Adaugat la: 1 Decembrie 2011 Ora: 15:14

Cuvântul MITROPOLITULUI IOSIF

Cuvântul MITROPOLITULUI IOSIF

În noaptea sfântă a Crăciunului primim din nou în lume, în mijlocul nostru, pe Cel ce toate le‑a făcut cu puterea dumnezeirii Sale, putere dumnezeiască ce se arată în iubirea Sa de oameni. Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu se naşte astăzi din Preacurata Fecioară Maria în binecuvântata peşteră a Betleemului. În istoria noastră omenească iubirea lui Dumnezeu pentru noi oamenii „are o faţă şi un nume” în Pruncul născut în iesle : Iisus Hristos. Întru El, Dumnezeu Însuşi Cel în Treime îşi arată toată dragostea pe care El o are întru Sine pentru noi, cei ce suntem după chipul şi asemănarea Lui. Iubirea dumnezeiască din veşnicie trăită în Dumnezeu Cel Unul, dar întreit în Persoane, ni se împărtăşeşte astăzi tainic în Hristos. Zămisliţi fiind după chipul şi asemănarea Iubirii Însăşi, dar căzuţi, omorâţi de neîncredere şi neascultare faţă de Cel Bun şi Iubitor care ne‑a dat viaţă din nesfârşita Sa dragoste, astăzi ne regăsim în iubirea cea mântuitoare pe care Pruncul Iisus ne‑o aduce în ieslea celor necuvântătoare din Betleem.   

„Cel Preabun” nu ne iubeşte cu o iubire străină Lui, ci dându‑Se pe Sine Însuşi iubirii omeneşti, slabă şi mărginită, ca aceasta să‑I răspundă, să‑L primească şi să‑I primească iubirea şi să o trăiască cu Cel care i‑o dăruieşte. „Întru aceasta am cunoscut iubirea – ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul: că El Şi‑a pus sufletul Său pentru noi…” (1 Ioan 3, 16). 

De aceea spunem că nu‑L primim pe Cel care se naşte în lume, pe Pruncul Iisus, doar pe pământ şi în cele ale pământului – şi acestea creaţia şi darurile lui Dumnezeu făcute nouă – ci Îl primim mai ales şi înainte de toate şi în inimile noastre. El Însuşi, Fiul Cel Unul Născut, din încredinţarea Părintelui Ceresc, ne‑a primit în inima Lui plină de iubire, învăţându‑ne prin aceasta că El este Iubirea Însăşi, că  Dumnezeu Cel în Treime „este iubire” (1 Ioan 4, 8). În Pruncul Iisus astăzi Îl primim pe Dumnezeu – Iubirea Însăşi!  În nemărginirea ei, dragostea lui Dumnezeu vine la noi în chipul Copilului smerit – am putea spune cât o  „fărâmă de om” – ca noi să o putem primi fără a fi copleşiţi de măreţia şi slava ei, fără a fi mistuiţi de lumina ei orbitoare, copleşiti de nesfârşirea ei.

„Întru aceasta s‑a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi – ne spune  Sfântul Ioan Evanghelistul – că pe Fiul Său Cel Unul Născut L‑a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem” (1 Ioan 4, 9). Smerit colindător al iubirii dumnezeieşti la porţile inimilor noastre, Hristos aşteaptă să Îi deschidem, să‑L primim şi să‑L încălzim la rându‑ne în taina inimii noastre chiar cu puţinul dragostei pe care o avem. Darul pe care El ni‑l aduce este viaţa Sa Însăşi pe care El Şi‑o pune acum pentru noi, ca Om şi Dumnezeu, în mâinile Părintelui Ceresc prin Care El ni S‑a dăruit. Ce dar aşteaptă în schimb de la noi? „Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne‑a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul” (1 Ioan 4, 11), ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul.

Am putea numi deci sărbătoarea Naşterii Domnului şi „sărbătoarea iubirii dumnezeieşti care ni se dăruieşte nouă, oamenilor”, dar care ne şi dăruieşte puterea de a iubi aşa cum Dumnezeu ne iubeşte. Deci iată cel mai mare dar pe care îl primim: să ne putem iubi unul pe altul aşa cum Dumnezeu ne iubeşte! Mare, dar şi greu de purtat în viaţa din lumea aceasta! Ştiindu‑ne şi văzându‑ne slăbiciunea nu îndrăznim să credem că am putea iubi şi noi aşa cum Dumnezeu iubeşte, deşi Hristos ne spune să îndrăznim în numele Lui, căci El „a biruit lumea”. Ce biruinţă a avut asupra lumii? Cea a armelor, a puterii? Nu, ci pe cea a iubirii jertfelnice, prin care S‑a dat pe Sine, adică S‑a dăruit pe Sine nouă, iubindu‑ne până la sfârşit. Iubirea Sa jertfelnică începe în ieslea pântecelui devenit cer al Fecioarei Maria, apoi în ieslea celor necuvântătoare devenită şi ea cer, ca să continue în ieslea inimii noastre care poate şi ea să devină cer, prin iubire. Primim astăzi pe Cel care ne colindă la poarta inimii pentru a face din ea cer, prin iubire. 

Să‑L rugăm pe Cel Unul Născut din Tatăl, care se naşte din Pururea Fecioara Maria pentru a noastră mântuire, să ne dăruiască puterea de a ne iubi unul pe altul. Ce vom putea pune în locul iubirii în viaţa noastră: suferinţa urii, suferinţa neiertării, suferinţa singurătăţii, suferinţa bolii, suferinţa morţii? Pe acestea Hristos a venit să le vindece prin naşterea Sa. De aceea, fraţi şi surori, suntem astăzi încredinţaţi că putem, în Hristos, să iertăm şi să iubim pe cei care ne nedreptăţesc, să fim alături de cei singuri, să mângâiem pe cei în suferinţă, pentru că Hristos ne‑a dăruit prin Naşterea Sa iubirea cea mai presus de orice neputinţă, cea care vindecă totul în noi şi ne aduce Cerul aproape.

Şi eu Îl rog pe „Cel Preabun” la acest ceas de mare bucurie şi speranţă pentru omenirea întreagă să vă mângâie pe cei în suferinţe de tot felul, să vă împace pe cei neîmpăcaţi, să vă bucure pe cei întristaţi, să vă ocrotească pe cei în primejdii, să vă întărească pe cele care purtaţi prunci în pântece, să vă dăruiască părinţilor înţelepciunea cea binefăcătoare, să „întoarcă inimile copiilor către părinţii lor şi ale părinţilor către copiii lor”, să vă umple inima de dragostea cea vindecătoare.

Anul 2012 să vi‑l dăruiască Domnul Hristos cu pace şi împliniri!

† Mitropolitul Iosif
(Pastorala de Crăciun 2011)

Cuvântul MITROPOLITULUI IOSIF

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni