Continuăm în acest număr prezentarea pelerinajului în Å¢ara Sfântă, organizat de Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei în luna ianuarie. Ca ÅŸi în numărul trecut, cuvântul îl au chiar pelerinii, cei mai în măsură să povestească ceea ce au văzut ÅŸi au trăit...
ExperienÅ£e ÅŸi trăiri de neuitat pe urmele Mântuitorului în drumul nostru spiritual care a fost însoÅ£it de citiri din Biblie ÅŸi cântări în fiecare loc, precizări suplimentare ÅŸi discuÅ£ii foarte bine susÅ£inute de organizatorul nostru, Bogdan Grecu, împreună cu părintele Iulian Nistea.
Participarea la Slujbe, între care sfinÅ£irea apei la Iordan de Bobotează, a culminat cu Sfânta Liturghie la Mormântul Mântuitorului în noaptea de sâmbătă spre duminică ÅŸi a fost pentru mine o adevărată bucurie pascală răsfrântă peste ziua următoare – m‑am simÅ£it ca în ziua de PaÅŸti!
O altă experienţă deosebită am trăit‑o în Egipt – în Sinai, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina ÅŸi în împrejurimi, locuri speciale, care au lăsat urme adânci în inima mea.
Am văzut locuri minunate, am întâlnit oameni deosebiÅ£i ÅŸi Dumnezeu ne‑a binecuvântat cu ocazii speciale, neaÅŸteptate, îmbucurându‑ne.
Ca povaţă, în puÅ£ine cuvinte, am primit la ultimul popas îndemnul unei maici: să îndepărtăm singurul rău din viaÅ£a noastră, păcatul!
Apoi momentul plecării … Grea despărÅ£irea! Se crease o legătură între noi care sper să dăinuiască la distanţă ÅŸi în timp, prin rugăciune unii pentru alÅ£ii.
MulÅ£umesc tuturor celor care au făcut să fie posibil acest pelerinaj, de la organizatori până la pelerini.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Mihaela Busuioc, Salon de Provence
Am participat împreună cu alte câteva mii de pelerini la slujba sfinÅ£irii apelor la râul Iordan, în ajunul sărbătorii Botezului Domnului (18 ianuarie, după calendarul iulian, folosit de Patriarhia Ierusalimului). Am fost primul grup care a ajuns la Iordan, încă de la 8 dimineaÅ£a. Am mers la râu, ne‑am dat cu apă pe faţă, ne‑am închinat ÅŸi apoi am aÅŸteptat. Pelerinii se adunau grup după grup, atmosfera de sărbătoare creÅŸtea. În jurul amiezii a venit ÅŸi partriarhul Ierusalimului, înconjurat de preoÅ£i ÅŸi diaconi, dintre care unii Å£ineau în mâini câÅ£iva porumbei albi. După slujba de sfinÅ£ire a apelor, clopotele au început să bată, porumbeii au fost lăsaÅ£i liberi ÅŸi s‑au învârtit în zbor câteva minute deasupra noastră. La un moment dat, din aripa unuia dintre ei s‑a desprins o pană, care a coborât uÅŸor către mine. Am prins‑o în palmă... A fost pentru mine ca o imagine a pogorârii Sfântului Duh peste ape, peste noi toÅ£i, care eram acolo.
Maria Åžomle, Paris
Pentru mine, pelerinajul mi‑a fost o călătorie întru mine, prin Hristos. Am păşit pe paginile Sfintei Scripturi, ÅŸi oglindit în lumina icoanelor grăitoare ale Noului ÅŸi Vechiului Testament, călătorind cu SfinÅ£ii EvangheliÅŸti, însoÅ£ind pe Iisus de la naÅŸtere spre Înviere.
Am alergat la mormânt dis de dimineaţă ca mironosiÅ£ele femei, am aÅŸteptat Învierea, unindu‑mă cu Hristos în Sfânta Împărtăşanie. Întâmpinată am fost de sfinÅ£ii Domnului vestind slava Lui: SfinÅ£ii Apostoli, dreptul Zaharia ÅŸi Sfânta Elisabeta, Înaintemergătorul Ioan Botezătorul , Sfântul Prooroc Moise, Sfântul Prooroc Ilie, Cuvioasa Maria Egipteanca, Sfânta Ecaterina, SfinÅ£ii Ioachim ÅŸi Ana, Zaheu, Magii, Păstorii, pustnicii pustiului Sinai, etc.
Le‑aş spune oamenilor: mergeţi si vedeţi ce bun este Domnul!
Daria Halip, Londra
Mi‑am dorit acest pelerinaj, înainte ca primul să se încheie; mi‑am dorit să revin! S‑a întâmplat după trei ani, pe neaÅŸteptate!
M‑am bucurat că Domnul mi‑a îngăduit să ajung încă o dată acasă, casa Lui dar ÅŸi casa noastră. De ce a noastră? Pentru că ai sentimentul că eÅŸti acasă, că eÅŸti primit cu braÅ£ele deschise indiferent cum eÅŸti: fiu risipitor, vameÅŸ, fariseu, desfrânat, etc. Nu poÅ£i rămâne indiferent în faÅ£a mâinii întinse sau chiar a braÅ£elor larg deschise care te aÅŸteaptă ÅŸi aÅŸteaptă de mult timp!
Este imposibil să nu simÅ£i iubirea Lui, este imposibil să te întorci aÅŸa cum ai venit. Nu ai cum să ignori faptul că toată fiinÅ£a ta vibrează cu fiecare pas pe care îl faci ÅŸi măruntaiele tale parcă au prins viaţă ÅŸi fiecare celulă tânjeÅŸte ÅŸi doreÅŸte iertare, iubire, mântuire!
Sunt trăiri ce nu pot fi redate, nu sunt cuvinte pentru a exprima aceste simţăminte, tot ce pot eu să spun celorlalţi este: mergeţi şi vedeţi (simţiţi)!
Este lucrul  pe care îl doresc fiecărui creÅŸtin; dacă fiecare dintre noi am ajunge măcar o dată în aceste locuri, nimeni nu ÅŸi‑ar mai permite să rămână căzut... Pentru că va ÅŸti că este aÅŸteptat oricând cu braÅ£ele deschise!
Cred că nu este ce aţi fi dorit să citiţi despre acest pelerinaj, dar... asta am simţit eu şi am ales să vă fac părtaşi ai acestor trăiri!
Domnul să ne ajute, să ajungem acasă, fiecare dintre noi!
Paula Mănac, Bruxelles
Eu nu am vrut dintotdeauna să merg la Ierusalim. Chiar mă intriga că nu simÅ£eam nicio râvnă pentru locurile unde a început credinÅ£a noastră, unde S‑a născut, a trăit, a pătimit ÅŸi a înviat Domnul. Mergeam cu drag în Sfântul Munte, îmi era dor de Athos, dar nu de Ierusalim. Åžtiam istoria părintelui care a plecat la Ierusalim cu bocceluÅ£a de ceapă, ardei ÅŸi usturoi, dar nici asta nu mă liniÅŸtea prea mult.
Într‑astfel a venit ÅŸi momentul ÅŸi dorirea. Spunea un prieten că se uită la noi ÅŸi că vede că toÅ£i avem un dor ascuns, o rugăciune nevorbită, o nevoie de a veni în Å¢ara Sfântă. Ei bine, el vedea drept. AÅŸa a fost ÅŸi pentru mine. Ajunsesem la o frământare continuă, la o neliniÅŸte, la oboseală, la nevoia de a mă întâlni cu Dumnezeu mai adânc, mai clar, pentru a‑mi găsi drumul ÅŸi a‑mi urma calea. Dumnezeu era lângă mine, dar eu ceream semn...
Am primit vestea pelerinajului cu mare bucurie. DeÅŸi am ÅŸi ezitat, apoi am hotărât să merg ÅŸi aÅŸa a fost. De când am ajuns în Israel, de fapt de când am plecat la drum, am avut o pace care m‑a însoÅ£it peste tot. Åžtiam că trebuie să mă liniÅŸtesc ÅŸi să mă pregătesc pentru că mă voi întâlni cu Domnul... ÅŸi într‑adevar, mi‑am dat seama când m‑am întors în Å£ară, că la Ierusalim am fost altul. Nu ÅŸtiu cât s‑a văzut în afară, dar în sinea mea aÅŸa a fost, o altă licărire.
Am văzut multe locuri ÅŸi le‑am văzut bine, am citit Evangheliile, ne‑am rugat, am încercat cu toÅ£ii, după cum am simÅ£it ÅŸi ne‑am priceput, să intrăm în persoana pelerinului adevărat. TotuÅŸi, aÅŸ vrea să spun despre locurile unde am simÅ£it mai adevărat. Mi‑am dat seama că nu e de ajuns ca într‑un loc să se fi întâmplat istoric vreo minune sau vreun alt eveniment din Evanghelii. Locul fără continuitatea trăirii autentince îÅŸi pierde din valoare, asemenea credinÅ£ei fără fapte. Am văzut că de fiecare dată când intram într‑o biserică ortodoxă, fiinÅ£a mea tresărea, se umplea de altă mireasmă, simÅ£eam somatic o altă trăire. În alte locuri totul era rece, gol, străin, fără înÅ£eles. Inima să aleagă! Ce să mai vorbesc de lavrele pustiului Iordanului, de toată suflarea călugărilor de peste veacuri, care încă‑şi fac auzite glasurile prin vieÅ£uitorii de azi; de Sfântul Sava, de Hozeva, de Sinai. Întâlnirea cu sfinÅ£ii e ÅŸi întâlnirea cu Hristos, mireasma faptelor lor miÅŸcă sufletul nostru. Urmându‑le lor, noi ne facem fii ai lui Dumnezeu, Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu. Mă cutremur, dar mă umplu ÅŸi de iubire mistuitoare. De asta am venit la Ierusalim, mergând, să vedem ÅŸi văzând, să înÅ£elegem.
Sfântul Mormânt este loc de taină. Nu pentru ca aÅŸa e frumos să zici sau pentru că aÅŸa zic ÅŸi alÅ£ii. Parcă simÅ£i ceva de neînÅ£eles, o întâlnire de nepătruns, dar din păcate nu poÅ£i să pui cugetul pe nicio certitudine. La Sfântul Mormânt e freamăt, e râvnă, e rugăciune, sunt mulÅ£i oameni ÅŸi multe ispite. TotuÅŸi nu e greu să rămâi în bucuria întâlnirii cu Hristos ÅŸi să te mulÅ£umesti cu puÅ£in, cu cât poÅ£i ajunge la momentul la care te nimereÅŸti.  Nu pot să spun că m‑am regăsit întru totul ÅŸi asta parcă mă doare, dar dacă mă gândesc că „unde sunt doi sau trei adunaÅ£i în numele Meu”, îmi găsesc suflarea cea dintâi. Fiecare după inima ÅŸi dorirea lui... mireasma faptelor mântuirii.
Închei gândindu‑mă tot la părintele de care aminteam la început.  După cum am plecat, tot la fel ne‑am întors, dar parcă nu întocmai. Părintele a pus începutul unei frumoase ÅŸi adânci lucrări de pocăinţă. Cât despre mine, piatra care s‑a zidit acolo este, întâlnirea cu Hristos a fost, cu sfinÅ£ii m‑am bucurat, iar ei m‑au binecuvântat, hotărârea cea bună nădăjduiesc că am luat. Să ne întărească bunul Dumnezeu să lucrăm ce am primit!
Victor Larie, IaÅŸi
Dacă doriţi să primiţi informaţii despre pelerinajele viitoare sau să contactaţi Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale, puteţi trimite un email la pelerin@mitropolia.eu sau suna la numărul +33 6 05 68 94 50.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2019 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team