Adaugat la: 15 Martie 2012 Ora: 15:14

Hramul bisericii „Sfântul Macarie cel Mare”, Leeds, Anglia

În zilele de 14 şi 15 ianuarie 2012, parohia „Sfântul Macarie cel Mare” din Leeds – Anglia, şi‑a sărbătorit hramul pentru a opta oară de la înfiinţare. Este un hram mai rar întâlnit; din câte ştim, doar în patria Sfântului, în Egipt, se mai întâlnesc biserici închinate lui, şi încă două pe continentul american. Voit‑a Sfântul să fie astfel...

Hramul bisericii  „Sfântul Macarie cel Mare”,  Leeds, Anglia

Sărbătoarea a început încă din ajun, cu slujba Vecerniei Mari urmată de slujba Sfântului Maslu, ambele oficiate în biserica comunităţii româneşti din comitatele engleze Yorkshire şi Greater Manchester. Slujba de hram a fost oficiată de către Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşeanul, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi români şi englezi (Patriarhia Antiohiei).

Seara, imediat după slujba Vecerniei Mari, Preasfinţitul Părinte Ignatie Mureşeanul a subliniat în cuvântul său de învăţătură faptul că „luna ianuarie este, prin excelenţă, o «lună monastică», adică a marilor Părinţi ai monahismului egiptean din secolul IV. În acest «nor» de sfinţi, Sfântul Macarie Egipteanul ocupă un loc de referinţă, de mare vizibilitate duhovnicească. Traiectul său biografic, punctat de smerenie, harisma minunilor şi darul teologiei, este unul răvăşitor de frumos: cumpătare în asceză, condescendenţă în relaţiile cu ucenicii şi profunzime teologică în scrierile sale, păstrate sub titlul «50 de Omilii duhovniceşti» şi cele peste 40 de apoftegme – ziceri de duh – din Patericul Egiptean. L‑aş numi «nonagenar‑prunc» întru nevinovăţie, pentru că a trăit toată viaţa, care însumează 90 de ani, într‑o curăţenie lăuntrică şi o bunătate hristică faţă de toţi cei măcinaţi de păcate”. Drept încredinţare, Preasfinţitul Ignatie a zăbovit asupra unei apoftegme în care Sfântul Macarie cel Mare ne vorbeşte despre un mare adevăr al vieţii duhovniceşti: „«Dacă ne amintim de răutăţile pe care ni le‑au făcut oamenii, ne dispare puterea de a ne aminti de Dumnezeu. Dacă ne amintim de răutăţile pe care ni le‑au făcut demonii, devenim invulnerabili»”.

Înainte de începerea săvârşirii Tainei Sfântului Maslu, Preasfinţitul Ignatie a punctat, în cheie catehetică, semnificaţia acestei slujbe de tămăduire a sufletului şi a trupului: „Taina Sfântului Maslu este slujba care ne restaurează în condiţia noastră originară: oameni sănătoşi şi frumoşi la suflet şi la trup. Dumnezeu, Samarineanul Milostiv, este Cel care ne unge rănile neputinţei noastre sufleteşti şi trupeşti cu untdelemnul harului, al milei Sale, pline de nădejde şi înţelegere dreaptă a suferinţei, care macină atât de nemilos trupul omului. Taina Sfântului Maslu ne ajută nu numai la vindecarea trupului, ci şi la schimbarea atitudinii noastre faţă de suferinţă şi, implicit, boală. Este lucrarea tainică harului care ne transfigurează din oameni cârtitori în oameni care ne asumăm întru mântuire suferinţa pe care o îngăduie Dumnezeu şi mult mai atenţi la neputinţa celor din jur. Dacă suntem bolnavi, asta se datorează şi faptului că ne rugăm prea puţin pentru sănătatea celor din jurul nostru. Dumnezeu ne dă măsura aceleiaşi sănătăţi pe care o cerem pentru semenul nostru. În deplină consonanţă cu această conştientizare a suferinţei şi vindecării spirituale a celor bolnavi prin Taina Sfântului Maslu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2012 Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor”. Pentru parohia de la Leeds, slujba Sfântului Maslu a mai fost săvârşită doar o singură dată în cei şapte ani de existenţă. După slujba Sfântului Maslu a avut loc o masă de obşte servită în clădirea anexă (church hall).

