Adaugat la: 5 Iunie 2012 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (iunie 2012)

Fragmente neodihnite (iunie 2012)

Mulţi fac milostenie cu banul lor
unii şi cu o bucată din pâinea lor
dar puţini
cu ei înşişi.

„în dar aţi primit, în dar să daţi” nu e
un privilegiu moral
ci legea duioasă a vieţii...

ah, trupurile şi sufletele noastre
daruri
nedăruite!

îmbolnăvite uscate
curând ucise pe veci

de frica
de a le pierde!

în mâinile lui Hristos
ar fi săturat întreaga Zidire

dar noi ne ducem puţinele zile şi ne stingem
cu pumnii strânşi şi cu dinţii scrâşnind

zadarnic încercând să păstrăm
ce n‑am avut niciodată...

striviţi de ceea
ce n‑am dăruit

ucişi
de ceea
ce n‑am trăit...

Marius Iordăchioaia, Daruri nedăruite

Adevărata răbdare este cea care îl şi iubeşte pe cel pe care îl tolerează; căci a tolera şi a urî nu este virtutea blândeţii, ci un văl al mâniei.  

Cu cât mintea (inima) se lărgeşte prin dragoste, cu atât va fi mai răbdătoare prin îndelungă‑răbdare. Atât răbdăm fiecare pe aproapele cât îl iubim; dacă îl iubeşti, îl porţi; dacă încetezi să iubeşti, încetezi să şi rabzi. Pe cine iubim mai puţin îl şi răbdăm mai puţin.

Dacă păstrăm răbdarea cu adevărat în inimă putem fi mucenici fără să fim răpuşi de sabie.

Sf. Grigorie cel Mare, Defensor Grammaticus, Cartea cuvintelor sclipitoare, 2 

 

Cu cât mai mare e iubirea, cu atât mai mari sunt şi suferinţele sufletului. Cu cât mai deplină e iubirea, cu atât mai deplină e cunoştinţa. Cu cât mai fierbinte e iubirea, cu atât mai fierbinte e rugăciunea. Cu cât mai desăvârşită e iubirea, cu atât mai sfântă e viaţa.

Harul vine de la iubirea pentru fratele şi se păstrează prin iubirea pentru fratele; dar dacă nu iubim pe fratele, harul lui Dumnezeu nu vine în suflet.

Sf. Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei

 

Iubirea este un schimb de fiinţă, o întregire reciprocă. Iubirea îmbogăţeşte pe fiecare pentru că primeşte şi dăruieşte la nesfârşit, pe când ura sărăceşte, pentru că nu dă şi nu primeşte nimic. 

Bărbatul găseşte în femeie o taină indefinită. Ea îşi cunoaşte nişte insuficienţe care se cer după o întregire prin bărbat, de aceea îl iubeşte pe bărbat; şi bărbatul la fel. Căsătoria e în acelaşi timp dragoste şi ajutor, bucurie de celălalt şi răbdare a lui. Pentru toate acestea se dă celor doi ce se căsătoresc harul dumnezeiesc. 

Iubirea uneşte uimirea în faţa tainei celuilalt şi răbdarea neputinţelor lui şi ajutorarea lui în ele. În iubire, amândoi devin tari. Un rol important în această spiritualizare treptată a legăturii dintre ei îl are exerciţiul şi creşterea responsabilităţii unuia pentru altul. Iubirea creşte din exerciţiul responsabilităţii reciproce, iar responsabilitatea creşte din iubire. 

Vieţuind împreună, cele două persoane se configurează una după cealaltă, încât bărbatul se completează şi ca persoană prin femeie, şi invers. Fiecare devine un fel de co‑persoană şi amândoi o unitate co‑personală.

De aceea, bărbatul care ar trece de la o femeie la alta nu se mai realizează ca persoană, definită prin convieţuirea cu o singură persoană ca femeie. Trăsăturile lui personale vor deveni fluide, nedefinite. Propriu‑zis el va deveni mai mult un individ‑specie, căci cel ce e lipsit de o adevărată şi permanentă comuniune personală e mai mult un individ uniform al speciei decât o persoană. În el se dezvoltă mai mult pasiunile speciei, nearmonizate şi neînfrânate.

Bărbatul are în femeie umanitatea ajunsă la intimitatea supremă cu el. Şi viceversa. Ei îşi sunt unul altuia deplin descoperiţi, într‑o totală sinceritate; fiecare îi este celuilalt ca un alt „eu”, rămânând totuşi un „tu” care îi este necesar pentru a se descoperi.

Fiecare se uită pe sine, făcându‑se eul celuilalt. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Cel iubit este pentru cel ce iubeşte identic cu sine. Însuşirea iubirii este de aşa fel încât cel ce iubeşte şi cel iubit nu mai par să formeze două persoane deosebite, ci un singur om”.

Pr. Dumitru Stăniloae, Căsătoria ca legătură naturală pe viaţă între un bărbat şi o femeie

 

Acum mergeţi în pace, iar dacă aţi descoperit cu adevărat bucuria credinţei, cum aţi putea să n‑o dăruiţi şi altora? Dacă v‑aţi apropiat mai mult decât alţii de adevăr, cum aţi putea să‑l păstraţi numai pentru voi? Dacă în sufletele voastre s‑a aprins viaţa cea adevărată, nu le veţi da şi altora o scânteie, o rază din această viaţă? Desigur, aceasta nu presupune să umblaţi de colo‑colo şi să le vorbiţi oamenilor despre religie, folosind expresii ecleziastice, ci să intraţi în lumea care vă aparţine cu o strălucire, o bucurie, o intensitate care să‑i facă pe toţi cei din jur să vă privească şi să spună: „Are un alt aer acum. Să se fi apropiat cu adevărat Dumnezeu de el (ea)? Are ceva ce nu avea mai înainte, ceva ce mie‑mi lipseşte – bucurie, viaţă, certitudine, un curaj nou, o nouă îndrăzneală, o viziune! Cum aş putea să le dobândesc şi eu?”

Pe de altă parte, unii vă vor spune: „Ai înnebunit!” În astfel de situaţii, nu puţine, eu le răspund astfel: „Da, aşa este, dar un lucru mi se pare ciudat. Voi, înţelepţii, care spuneţi că eu sunt nebun, nu simţiţi că aveţi viaţă în voi, în timp ce eu, nebunul, sunt fericit şi plin de viaţă! Veniţi să vă împărtăşesc nebunia mea, este nebunia lui Dumnezeu!”

Iată, veţi porni şi voi pe această cale. Veţi fi cu Dumnezeu de acum înainte, pe toate drumurile, pe toate cărările: veţi dansa pe Muntele Tabor, al Schimbării la Faţă, dăruindu‑le viaţă din plin şi altor oameni. Să vă binecuvânteze Dumnezeu paşii întru bucurie! Nu ştiu alt cuvânt mai potrivit decât acesta: „Bucurie”! Mergeţi cu bucurie, aduceţi tuturor bucurie – ceea ce înseamnă că le veţi dărui şi toate celelalte lucruri, pentru că Dumnezeu este bucurie, viaţă, intensitate.

Mitr. Antonie de Suroj (final de predică)

Fragmente neodihnite (iunie 2012)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni