Le renard et l'enfant

FETIȚA ȘI VULPEA

În prima zi de școală, îndepărtându‑se de drumul pe care mergea în fiecare zi, o fetiță vede o vulpe. Total fascinată, fetița uită de orice teamă și se apropie. Toată toamna fetița stă la pândă să vadă vulpea. Uneori reușește să o vadă pentru câteva secunde, alteori nu. Sosind iarna, fetița își rupe piciorul în căutarea vulpii și este nevoită să stea 3 luni în casă. Dar la sosirea primăverii începe din nou căutările, dorește din nou să își găsească vulpea. Astfel începe cea mai mare aventură din viața fetiței. Merge pe urmele vulpii, îi descoperă vizuina, o urmărește, ajunge într‑o grotă și chiar o ajută pe vulpe să scape de niște lupi flămânzi. Cu timpul, vulpea devine prietenoasă și chiar o lasă pe fetiță să o mângâie, să stea aproape de ea. Atât de mult se împrietenesc încât vulpea are curajul să urce în camera fetiței, dar ea face cea mai mare greșeală, închizând ușa camerei. Vulpea se simte captivă, se sperie și sare pe fereastră. Totuși, nu moare, dar prietenia între cele două se rupe. Fetița își acceptă vina și învață din aceste întâmplări că iubirea nu înseamnă posesie.

Pe lângă drăgălășenia fetiței și cadrul natural excepțional, pelicula câștigă mult în valoare prin vocea minunată a naratoarei Isabelle Carre.

 

Activitate

Dragi copii, vă propunem să realizați un semn de carte frumos și ingenios.

Descărcați pagina cu semnul de carte de aici: http://www.lonnies.dk/wp‑content/uploads/foxybookmark1.pdf

După ce printați pagina, decupați și tăiați așa cum se arată în imaginea alăturată.

Pe lângă o foarfecă aveți nevoie și de un cutter pentru hârtie. Ca să nu vă accidentați, tăietura cu cutterul trebuie făcută sub supravegherea părinților.

 

Știați că

Nu este clar cine și când a inventat semnul de carte. O legendă glumeață spune că un călugăr irlandez, Coloman din Elo, avea o muscă pe care, la întreruperea lecturii, o punea să stea pe ultimul rând citit. 

După cum știți, unele persoane îndoiesc pagina în loc să folosească un semn de carte, iar alte persoane folosesc ca semn de carte fâșii de hârtie, bancnote, fire de iarbă, bilete, creioane sau obiecte din cele mai neașteptate, de exemplu cuie sau piepteni.

În limba română se folosește ca regionalism și denumirea de „zăloagă”.