A doua zi, 15 ianuarie, hramul a continuat cu Utrenia şi Sfânta Liturghie arhierească, la slujbe participând clericii români de la parohiile româneşti învecinate (Birmingham, Nottingham şi Bristol), precum şi un număr însemnat de credincioşi români, englezi şi francezi convertiţi la Ortodoxie. A fost prima Liturghie arhierească săvârşită în biserica recent achiziţionată de către comunitatea românească din zonă. Preasfinţitul Părinte Ignatie a tâlcuit pericopa evanghelică a zilei, având ca temă „Păcatul de a cerşi recunoştinţa”. „Pericopa despre vindecarea celor zece leproşi – preciza Preasfinţitul Ignatie – nu validează cerşitul recunoştinţei din partea celor cărora le‑am făcut bine. Este păcat să stai, să pândeşti şi să smulgi obsesiv recunoştinţa de la cel căruia i‑ai făcut bine. Domnul, atunci când întreabă «Au nu toţi s‑au vindecat ?», nu cerşeşte recunoştinţa, ci ne îndeamnă la reflecţie atunci când suntem beneficiarii unui bine: să fim recunoscători! Cuvântul acesta se adresează exclusiv celor asupra cărora se face binele şi nu asupra celor care fac binele. Unii au tendinţa de a folosi drept pretext acest pasaj din Scriptură pentru a‑şi valida aroganţa nesăbuită de a cerşi recunoştinţa. Hristos i‑a avut în vedere doar pe cei cărora li s‑a făcut bine, nu şi pe cei care fac binele”.

Slujba de hram s‑a încheiat cu îndătinata agapă, unde cu toţii ne‑am bucurat de tradiţionalele mâncăruri româneşti, gătite cu multă râvnă, osteneală şi dăruire de doamnele din parohie.

După masa de hram, membrii Fundaţiei „Saint Makarios the Great” – proprietarul legal al bisericii şi clădirii anexe – i‑au prezentat Preasfinţitului Părinte Ignatie proiectele de viitor: reparaţiile pe care le necesită biserica şi formulele de reconfigurare a interiorului acesteia. Trecând de durerile facerii – ale plămădirii noastre ca şi comunitate – ne aflăm acum în durerile creşterii: ne cad dinţii de lapte şi ne vor da cei de carne... Nădăjduim însă ca această perioadă de tranziţie – fără dinţi! – să nu dureze prea mult, altfel vor fi regretaţi până şi slăbuţii dinţi de lapte… Plecând de la această comparaţie de ordin anatomic, unde dinţii de lapte sunt o aluzie la perioada şederii noastre la Mirfield, iar cei de carne sunt cei pe care îi vom dobândi aici, nădăjduim să împlinim cele pe care le‑am început în noua noastră locaţie. Astfel, ne dorim să ducem la bun sfârşit zidirea bisericii văzute – în cazul nostru, repararea şi împodobirea acestui lăcaş cu toate cele de trebuinţă –, dar mai ales zidirea bisericii nevăzute, cea din sufletele oamenilor.

Ştim că administrarea unei biserici aflată în proprietatea comunităţii nu este uşoară: cere timp, resurse umane şi materiale. Câteodată această parte a Martei ia şi din timpul Mariei… Ne rugăm însă Domnului ca pentru rugăciunile plăcutului Său, Sfântul Macarie, şi ale tuturor Sfinţilor care au odrăslit şi s‑au nevoit aici pe vremea când Biserica era Una şi Nedespărţită, să izbutim să dăm frumuseţea care se cuvine acestui lăcaş unde Dumnezeul nostru să fie închinat şi slăvit după predania Apostolilor.

Comunitatea românească din nordul Angliei, coagulată în jurul parohiei de la Leeds, nutreşte speranţa ca, de îndată ce dispune de resursele financiare şi materiale necesare, să demareze prompt proiectul de reparaţie a bisericii, precum şi reconfigurarea interiorului acesteia, astfel încât să fie pregătită să devină mireasa lui Hristos prin slujba de târnosire.

„În biserica slavei tale stând, în cer ni se pare a sta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească, deschide‑ne nouă uşa milei tale”.

A consemnat: Pr. Constantin Popescu, Leeds, Anglia

Hramul bisericii „Sfântul Macarie cel Mare”, Leeds, Anglia

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni