"Sfântul” pinion de ceas

publicat in Pagina copiilor pe 1 Octombrie 2010, 13:43

Într-o zi în care un ceasornicar demontase un ceas şi, cu penseta lui fină apucă minusculul pinion care primeşte mişcarea de la arc, observă că acesta se afla în stare perfectă şi era foarte strălucitor. Îl privea cu atenţie, moment în care pinionul îi spuse:

- Eu sunt un sfânt pinion de ceas şi nu sunt ca celelalte pinioane, fraţii mei, de care se prinde orice firicel de praf care intră în carcasă. Mă păstrez curat, ştiu să mă îngrijesc, ştiu să mă păzesc; nu îngrijorez pe nimeni. Sunt un pinion, fără îndoială, aşa cum trebuie să fie. Te rog să nu mă faci să ating nici unul dintre aceste angrenaje. Destul că trebuie să mă îngrijesc atât de bine de mine însumi. Fiecare să se îngrijească de sine.

- Bine, dar dacă fiecare se îngrijeşte doar de sine însuşi, cum va mai merge ceasul...? -spuse indignat ceasornicarul. Scutură cu delicateţe penseta iar minuscula bijuterie căzu printre lucrurile de nimic. Apucă un pinion, mai puţin strălucitor, însă care să accepte să trăiască în tovărăşie şi-l montă în angrenajul ceasului.

Dragi copii, Dumnezeu ne-a pus împreună pentru ca să ne iubim şi să ne ajutăm. O parte foarte importantă a sfinţirii noastre constă în a-i ajuta pe ceilalţi. Un creştin autentic nu se poate preface că nu ştie despre ceilalţi, trebuie să aibă o adevărată râvnă în a-i ajuta să fie fericiţi şi pe cei din jur.

Smerenia

Lepădaţi mânia, cearta
Iar pe fraţi cum se cuvine
Fiecare să-i privească
Mai presus decât pe sine.

Căci comoara-nţelepciunii
E sub cheia umilinţei;
Dumnezeu ne duce paşii
Pe cărarea cunoştinţei.
Orişicine se smereşte
Ca un simplu copilaş,
Domnul îl va face mare
În cerescul său lăcaş.

Cine se înalţă singur,
Mâine totuşi va cădea.
Cine astăzi se smereşte
Domnul îl va înălţa.

(DIN CREAŢIILE COPIILOR)