Adaugat la: 1 Octombrie 2010 Ora: 15:14

Cu Nepsis la Londra şi în pelerinaj la mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Essex

„În ultimul timp, tot mai mulţi români vin să ne viziteze mănăstirea…astfel ajung să cunosc ţara voastră şi îmi dau seama că mă îndrăgostesc de România pe zi ce trece tot mai mult…” - Arhimandritul Zaharia

Cu Nepsis la Londra şi în pelerinaj la mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Essex

Între 17-19 septembrie am avut bucuria de a participa la o activitate Nepsis organizată de Fraternitatea Tinerilor Ortodocşi Români din Marea Britanie. Noi, cei din Zaragoza, am fost primiţi cu multă dragoste, spunându-ni-se că suntem cei mai numeroşi reprezentanţi ai unei parohii – 13 persoane. Au mai participat mulţi tineri de pe cuprinsul Mitropoliei (Paris, Belfast, Bruxelles, Zaragoza, Huesca, Bilbao, Italia, Olanda), ca şi din Germania.

Ziua de sâmbătă am petrecut-o în rugăciune, într-un „colţ de rai”, la mănăstirea din Essex. Am fost primiţi cu multă căldură, şi mare ne-a fost bucuria când am aflat de la maica ce ne-a întâmpinat că aici se nevoiesc cinci monahii românce.

Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” este situată în ţinutul Maldon din Essex, Anglia, aparţinând de Patriarhia Ecumenică, fiind o stavropighie patriarhală.

Viaţa monahală pe locul mănăstirii este relativ recentă, mănăstirea fiind strâns legată de Arhimandritul Sofronie Saharov (ucenicul Sf. Siluan Athonitul). Existenţa câtorva vieţuitori dornici de viaţa de nevoinţă a dus la hotărârea de a înfiinţa o mănăstire. Astfel, în 1959 monahul athonit ajunge să întemeieze o obşte pe aceste locuri, sub jurisdicţia Înaltpreasfinţitului Antonie de Suroj, episcop al ruşilor ortodocşi din Anglia.

În prezent, în mănăstire se nevoiesc 25 de monahii şi 13 monahi, locuind separat dar participând la slujbe şi făcând ascultările împreună, obşte ce cuprinde vieţuitori de 15 naţionalităţi diferite. Obştea dublă, alcătuită atât din monahi cât şi din monahii este un lucru rar, însă nu ceva nemaiîntâlnit în monahismul ortodox.

Tipicul mănăstirii, constând în repetarea rugăciunii lui Iisus timp de aproximativ 2 ore pe zi în biserică şi slujirea Sf. Liturghii de patru ori pe săptămână este inspirat din experienţa stareţului Sofronie în pustia athonită, găsindu-se precedent în practica schiturilor athonite, la Sf. Nicodim Aghioritul şi la Sf. Paisie Velicikovski.

După ce ni s-a făcut o prezentare a mănăstirii şi am servit ceai, am mers să ne rugăm la mormântul părintelui Sofronie, al maicii Elisabeta şi al părintelui Symeon, de origine elveţian, convertit la ortodoxie, care în multe rânduri a participat la conferinţe duhovniceşti în România. Apoi ne-am minunat de remarcabila pictura realizată în trapeză şi în biserica mănăstirii, lucrare a părintelui Sofronie. Se poate observa că în pictura din biserică, părintele a pus mai mult accent pe chipurile sfinţilor.

Momentele cele mai frumoase trăite cu intensitate şi emoţie au fost când ne-am închinat la o părticică din moaştele Sf. Siluan Athonitul, ce sunt păstrate într-o raclă în Sfântul Altar, care au fost scoase spre închinare în timpul săvârșirii acatistului Sfântului. Am simţit că Sfântul ne ascultă rugăciunea, şi că mijloceşte înaintea Domnului pentru noi, când sufletele ne-au fost învăluite de fiorul iubirii pentru toţi semenii, al smereniei, bucuriei, rugăciunii şi lacrimilor, toate revărsându-se din dragostea fierbinte pentru Cel Preaînalt, veşnica slavoslovie şi contemplarea măreţiei Dumnezeirii, daruri de care Sf. Siluan s-a bucurat în viaţă iar acum ni le împărtăşeşte şi nouă. Am avut bucuria de a-i auzi pe cei dragi pomeniţi la rugăciune de către părintele slujitor.

După servirea prânzului şi cuvintele de bun-venit adresate de părintele Zaharia, am participat la conferinţa susţinută de maica Magdalena – „Rugăciunea în învăţătura Sf. Siluan” şi de părintele Zaharia – „Rugăciunea în învăţătura părintelui Sofronie”.

Astfel, de la Sf. Siluan am învăţat „să ne ţinem mintea în iad şi să nu deznădajduim”, să luptăm pentru smerenie şi să ne rugăm curat, căci Sf. Siluan spunea că „dacă rugăciunea ta e curată, eşti teolog”. Sf. Siluan a trăit această experienţă, a ştiut ce este teologia ca vedere a lui Dumnezeu. Mintea care n-a cunoscut niciodată curăţia, care nu a contemplat niciodată Lumina veşnică, poate ajunge doar la o cunoaştere limitată. Încercările de a-L cunoaşte pe Dumnezeu trec dincolo de lumea conceptelor şi a reprezentărilor vizuale şi ne înalţă în planul ceresc. Aici mintea nu numai gândeşte, ci şi simte prezenţa Creatorului şi doreşte nesfârşita comuniune cu El. Prin cunoaştere, Sfântul Siluan nu înţelegea nici teoriile gnostice, nici speculaţiile teologice, ci experienţa comuniunii, experienţa unirii reale cu Lumina dumnezeiască.

De la Arhimandritul Sofronie am învăţat că temeiul vieţii duhovniceşti este pocăinţa, că în frica lui Dumnezeu şi în lucrarea poruncilor se cuprinde toată înţelepciunea şi toată mistica, adică taina, că spre a dobândi o rânduială sau o stare mai înaltă, nu trebuie să năzuieşti spre ea, precum o faci; că rugându-te, întotdeauna trebuie să te conştientizezi ca păcătos, că la contemplare omul este adus de harul dumnezeiesc după pocăinţă, după o mare şi adâncă smerenie şi că este total neaşteptat omului; că pentru dumnezeiasca înfiere, calea este pocăinţa, că dragostea lui Dumnezeu vine după frica lui Dumnezeu, una atât de puternică încât omul se simte ca şi pironit. Este expresia exactă a Sfintei Scripturi şi a rugăciunilor: „întreg mă pironeşte cu frica Ta”.

Acestea sunt o parte din învăţăturile de care pelerinii s-au bucurat, pe care vor căuta să le pună în practică pe parcursul vieţii, spre dobândirea folosului duhovnicesc şi împlinirea faptelor bune. Conferinţa susţinută de părintele Zaharia şi maica Magdalena, a fost pentru noi un prilej de întărire duhovnicească, ambii sfătuind şi răspunzând la întrebările şi nedumeririle credincioşilor.

După o pauză scurtă, timp în care ne-am bucurat de binecuvântările parintelui Zaharia şi de iconiţele cu Sf. Siluan împărţite tuturor de către maici, am mers la ceas de rugăciune, slujindu-se vecernia şi utrenia în limbile engleză, greacă, rusă şi română.

La plecare maicile şi părinţii ne-au condus, învăţându-ne prin propriul exemplu că bucuria duhovnicească şi dragostea necondiţionată pentru aproapele sting regretul despărţirii. Cu adevărat ni s-au arătat uncenici osârduitori ai Sf. Siluan şi ai părintelui Sofronie.

Pentru toţi cei care au fost acolo, vizita mănăstirii a fost un prilej de regăsire cu Dumnezeu şi cu ei înşişi, trăind cu intensitate fiecare clipă petrecută în acel loc binecuvântat de Dumnezeu, conştientizând astfel adevărata frumuseţe a lumii, o frumuseţe care nu ar fi existat dacă nu ar fi avut ca temelie iubirea, credinţa şi rugăciunea.

Ziua de duminică am petrecut-o în rugăciune, participând la Sfânta Liturghie săvârșită la parohia ortodoxă română cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” de la Londra.

După prânz, ne-am bucurat de poveţele duhovniceşti în cadrul conferinţei, cu tema „Rugăciunea – limba inimii”, susţinută de domnul Laurenţiu Dumitru – teolog, publicist, autor de cărţi bisericeşti, de părintele Arsenie din Germania şi de părintele Silviu Pufulete, care a fost și gazda noastră.

Ne-am întors acasă cu sufletele luminate, împărtăşind şi apropiaţilor bucuriile şi binecuvântările primite de la Essex şi Londra şi mulţumind lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem în acele locuri binecuvântate.

Deoarece Sf. Siluan este cunoscut ca „Sfânt al smereniei”, ne rugăm la Dumnezeu ca toţi cei care au sărutat sfintele sale moaşte să dobândească un strop din smerenia sa, ca să putem pune început bun vieţii noastre.

Gabriela Filip, Zaragoza

Cu Nepsis la Londra şi în pelerinaj la mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Essex

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni