Sărbătoarea a început încă din ajun, cu slujba Vecerniei Mari urmată de slujba Sfântului Maslu, ambele oficiate în biserica comunității românești din comitatele engleze Yorkshire și Greater Manchester. Slujba de hram a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșeanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi români și englezi (Patriarhia Antiohiei).

Seara, imediat după slujba Vecerniei Mari, Preasfințitul Părinte Ignatie Mureșeanul a subliniat în cuvântul său de învățătură faptul că „luna ianuarie este, prin excelență, o «lună monastică», adică a marilor Părinți ai monahismului egiptean din secolul IV. În acest «nor» de sfinți, Sfântul Macarie Egipteanul ocupă un loc de referință, de mare vizibilitate duhovnicească. Traiectul său biografic, punctat de smerenie, harisma minunilor și darul teologiei, este unul răvășitor de frumos: cumpătare în asceză, condescendență în relațiile cu ucenicii și profunzime teologică în scrierile sale, păstrate sub titlul «50 de Omilii duhovnicești» și cele peste 40 de apoftegme – ziceri de duh – din Patericul Egiptean. L‑aș numi «nonagenar‑prunc» întru nevinovăție, pentru că a trăit toată viața, care însumează 90 de ani, într‑o curățenie lăuntrică și o bunătate hristică față de toți cei măcinați de păcate”. Drept încredințare, Preasfințitul Ignatie a zăbovit asupra unei apoftegme în care Sfântul Macarie cel Mare ne vorbește despre un mare adevăr al vieții duhovnicești: „«Dacă ne amintim de răutățile pe care ni le‑au făcut oamenii, ne dispare puterea de a ne aminti de Dumnezeu. Dacă ne amintim de răutățile pe care ni le‑au făcut demonii, devenim invulnerabili»”.

Înainte de începerea săvârșirii Tainei Sfântului Maslu, Preasfințitul Ignatie a punctat, în cheie catehetică, semnificația acestei slujbe de tămăduire a sufletului și a trupului: „Taina Sfântului Maslu este slujba care ne restaurează în condiția noastră originară: oameni sănătoși și frumoși la suflet și la trup. Dumnezeu, Samarineanul Milostiv, este Cel care ne unge rănile neputinței noastre sufletești și trupești cu untdelemnul harului, al milei Sale, pline de nădejde și înțelegere dreaptă a suferinței, care macină atât de nemilos trupul omului. Taina Sfântului Maslu ne ajută nu numai la vindecarea trupului, ci și la schimbarea atitudinii noastre față de suferință și, implicit, boală. Este lucrarea tainică harului care ne transfigurează din oameni cârtitori în oameni care ne asumăm întru mântuire suferința pe care o îngăduie Dumnezeu și mult mai atenți la neputința celor din jur. Dacă suntem bolnavi, asta se datorează și faptului că ne rugăm prea puțin pentru sănătatea celor din jurul nostru. Dumnezeu ne dă măsura aceleiași sănătăți pe care o cerem pentru semenul nostru. În deplină consonanță cu această conștientizare a suferinței și vindecării spirituale a celor bolnavi prin Taina Sfântului Maslu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2012 Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor”. Pentru parohia de la Leeds, slujba Sfântului Maslu a mai fost săvârșită doar o singură dată în cei șapte ani de existență. După slujba Sfântului Maslu a avut loc o masă de obște servită în clădirea anexă (church hall).

A doua zi, 15 ianuarie, hramul a continuat cu Utrenia și Sfânta Liturghie arhierească, la slujbe participând clericii români de la parohiile românești învecinate (Birmingham, Nottingham și Bristol), precum și un număr însemnat de credincioși români, englezi și francezi convertiți la Ortodoxie. A fost prima Liturghie arhierească săvârșită în biserica recent achiziționată de către comunitatea românească din zonă. Preasfințitul Părinte Ignatie a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei, având ca temă „Păcatul de a cerși recunoștința”. „Pericopa despre vindecarea celor zece leproși – preciza Preasfințitul Ignatie – nu validează cerșitul recunoștinței din partea celor cărora le‑am făcut bine. Este păcat să stai, să pândești și să smulgi obsesiv recunoștința de la cel căruia i‑ai făcut bine. Domnul, atunci când întreabă «Au nu toți s‑au vindecat ?», nu cerșește recunoștința, ci ne îndeamnă la reflecție atunci când suntem beneficiarii unui bine: să fim recunoscători! Cuvântul acesta se adresează exclusiv celor asupra cărora se face binele și nu asupra celor care fac binele. Unii au tendința de a folosi drept pretext acest pasaj din Scriptură pentru a‑și valida aroganța nesăbuită de a cerși recunoștința. Hristos i‑a avut în vedere doar pe cei cărora li s‑a făcut bine, nu și pe cei care fac binele”.

Slujba de hram s‑a încheiat cu îndătinata agapă, unde cu toții ne‑am bucurat de tradiționalele mâncăruri românești, gătite cu multă râvnă, osteneală și dăruire de doamnele din parohie.

După masa de hram, membrii Fundației „Saint Makarios the Great” – proprietarul legal al bisericii și clădirii anexe – i‑au prezentat Preasfințitului Părinte Ignatie proiectele de viitor: reparațiile pe care le necesită biserica și formulele de reconfigurare a interiorului acesteia. Trecând de durerile facerii – ale plămădirii noastre ca și comunitate – ne aflăm acum în durerile creșterii: ne cad dinții de lapte și ne vor da cei de carne... Nădăjduim însă ca această perioadă de tranziție – fără dinți! – să nu dureze prea mult, altfel vor fi regretați până și slăbuții dinți de lapte… Plecând de la această comparație de ordin anatomic, unde dinții de lapte sunt o aluzie la perioada șederii noastre la Mirfield, iar cei de carne sunt cei pe care îi vom dobândi aici, nădăjduim să împlinim cele pe care le‑am început în noua noastră locație. Astfel, ne dorim să ducem la bun sfârșit zidirea bisericii văzute – în cazul nostru, repararea și împodobirea acestui lăcaș cu toate cele de trebuință –, dar mai ales zidirea bisericii nevăzute, cea din sufletele oamenilor.

Åžtim că administrarea unei biserici aflată în proprietatea comunității nu este ușoară: cere timp, resurse umane și materiale. Câteodată această parte a Martei ia și din timpul Mariei… Ne rugăm însă Domnului ca pentru rugăciunile plăcutului Său, Sfântul Macarie, și ale tuturor Sfinților care au odrăslit și s‑au nevoit aici pe vremea când Biserica era Una și Nedespărțită, să izbutim să dăm frumusețea care se cuvine acestui lăcaș unde Dumnezeul nostru să fie închinat și slăvit după predania Apostolilor.

Comunitatea românească din nordul Angliei, coagulată în jurul parohiei de la Leeds, nutrește speranța ca, de îndată ce dispune de resursele financiare și materiale necesare, să demareze prompt proiectul de reparație a bisericii, precum și reconfigurarea interiorului acesteia, astfel încât să fie pregătită să devină mireasa lui Hristos prin slujba de târnosire.

„În biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească, deschide‑ne nouă ușa milei tale”.