Adaugat la: 20 Aprilie 2012 Ora: 15:14

Cuvântul Mitropolitului (aprilie 2012)

Fragment din scrisoarea Pastorală la Învierea Domnului, 2011

Cuvântul Mitropolitului (aprilie 2012)

Învierea Domnului este în inima credinţei noastre creştine, fiind considerată şi trăită de noi toţi ca Sărbătoarea sărbătorilor, Bucuria mai presus de orice bucurie. Aceasta este ziua în care primim ca oameni muritori nădejdea LUMINII mai presus de orice lumină, Mângâierea ÎNVIERII care este mai presus de orice mângâiere omenească, Vestea cea bună adusă nouă de către îngerii care străjuiau Mormântul gol la venirea femeilor mironosiţe, veste care a bucurat şi cutremurat deopotrivă Cerul şi pământul, îngerii şi oamenii: că Domnul Hristos nu mai este în mormânt, a înviat, BIRUIND MOARTEA ŞI IADUL. Odată cu El, şi noi am câştigat veşnicia, am devenit moştenitori a ceea ce El dobândeşte pentru noi, ÎNVIEREA şi VIAŢA! 

De‑a lungul vieţii noastre pământeşti Hristos caută să ne facă părtaşi biruinţei Lui asupra morţii, să ne unească cu Sine, să ne smulgă de sub puterea celui rău, răscumpărându‑ne din păcat şi din moarte prin iertarea pe care ne‑a adus‑o prin lumina Crucii Sale. Domnul caută să ne facă pe toţi casnici ai lui Dumnezeu şi împreună‑vieţuitori cu El, prin învierea cea din morţi. Toate darurile acestea Hristos le‑a lăsat pentru noi în Botez: „…De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (In 3, 5). În Botez Hristos ne împărtăşeşte toată viaţa Lui, tot ceea ce a trăit fiind pe pământ cu noi, oamenii. Ne împărtăşeşte însă şi ceea ce a dobândit pentru noi mai presus de această viaţă şi de această lume, adică Cerul, braţele Părintelui Ceresc, ele însele fiindu‑ne deschise prin Întruparea, Patimile, Moartea, Învierea şi Înălţarea Lui la Cer. Trimiţând pe Duhul Sfânt în lume, prin El, Hristos Cel Înviat ne caută, dar nu ne poate întâlni decât dacă şi noi ieşim în căutarea Lui, dacă Îl dorim şi Îl aşteptăm, dacă‑L primim în inima noastră şi credem că El Însuşi ne are şi ne poartă în Sine, în inima Lui plină de infinită iubire pentru fiecare. 

Locul şi momentul în care are loc Unirea noastră deplină cu Hristos este în Taina Sfântului Botez, în Biserică. Botezul este precedat de lepădarea de cel rău şi toate ale lui, de tot ceea ce ne poate împiedica să ne unim cu Cel Mort şi Înviat. Îl binecuvântăm apoi pe Părintele Ceresc, Care atât de mult ne‑a iubit, „…încât pe Unul Născut Fiul Său a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In 3, 6) şi Care „…voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (slujba Sf. Botez). Nimeni dintre cei născuţi pe pământ nu este exclus de la cunoaşterea Adevărului şi de la mântuire. 

La Sfântul Botez, după ce primim să ne unim cu Hristos, ajungem în inima bisericii – icoană a Împărăţiei Lui gătită nouă încă de acum şi de aici. Acolo, în apele cristelniţei, Hristos ne va naşte din nou, din apă şi din Duhul Sfânt, ca o nouă creaţie, o nouă facere. La această nouă facere a noastră lucrează Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel Unul Născut împreună şi cu Duhul Sfânt, din voia Tatălui, făcându‑ne fii adoptivi ai Tatălui şi fraţi ai lui Hristos, născuţi din Duhul, duhovniceşti, căci „ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este” (In 3, 6). Când Dumnezeu l‑a creat pe Adam, i‑a dat suflet şi viaţă. Acum, prin Botez, omul „este umplut de Duh viu (cf. 1 Cor 15, 45)”, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

La Botez, Fiul împreună cu Duhul Sfânt ne prezintă ca pe o nouă făptură Părintelui Ceresc, ca fii ai Lui, prin înfiere, înscrişi în Cartea Vieţii, primiţi la sânul Tatălui. Părintele Însuşi atunci, împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, Se sălăşluieşte în cel botezat, care devine lăcaş al Sfintei Treimi (cf. Ioan 14, 17 şi 23).

Prin afundarea în apa Botezului trăim şi primim în noi Moartea şi Învierea lui Hristos, ne facem părtaşi lor. Apa Botezului este deci în acelaşi timp moarte şi înviere a noastră cu Hristos. Sfântul Apostol Pavel spune că „…ne‑am îmbrăcat cu El în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii, căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui” (Rom 6, 4‑6). Iată în ce fel „Botezul este pentru noi mormânt şi înviere…”, după cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur (în catehezele sale baptismale), „…se îngroapă omul vechi dimpreună cu păcatul şi învie cel nou, înnoit după chipul Celui ce l‑a zidit. Ne dezbrăcăm şi ne îmbrăcăm. Dezbrăcăm vechea haină, cea întinată de mulţimea păcatelor, îmbrăcăm pe cea nouă, curăţită de orice pată. Îl îmbrăcăm pe Însuşi Hristos. «Câţi în Hristos v‑aţi botezat, în Hristos v‑aţi îmbrăcat (Gal 3, 27)»”. 

Noi înşine, deci, murim în Botez păcatului, înviind om nou cu Hristos. Astfel, Dumnezeu lucrează în noi înnoirea firii celei muritoare, care devine, prin Învierea lui Hristos împărtăşită nouă în Botez, veşnică. 

Această noapte plină de lumina Învierii să vă întărească pe toţi în credinţă, în facerea de bine şi dragostea către aproapele, să vă lumineze zilele vieţii în lumea aceasta, să vă umple de bucurie şi nădejde, pentru că suntem încredinţaţi din nou, şi în această zi, că viaţa, în Iisus Hristos, este mai tare decât moartea.

HRISTOS A ÎNVIAT !

† Mitropolitul Iosif 
 

Cuvântul Mitropolitului (aprilie 2012)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni