Zi de sărbătoare în parohia Sfinții Arhangheli de la Lyon

publicat in Din viaţa parohiilor pe 10 Iunie 2012, 14:41

În cea de‑a doua duminică din Sfântul şi Marele Post, a Vindecării Slăbănogului din Capernaum, parohia din Lyon a spus Axios diaconului Mihnea Pop, care a fost hirotonit preot de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif. Alături de părintele Cătălin Cordoş, preotul parohiei lioneze, de ieromonahul Nicodim, de ierodiaconul Grigore şi diaconul Richard şi de această dată „s‑au adunat mulţi” (Marcu 2, 12), veniţi şi din partea parohiei La Sainte Rencontre (parohie francofonă din Lyon), dar şi din alte parohii apropiate precum Grenoble sau Clermont Ferrand; pentru că nu numai cei de la Lyon vor primi în sânul comunităţii lor un nou preot, ci putem spune că întreaga Biserică se bucură când primește în sânul ei un nou slujitor.

Înaltpreasfinţitul Iosif, în predica rostită cu această ocazie, spunea că „munca esenţială a unui preot este să anunţe «vestea cea bună», iar «vestea cea bună» cuprinde şi faptul că am fost iertaţi de Dumnezeu, că suntem transformaţi prin darul Sfântului Duh, devenind vii, din paralizia sufletului şi a trupului, faptul că sufletul nostru poate ajunge să‑L cunoască pe Dumnezeu fiind datorat iertării pe care Hristos ne‑a adus‑o prin Întruparea Sa. Aceasta ne‑o anunţă în mod esenţial preotul, iar o comunitate creştină nu poate să trăiască fără preot, care devine astfel slujitorul iertării Domnului în mijlocul poporului credincios, pentru că toate Sfintele Taine din Biserică sunt semnul iertării şi vindecării pe care o primim de la Dumnezeu”.

Slăbirea noastră sufletească şi trupească izvorăşte din depărtarea de Dumnezeu, iar vindecarea, desigur, constă în apropierea de Dumnezeu, în a primi harul pe care Dumnezeu îl dăruieşte oamenilor la Sfintele Slujbe, a primi iertarea pe care, mai ales la Sfânta Spovedanie, Dumnezeu o dăruieşte celor care se mărturisesc sincer, cu părere de rău şi cu dorinţă de îndreptare, şi prin Sfânta Împărtăşanie, prin care se tămăduiesc bolile sufleteşti, dar şi cele trupeşti. Or, toate acestea devin posibile prin mijlocirea pe care o face preotul, ca săvârşitor al Sfintelor Taine.

Aşa cum slăbănogul a fost adus de patru prieteni în faţa lui Hristos, şi comunitatea are nevoie de o mijlocire în faţa lui Dumnezeu. Aceştia au mijlocit nu numai fizic, ajutându‑l pe acel om să ajungă la Hristos, ci şi prin credinţa lor, căci ne spune Scriptura: „Şi văzând Iisus credinţa lor, i‑a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!”  (Marcu 2, 5) – deci nu „văzând credinţa lui”, ci „credinţa lor”. Aşadar, vedem aici cum oamenii pot mijloci chiar unii pentru alţii, şi cu atât mai mult cei care au primit de la Hristos porunca să facă acest lucru, atunci când El spune: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându‑le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându‑i să păzească toate câte v‑am poruncit vouă” (Matei 28, 19‑20) şi „Cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 23).

Şi iată că preotul este acea prezenţă care ne aduce necontenit aminte de Hristos, şi în primul rând de jertfa Sa, de nevoia de a ne regăsi în harul dăruitor al învierii. Pentru un creştin, crucea este semnul jertfirii, al lepădării de sine şi, totodată, al dăruirii prin iubire, singura care duce la înviere. Prin urmare, preotul este dator să răspundă chemării divine cu întreaga sa viaţă, ca unul ce îl urmează pe Hristos şi care îşi ia crucea (Marcu 8, 34), punându‑se în slujba celor păstoriţi. Răspunzând acestei chemări, părintele Cătălin Cordoş a primit din partea ierarhului locului crucea pectorală, ca semn văzut al luării crucii, purtată pentru „întreaga regiune Rhones‑Alpes”, aşa cum a remarcat Înaltpreasfinţia Sa, cruce asumată atât de părintele Cătălin, cât şi, putem spune, de întreaga sa familie, căci această însoţire familială presupune asumarea unor renunţări şi a unei jertfiri. 

Şi, aşa cum remarca Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Iosif după ce candidatul la hirotonie, diaconul Mihnea Pop, a citit angajamentul său în mijlocul bisericii, „el vrea să rămână un martor al lui Hristos în mijlocul poporului credincios, nu numai prin viaţa sa în interiorul comunităţii, ci şi prin viaţa sa în sânul familiei, căci cel ce serveşte biserica trebuie să‑şi servească familia, aşa cum spunea Apostolul Pavel: «dacă nu ştie cineva să‑şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?» (I Timotei 3, 5)”.

După acest moment, diaconul Mihnea Pop a înconjurat masa altarului împreună cu cei doi preoţi prezenţi, părintele Cătălin Cordoş şi părintele Nicodim, urmând să primească din partea episcopului epitrahilul, brâul, felonul şi Liturghierul, în timp ce toţi cei prezenţi au strigat cu inima plină de bucurie Axios.

A urmat apoi sfinţirea Darurilor şi împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Scump Sângele Domnului, după care Părintele Mitropolit l‑a hirotesit pe părintele Cătălin, oferindu‑i, în cadrul unui moment deosebit de emoţionant, crucea şi rostind un cuvânt de învăţătură în această biserică închinată Sfinţilor Cosma şi Damian, unde, cu această ocazie, a slujit pentru prima dată, având în vedere că parohia de la Lyon săvârșește aici slujbe abia începând cu 18 decembrie 2011.

Aşa cum Sfinţii Părinţi au aşezat duminicile din Sfântul şi Marele Post ca trepte de pregătire pentru Înviere, după această Duminică a Slăbănogului din Capernaum, în care am văzut că preotul este mijlocitor în faţa lui Dumnezeu pentru comunitate, urmează în mod firesc Duminica Crucii, în care cinstim semnul de biruinţă al creştinilor şi suntem îndemnaţi să urmăm Celui care a luat Crucea, dar şi tuturor sfinţilor, părinţilor şi bineplăcuţilor lui Dumnezeu, prin a căror lepădare de sine li se descoperă taina crucii lui Hristos, ca urcuş spre Înviere.

Corina Bobea