Cronica unui eveniment eclesial. Hirotonia întru arhiereu a Părintelui Ignatie Trif

publicat in Eveniment pe 8 Ianuarie 2012, 17:03

Viaţa Bisericii se caracterizează printr‑o efervescenţă continuă. Creştinii, astăzi mai mult ca altădată, se răspândesc până la marginile pământului, iar Duhul Sfânt, purtătorul de grijă al Bisericii şi înnoitorul ei, îşi manifestă lucrarea în mod văzut purtând turma lui Hristos Domnul către sfinţire prin oblăduirea arhiereilor şi preoţilor. O astfel de lucrare sfinţitoare s‑a săvârşit duminică, 11 decembrie, în catedrala mitropolitană „Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris. Aici a avut loc hirotonia întru arhiereu vicar a preacuviosului arhimandrit Ignatie Trif. După ce Duhul Sfânt şi‑a manifestat voinţa, prin alegerea Preacuvioşiei Sale în treapta de episcop vicar al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei în data de 24 octombrie, a sosit timpul ca acelaşi Duh Sfânt, prin mâinile ierarhilor prezenţi la acest eveniment, să „ungă” arhiereu pe robul lui Dumnezeu Ignatie.

Slujbele care au avut loc cu prilejul hirotoniei au început în ajunul zilei de duminică, cu vecernia de sâmbătă seara şi chemarea la arhierie adresată de trei dintre membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Preasfinţitul Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului şi Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale. La slujba Vecerniei au fost prezenţi şi Înaltpreasfinţitul Iosif, Arhiepiscop al Europei Occidentale şi Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei şi Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord. Dar aerul festiv al acestor manifestări prilejuite de slujba hirotoniei a început să se simtă odată cu începerea week‑endului, când un număr impresionant de pelerini, credincioşi apropiaţi părintelui Ignatie, membri ai familiei sale, dar şi fii duhovniceşti şi studenţi ai Facultăţii de Teologie din Alba Iulia au participat cu toată dragostea la slujbele din biserică pentru a înfrumuseţa această sărbătoare. În acest cadru s‑au desfăşurat slujbele de sâmbătă seara: în ambianţa flăcării pale a lumânării şi a mirosului de bună mireasmă a tămâiei, Preasfinţitul Timotei a săvârşit slujba vecerniei. După slujbă, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, a ţinut un cuvânt de învăţătură tuturor celor prezenţi, în care a accentuat ideea că acolo unde este episcopul este şi Biserica şi că prin această lucrare sfinţitoare Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, îşi continuă lucrarea de sfinţire a credincioşilor. Iar de această lucrare sunt direct răspunzători ierarhii şi apoi celelalte trepte ale clerului. 

Spre sfârşitul serii a ajuns şi Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Clujului, Vadului şi Feleacului şi Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, părintele duhovnic al Preasfinţitului Ignatie. Prezenţa Înaltpreasfinţitului Andrei era una „necesară”, un adevărat sprijin moral şi sufletesc datorită investirii sale duhovniceşti, dar şi intelectuale în persoana Preasfinţitului Ignatie, lucru subliniat cu asiduitate în cuvântul de mulţumire al acestuia adresat adunării. 

A doua zi de dimineaţă catedrala mitropolitană forfotea de lume, emoţiile îi copleşeau pe toţi cei prezenţi, pentru că unul dintre ai lor era acum chemat la cea mai înaltă şi sublimă slujire. Rând pe rând, credincioşii se aşază cuminţi la locurile lor, în rugăciune, cu mintea la cântările stranei. În jurul orei 9.00 cei 7 ierarhi îşi fac intrarea înveşmântaţi în odăjdiile sfinte pentru a săvârşi Sfânta Liturghie. Soborul a fost condus de Înaltpreasfinţitul Andrei şi alcătuit din Înaltpreasfinţitul Iosif, Arhiepiscop al Europei Occidentale şi Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfinţitul Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord şi Preasfinţitul Marc, Episcopul‑vicar Ortodox Român al Arhiepiscopiei Europei Occidentale, cărora li s‑a alăturat şi Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, ca delegat al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României.

În slujirea arhierească se cere ca Episcopul să „înveţe drept cuvântul adevărului”, ca în slujirea Adevărului toate mădularele Trupului mistic al lui Hristos‑Capul Bisericii să se sfinţească. Din acest motiv, celui căruia i se dăruieşte harul arhieriei i se face o cercetare asupra dogmelor bisericii pe care le mărturiseşte ca fiind propriile lui convingeri. În rugăciunile tuturor, Preacuviosul părinte ipopsifiu Ignatie a fost purtat pe vulturul bicefal – semnul arhieriei – de către preoţii apropiaţi lui, având în mâini Evanghelia, purtătoarea cuvintelor Vieţii. Şi astfel, cu Sfânta Evanghelie în mâini, cel chemat la treapta arhieriei a dat „răspuns bun”, mărturisind învăţătura Bisericii drept slăvitoare prin cuvinte şi viaţă. După acest moment, în catedrală a început Sfânta Liturghie. Soborul de clerici şi credincioşii au înaintat lin, purtaţi de rugăciunile Sfintei Liturghii, până la momentul hirotoniei: la cântarea Trisaghionului. După ce arhiereii au binecuvântat poporul, Preasfinţitul Ioachim a dat citire actului sinodal de numire în treapta de arhiereu‑vicar pentru Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei. Preacuviosul ipopsifiu Ignatie a fost purtat pe braţe spre a intra din nou în Sfânta Sfintelor pentru a fi hirotonit arhiereu. Înconjoară Sfânta Masă purtat pe braţe de arhierei, iar după a treia înconjurare îngenunchează în faţa Sfintei Mese, i se aşază Evanghelia pe creştet şi arhiereii citesc rugăciunile hirotoniei. Moment unic şi clipe desprinse din arcul veşniciei, fiori ai Duhului care pătrund în inimile credincioşilor. Impresionată de aceste rugăciuni, o credincioasă mărturisea după Sfânta Liturghie că harul pe care l‑a simţit în timpul acestor rugăciuni de hirotonie nu l‑a mai simţit niciodată până atunci şi răspunsul nu putea fi decât unul singur: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez (In. 5, 17). După încheierea rugăciunilor, noul arhiereu a primit odăjdiile stării sacerdotale: sacosul1, omoforul2, engolpionul3, mitra4 şi cârja5.

Celelalte însemne ale arhieriei – mantia şi toiagul – i‑au fost dăruite, conform tradiţiei, la sfârşitul Sfintei Liturghii. Iar mai apoi primul între slujitori a fost rânduit Preasfinţitul Igantie, Arhiereul‑vicar al Spaniei şi Portugaliei, noul hirotonit.

Pe lângă arhiereii prezenţi la eveniment au fost de faţă la această sărbătoare preoţi din Anglia şi Irlanda: părinţii protopopi Silviu Pufulete şi Călin Florea, dar şi din România, printre care părintele protopop Apostol Dumitru şi Ioan Friciu din satul natal al arhiereului, părinţii Emil Maier şi Ovidiu Bârsan din Târgu Mureş. I‑am menţionat doar pe aceştia deoarece ei au fost cei care l‑au purtat pe Preasfinţitul Ignatie pe vultur în timpul mărturisirii de credinţă. Acestora li s‑a adăugat şi părintele protopop al Franţei, Marc‑Antoine Costa de Beauregard.

La sfârşitul Sfintei Liturghii au fost ţinute alocuţiunile: cea a Preasfinţitului Ioachim, ca reprezentant al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care i‑a oferit o cruce de binecuvântare ca dar al Preafericirii Sale; Preasfinţitul Timotei i‑a urat bun venit în obştea sinodului mitropolitan, menţionând în scurtul său cuvânt „că în obştea noastră (a Sinodului) predomină, întâi de toate, dragostea şi conlucrarea, iar pentru acest lucru îi mulţumim Înaltpreasfinţitului Iosif, care este gheronda, ne este stareţ, pe care suntem datori să îl ascultăm cu toţii”. În cuvântul său, Înaltpreasfinţitul Iosif a insistat pe cele patru caracteristici fundamentale ale slujirii în viaţa unui arhiereu care îşi pune sufletul pentru poporul lui Dumnezeu: blândeţea, dreapta judecată, fuga de mirajul puterii şi iubirea au fost însuşirile subliniate de Înaltpreasfinţitul Iosif, care a arătat că fără de ele „nu avem ce căuta în slujirea arhierească, nici în cea preoţească”.

A urmat apoi cuvântul noului arhiereu. Preasfinţia Sa a adus mulţumiri bunului Dumnezeu Care l‑a învrednicit de harul arhieriei, mamei sale care l‑a născut şi crescut cu neţărmurită iubire şi grijă pentru viaţa bisericii. Apoi gândurile pline de recunoştinţă i‑au fost îndreptate către cel care i‑a fost părinte duhovnicesc şi arhiereu, Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ. Legătura ce îi ţine uniţi în iubire frăţească peste ani s‑a născut din purtarea de grijă părintească a Înaltpreasfinţitului Andrei încă de pe băncile seminarului. Apoi acesta i‑a călăuzit primii paşi în slujirea sacerdotală, hirotonindu‑l diacon şi preot pe seama Catedralei Încoronării din Alba Iulia. Tot din mâinile sale a primit şi călugăria. Astfel, pentru Preasfinţia Sa Paternitatea Spirituală a fost definitorie în formarea sa intelectuală, duhovnicească şi pastoral‑misionară. Mărturisirea acestei frumoase paternităţi a fost făcută chiar de Preasfinţia Sa. În cadrul acestor alocuţiuni i‑au fost oferite noului arhiereu daruri care să îl slujească în activitatea pastorală.

Cum Biserica a primit în slujirea ei un nou arhiereu, mădularele bisericii – credincioşii – s‑au îngrijit ca acestuia să nu‑i lipsească veşmintele arhiereşti. Cu multă dragoste, părintele duhovnic al Preasfinţiei Sale, Înaltpreasfinţitul Andrei, i‑a dăruit veşmântul arhieresc în care a fost hirotonit. Din partea Preasfinţitului Timotei a primit un engolpion şi toiagul arhieresc, iar din partea Preasfinţitului Siluan mantia arhierească. Cârja a fost oferită de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif.  Membrii familiei, rudele apropiate, cât şi părintele paroh din satul natal, veniţi în număr mare din România, şi‑au adus prinosul lor de preţuire oferindu‑i un alt rând de veşminte arhiereşti. Protopopiatele din Marea Britanie şi Irlanda au oferit noului arhiereu o mitră arhierească. Tot o mitră a mai primit şi din partea părintelui Samuel Cristea, eclesiarhul Catedralei Încoronării din Alba Iulia. Dar darurile cele mai preţioase au fost clipele de rugăciune a tuturor celor aflaţi de faţă.

La acest eveniment au fost prezente şi oficialităţi din partea Statului Român: domnul Florin Vlad, prim colaborator al ambasadorului României la Paris şi domnul Radu Băjenaru, ministru plenipotenţiar. Din satul natal au participat primarul comunei Bilbor, în persoana domnului Ilie Trif, şi directorul şcolii, Angela Stan.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, toţi cei prezenţi au luat binecuvântare de la arhiereul Ignatie.

Pelerinii s‑au bucurat la rândul lor şi de dragostea gazdelor catedralei, care le‑au pregătit o agapă pentru a sărbători acest eveniment.

Pr. Adrian Iuga, Consilier Liturgic

Note:

1. Sacosul simbolizează căinţa şi smerenia şi aminteşte de hlamida cu care iudeii L‑au îmbrăcat în batjocură pe Hristos când L‑au dus la răstignire. Clopoţeii cu care se încheie sacosul simbolizează cuvântul lui Dumnezeu, care trebuie propovăduit de episcop. Numărul de 12, câte 6 de fiecare parte, cu care se încheie sacosul aminteşte şi glasul celor 12 apostoli propovăduind Evanghelia.
2. Omoforul a fost considerat un simbol al demnităţii episcopale (cel mai ales veşmânt, cum îl numeşte Sf. Simeon al Tesalonicului).
3. Engolpionul reprezintă mărturisirea credinţei şi puritatea Sfintei Cruci. Când reprezintă chipul Sfintei Fecioare, simbolizează puterea ei mijlocitoare şi ocrotitoare.
4. Mitra simbolizează cununa de spini de pe capul Mântuitorului sau/şi mahrama cu care I‑a fost acoperit capul când L‑au pus în mormânt. Ea este semnul demnităţii împărăteşti a Mântuitorului şi, în acelaşi timp, semnul vredniciei primite de arhierei de la Mântuitorul, arhiereul fiind săvârşitorul principal al serviciilor divine şi al Sfintelor Taine.
5. Cârja este deci „semnul autorităţii arhiereşti asupra turmei cuvântătoare”.