Adaugat la: 13 Aprilie 2012 Ora: 15:14

Povestea lui Ieremia

Povestea lui Ieremia

Ieremia s‑a născut cu probleme fizice și cu un handicap mental. Avea o boală care îi lua puțin câte puțin viața. Chiar și așa, părinții lui au încercat să‑i ofere o viață normală trimițându‑l la școală. La 12 ani Ieremia era în clasa a doua. Învățătoarea era vizibil deranjată de el, pentru că mereu îi ieșea salivă din gură și scotea gemete. A discutat cu părinții, le‑a spus ca ar trebui să‑l dea la o şcoală specială, căci între el şi ceilalţi copii din clasă era o diferenţă de cinci ani. Dar părinţii lui au implorat‑o să‑i înțeleagă, căci Ieremia se obişnuise cu acea şcoală şi ar fi fost traumatizant pentru el să‑l mute în alt colectiv. Învățătoarea a încercat să‑i înțeleagă, deşi prezenţa lui Ieremia în clasă îi deranja pe colegii lui. Dar gândindu‑se mai bine şi‑a dat seama cât de greu trebuia să le fi fost părinţilor lui. Şi s‑a străduit mai mult. 

Primăvara se apropia și copiii au început să vorbească despre Paște. Învățătoarea s‑a hotărât să le dea o temă legată de această sărbătoare. A dat fiecăruia câte un ou mare de plastic și le‑a spus: „Vreau să le duceți astăzi acasă, iar mâine să mi le aduceți înapoi cu ceva înăuntru care să reprezinte o viață nouă.” „Da”, au răspuns copiii emoționați. Numai Ieremia nu spunea nimic, ci doar se uita fix la dânsa. Nici măcar nu mai scotea gemetele sale obişnuite. Oare înţelesese ce le spusese despre moartea şi învierea lui Iisus?

A doua zi cei 19 elevi ai clasei erau foarte nerăbdători să vadă ce pusese fiecare în ou. Învățătoarea le‑a adunat pe toate într‑un săculeț de pânză și apoi a început să le deschidă pe rând. În primul a găsit o floare. O fetiță a ridicat mâna și a strigat: „Este al meu.” „Foarte bine” – a spus învăţătoarea – „o floare este fără îndoială semnul unei noi vieţi. Când plantele răsar din pământ, ştim că se apropie primăvara”. În altul a găsit un fluture din plastic, care părea adevărat. „Excelent. Ştim cu toţii cum o larvă care pare o omidă urâtă se transformă într‑un fluture superb”. Fetiţa care adusese acest ou zâmbea fericită. Apoi învăţătoarea a deschis un al treilea ou. Dezamăgită, a oftat. Oul era gol. Învățătoarea l‑a pus deoparte fără să spună nimic, pentru că bănuia că este oul lui Ieremia și nu dorea să‑l facă de râs. Atunci copilul a întrebat: „Dar despre oul meu de ce nu spuneți nimic?” „Pentru că este gol...” Ieremia a privit‑o drept în ochi pe învățătoare și i‑a spus: „Și mormântul lui Iisus era gol...” 

Timpul parcă s‑a oprit în loc. După un moment, învăţătoarea a întrebat: „Dar ştii de ce era mormântul gol?”. „Desigur” – a răspuns Ieremia – „Iisus a fost omorât şi pus în mormânt, dar Tatăl Său L‑a înviat”. 

Când s‑a sunat de pauză, copiii au fugit în curte. Învăţătoarea a rămas în clasă şi a început să plângă. Inima i se înmuiase. 

Trei luni mai târziu Ieremia a murit. Toți au fost surprinși când au văzut pe mormântul lui Ieremia 19 ouă de plastic. Toate erau goale.

Legenda ouălor roşii

Dragi copii, se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota.

Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată, cu cât Iisus îl vindecase odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte.

Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge. 

Femeia şi‑a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:

‑ Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne‑ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă‑ne pe noi, păcătoşii, şi lasă‑ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat‑o pentru noi.

Când s‑a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n‑a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s‑au bucurat mult, spunând: Hristos a înviat!

Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându‑le: Hristos a înviat!

De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu‑le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându‑le: Hristos a înviat!, şi primind răspunsul: Adevărat a înviat!

De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi să fie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.

Povestea lui Ieremia

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni