români a Arhiepiscopiei Bucureştilor, de la Mănăstirea Popeşti‑Leordeni.

În luna octombrie 2009 a plecat în Franţa, cu ascultarea la Reşedinţa Mitropolitană de la Limours, lângă Paris, unde slujea adeseori la Catedrala Mitropolitană sau la unele parohii şi mănăstiri cu prilejul sfinţirilor, hramurilor şi slujbelor misionare. 

În perioada şederii în Franţa, a urmat cursuri la Institutul Teologic Ortodox Saint Serge din Paris. Apreciind frumoasa şi statornica sa slujire, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul românilor ortodocşi din Europa Occidentală şi Meridională, l‑a hirotesit arhidiacon în luna octombrie 2011.

În ultimii ani ai vieţii a purtat cu multă credinţă şi demnitate o suferinţă grea, care l‑a forţat de multe ori să rămână internat în spital, sub atenta îngrijire a medicilor francezi şi cu purtarea de grijă părintească deosebită a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Iosif.

Fiind departe de ţară, cu puţin înainte de moarte, Părintele Arsenie a dorit să‑şi revadă, pentru ultima oară, părinţii şi fraţii, care l‑au vizitat la Paris. La puţin timp după reîntâlnirea cu ei a trecut la cele veşnice, în ziua de 27 iulie 2012, la Paris, în spitalul Pitié‑Salpêtrière.

Dorinţa sa a fost să se reîntoarcă la Mănăstirea Crasna, locul trăirilor sale duhovniceşti din ultimii 20 de ani. Trupul lui trecut prin suferinţă a fost adus aşadar în Mănăstirea Crasna, unde a depus făgăduinţele monahale, pentru a se odihni întru nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice. Slujba înmormântării a avut loc la Mănăstirea Crasna, miercuri, 1 august 2012. 

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să aşeze sufletul bun al părintelui Arsenie împreună cu drepţii, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(sursa: www.basilica.ro)