Pe data de 18 septembrie 2011, în duminica după Înălţarea Sfintei Cruci am avut şansa să particip la sfinţirea bisericii ortodoxe româneşti din Albacete, parohie ce face parte din Episcopia Spaniei şi Portugaliei. Deşi văzusem pe site‑ul parohiei acum ceva timp câteva fotografii cu biserica amenajată într‑un spaţiu comercial din oraş, totuşi când am ajuns efectiv acolo am perceput‑o altfel. Am ajuns seara, la ora vecerniei. În Biserică se citeau lin câteva rugăciuni la strană, mirosea frumos a tămâie şi lumina lumânărilor dădea un plăcut sentiment de intimitate cu Dumnezeu şi cu creştinii prezenţi. Era linişte afară şi în interior parcă rugăciunea ajungea mai abitir către Dumnezeu. La final, părintele Sebastian ne‑a miruit şi apoi ne‑a arătat în detaliu biserica şi spaţiile amenajate pentru viitoarele activităţi parohiale (pangarul, sala de studiu pentru copii, cancelaria parohială şi biblioteca). Deşi a fost transferat de puţină vreme de la Villarobredo la Albacete, părintele a reuşit, cu ajutorul credincioşilor români şi spanioli, să facă destul de multe lucruri şi ce m‑a impresionat este că planurile pe care le are sunt la fel de ambiţioase ca şi cele pe care le‑a îndeplinit până acum.

A doua zi de dimineaţă, în jurul orei 9.30, Preasfinţitul Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei, împreună cu părintele Sebastian Hogea, parohul bisericii, şi cu părintele Daniel Cucu, paroh la biserica din Villarobredo, au început slujba de sfinţire a acelui locaş. Pentru că biserica este amenajată într‑un spaţiu închiriat, destinat activităţilor comerciale, slujba de sfinţire a constat doar în târnosirea mesei Sfântului Altar şi a icoanelor din biserică, fără a se unge cu Sfântul şi Marele Mir şi pereţii acestei încăperi. În momentul când spaţiul acesta va fi în proprietatea parohiei din Albacete, atunci se va putea face întreaga slujbă de sfinţire, inclusiv prin punerea de părticele din moaştele sfinţilor mucenici în piciorul Sfintei Mese. După sfinţire a urmat Sfânta Liturghie, care s‑a încheiat cu un frumos cuvânt de învăţătură din partea Preasfinţitului Timotei. Preasfinţia Sa a făcut o paralelă între scara care i‑a apărut lui Iacob în vis (şi care simbolizează pe Maica Domnului, dar şi semnul Sfintei Cruci) şi uleiul cu care a uns Iacob piatra pe care dormea, ca semn că locul acela este sfânt, cu Sfântul şi Marele Mir cu care în această zi a fost unsă Sfânta Masă.

La sfârşit, în semn de recunoştinţă pentru activitatea pe care a desfăşurat‑o până în prezent şi ca încurajare pentru viitoarele proiecte pastorale, Preasfinţitul Timotei i‑a oferit părintelui paroh rangul de iconom stavrofor. Aşa cum este rânduiala Bisericii Ortodoxe atunci când se sfinţeşte o biserică, toţi credincioşii, bărbaţi şi femei, au putut să se închine în Sfântul Altar. Credincioşii au venit în număr mare la acest eveniment şi au rezistat cu răbdare până în jurul orei 13.00, când au plecat acasă mulţumiţi, primind fiecare binecuvântare de la Preasfinţitul Timotei. Am rămas cu o amintire plăcută de la acest eveniment şi mă bucur că românii reuşesc să fie în familie chiar şi la 3500 de km depărtare de casă, adunaţi toţi în jurul lui Dumnezeu.