Adaugat la: 1 Aprilie 2012 Ora: 15:14

Ţara Sfântă, un pelerinaj dorit, promiţător şi care a depăşit aşteptările!

Continuăm în acest număr prezentarea pelerinajului în Ţara Sfântă, organizat de Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei în luna ianuarie. Ca şi în numărul trecut, cuvântul îl au chiar pelerinii, cei mai în măsură să povestească ceea ce au văzut şi au trăit... 

Ţara Sfântă, un pelerinaj dorit, promiţător şi care a depăşit aşteptările!

Experienţe şi trăiri de neuitat pe urmele Mântuitorului în drumul nostru spiritual care a fost însoţit de citiri din Biblie şi cântări în fiecare loc, precizări suplimentare şi discuţii foarte bine susţinute de organizatorul nostru, Bogdan Grecu, împreună cu părintele Iulian Nistea.

Participarea la Slujbe, între care sfinţirea apei la Iordan de Bobotează, a culminat cu Sfânta Liturghie la Mormântul Mântuitorului în noaptea de sâmbătă spre duminică şi a fost pentru mine o adevărată bucurie pascală răsfrântă peste ziua următoare – m‑am simţit ca în ziua de Paşti!

O altă experienţă deosebită am trăit‑o în Egipt – în Sinai, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina şi în împrejurimi, locuri speciale, care au lăsat urme adânci în inima mea.

Am văzut locuri minunate, am întâlnit oameni deosebiţi şi Dumnezeu ne‑a binecuvântat cu ocazii speciale, neaşteptate, îmbucurându‑ne.

Ca povaţă, în puţine cuvinte, am primit la ultimul popas îndemnul unei maici: să îndepărtăm singurul rău din viaţa noastră, păcatul! 

Apoi momentul plecării … Grea despărţirea! Se crease o legătură între noi care sper să dăinuiască la distanţă şi în timp, prin rugăciune unii pentru alţii. 

Mulţumesc tuturor celor care au făcut să fie posibil acest pelerinaj, de la organizatori până la pelerini.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Mihaela Busuioc, Salon de Provence

 

Am participat împreună cu alte câteva mii de pelerini la slujba sfinţirii apelor la râul Iordan, în ajunul sărbătorii Botezului Domnului (18 ianuarie, după calendarul iulian, folosit de Patriarhia Ierusalimului). Am fost primul grup care a ajuns la Iordan, încă de la 8 dimineaţa. Am mers la râu, ne‑am dat cu apă pe faţă, ne‑am închinat şi apoi am aşteptat. Pelerinii se adunau grup după grup, atmosfera de sărbătoare creştea. În jurul amiezii a venit şi partriarhul Ierusalimului, înconjurat de preoţi şi diaconi, dintre care unii ţineau în mâini câţiva porumbei albi. După slujba de sfinţire a apelor, clopotele au început să bată, porumbeii au fost lăsaţi liberi şi s‑au învârtit în zbor câteva minute deasupra noastră. La un moment dat, din aripa unuia dintre ei s‑a desprins o pană, care a coborât uşor către mine. Am prins‑o în palmă... A fost pentru mine ca o imagine a pogorârii Sfântului Duh peste ape, peste noi toţi, care eram acolo.

Maria Şomle, Paris

 

Pentru mine, pelerinajul mi‑a fost o călătorie întru mine, prin Hristos. Am păşit pe paginile Sfintei Scripturi, şi oglindit în lumina icoanelor grăitoare ale Noului şi Vechiului Testament, călătorind cu Sfinţii Evanghelişti, însoţind pe Iisus de la naştere spre Înviere.

Am alergat la mormânt dis de dimineaţă ca mironosiţele femei, am aşteptat Învierea, unindu‑mă cu Hristos în Sfânta Împărtăşanie. Întâmpinată am fost de sfinţii Domnului vestind slava Lui: Sfinţii Apostoli, dreptul Zaharia şi Sfânta Elisabeta, Înaintemergătorul Ioan Botezătorul , Sfântul Prooroc Moise, Sfântul Prooroc Ilie, Cuvioasa Maria Egipteanca, Sfânta Ecaterina, Sfinţii Ioachim şi Ana, Zaheu, Magii, Păstorii, pustnicii pustiului Sinai, etc.

Le‑aş spune oamenilor: mergeţi si vedeţi ce bun este Domnul!

Daria Halip, Londra

 

Mi‑am dorit acest pelerinaj, înainte ca primul să se încheie; mi‑am dorit să revin! S‑a întâmplat după trei ani, pe neaşteptate!

M‑am bucurat că Domnul mi‑a îngăduit să ajung încă o dată acasă, casa Lui dar şi casa noastră. De ce a noastră? Pentru că ai sentimentul că eşti acasă, că eşti primit cu braţele deschise indiferent cum eşti: fiu risipitor, vameş, fariseu, desfrânat, etc. Nu poţi rămâne indiferent în faţa mâinii întinse sau chiar a braţelor larg deschise care te aşteaptă şi aşteaptă de mult timp!

Este imposibil să nu simţi iubirea Lui, este imposibil să te întorci aşa cum ai venit. Nu ai cum să ignori faptul că toată fiinţa ta vibrează cu fiecare pas pe care îl faci şi măruntaiele tale parcă au prins viaţă şi fiecare celulă tânjeşte şi doreşte iertare, iubire, mântuire!

Sunt trăiri ce nu pot fi redate, nu sunt cuvinte pentru a exprima aceste simţăminte, tot ce pot eu să spun celorlalţi este: mergeţi şi vedeţi (simţiţi)!

Este lucrul  pe care îl doresc fiecărui creştin; dacă fiecare dintre noi am ajunge măcar o dată în aceste locuri, nimeni nu şi‑ar mai permite să rămână căzut... Pentru că va şti că este aşteptat oricând cu braţele deschise!

Cred că nu este ce aţi fi dorit să citiţi despre acest pelerinaj, dar... asta am simţit eu şi am ales să vă fac părtaşi ai acestor trăiri!

Domnul să ne ajute, să ajungem acasă, fiecare dintre noi!

Paula Mănac, Bruxelles

 

Eu nu am vrut dintotdeauna să merg la Ierusalim. Chiar mă intriga că nu simţeam nicio râvnă pentru locurile unde a început credinţa noastră, unde S‑a născut, a trăit, a pătimit şi a înviat Domnul. Mergeam cu drag în Sfântul Munte, îmi era dor de Athos, dar nu de Ierusalim. Ştiam istoria părintelui care a plecat la Ierusalim cu bocceluţa de ceapă, ardei şi usturoi, dar nici asta nu mă liniştea prea mult.

Într‑astfel a venit şi momentul şi dorirea. Spunea un prieten că se uită la noi şi că vede că toţi avem un dor ascuns, o rugăciune nevorbită, o nevoie de a veni în Ţara Sfântă. Ei bine, el vedea drept. Aşa a fost şi pentru mine. Ajunsesem la o frământare continuă, la o nelinişte, la oboseală, la nevoia de a mă întâlni cu Dumnezeu mai adânc, mai clar, pentru a‑mi găsi drumul şi a‑mi urma calea. Dumnezeu era lângă mine, dar eu ceream semn...

Am primit vestea pelerinajului cu mare bucurie. Deşi am şi ezitat, apoi am hotărât să merg şi aşa a fost. De când am ajuns în Israel, de fapt de când am plecat la drum, am avut o pace care m‑a însoţit peste tot. Ştiam că trebuie să mă liniştesc şi să mă pregătesc pentru că mă voi întâlni cu Domnul... şi într‑adevar, mi‑am dat seama când m‑am întors în ţară, că la Ierusalim am fost altul. Nu ştiu cât s‑a văzut în afară, dar în sinea mea aşa a fost, o altă licărire.

Am văzut multe locuri şi le‑am văzut bine, am citit Evangheliile, ne‑am rugat, am încercat cu toţii, după cum am simţit şi ne‑am priceput, să intrăm în persoana pelerinului adevărat. Totuşi, aş vrea să spun despre locurile unde am simţit mai adevărat. Mi‑am dat seama că nu e de ajuns ca într‑un loc să se fi întâmplat istoric vreo minune sau vreun alt eveniment din Evanghelii. Locul fără continuitatea trăirii autentince îşi pierde din valoare, asemenea credinţei fără fapte. Am văzut că de fiecare dată când intram într‑o biserică ortodoxă, fiinţa mea tresărea, se umplea de altă mireasmă, simţeam somatic o altă trăire. În alte locuri totul era rece, gol, străin, fără înţeles. Inima să aleagă! Ce să mai vorbesc de lavrele pustiului Iordanului, de toată suflarea călugărilor de peste veacuri, care încă‑şi fac auzite glasurile prin vieţuitorii de azi; de Sfântul Sava, de Hozeva, de Sinai. Întâlnirea cu sfinţii e şi întâlnirea cu Hristos, mireasma faptelor lor mişcă sufletul nostru. Urmându‑le lor, noi ne facem fii ai lui Dumnezeu, Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu. Mă cutremur, dar mă umplu şi de iubire mistuitoare. De asta am venit la Ierusalim, mergând, să vedem şi văzând, să înţelegem.

Sfântul Mormânt este loc de taină. Nu pentru ca aşa e frumos să zici sau pentru că aşa zic şi alţii. Parcă simţi ceva de neînţeles, o întâlnire de nepătruns, dar din păcate nu poţi să pui cugetul pe nicio certitudine. La Sfântul Mormânt e freamăt, e râvnă, e rugăciune, sunt mulţi oameni şi multe ispite. Totuşi nu e greu să rămâi în bucuria întâlnirii cu Hristos şi să te mulţumesti cu puţin, cu cât poţi ajunge la momentul la care te nimereşti.  Nu pot să spun că m‑am regăsit întru totul şi asta parcă mă doare, dar dacă mă gândesc că „unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu”, îmi găsesc suflarea cea dintâi. Fiecare după inima şi dorirea lui... mireasma faptelor mântuirii.

Închei gândindu‑mă tot la părintele de care aminteam la început.  După cum am plecat, tot la fel ne‑am întors, dar parcă nu întocmai. Părintele a pus începutul unei frumoase şi adânci lucrări de pocăinţă. Cât despre mine, piatra care s‑a zidit acolo este, întâlnirea cu Hristos a fost, cu sfinţii m‑am bucurat, iar ei m‑au binecuvântat, hotărârea cea bună nădăjduiesc că am luat. Să ne întărească bunul Dumnezeu să lucrăm ce am primit!

Victor Larie, Iaşi

 

Dacă doriţi să primiţi informaţii despre pelerinajele viitoare sau să contactaţi Centrul de Pelerinaje al Mitropoliei Europei Occidentale şi Meridionale, puteţi trimite un email la pelerin@mitropolia.eu sau suna la numărul +33 6 05 68 94 50.

Ţara Sfântă, un pelerinaj dorit, promiţător şi care a depăşit aşteptările!

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni