Tabăra de tradiţie şi spiritualitate ortodoxă de la Tismana de anul acesta a fost cu adevărat deosebită. Nu neapărat din cauza numărului relativ mare de participanţi; nici pentru că iar s‑au întâlnit acolo copii din parohiile româneşti din străinătate cu copii care trăiesc în România; şi nici pentru că, datorită dărniciei credincioşilor din parohia Sfânta Parascheva şi Sfânta Genoveva, de la Paris, cărora li s‑au adăugat alţi oameni cu inimă mare, doisprezece copii săraci de la Glodeanu1 au putut să trăiască câteva zile departe de griji şi de sărăcie. A fost o combinaţie de toate acestea, au fost dăruirea animatorilor, bucuria copiilor, căutările adolescenţilor, comunicarea şi comuniunea. Nu a fost uşor, căci atunci când îndrumi şi ai grijă de şaizeci de copii, din care jumătate intraţi deja în adolescenţă, e imposibil să nu apară dificultăţi, mici supărări sau conflicte: „de ce cei mai mici să se culce mai devreme decât cei mari?”, „de ce nu au voie băieţii să meargă în camere la fete?”, „de ce să vorbim la telefon doar între 8 şi 10 seara?”, etc. Răspunsurile s‑au făcut înţelese pe furiş: în liniştea care se aşternea în cameră atunci când vreun animator citea poveşti; în bucuria curată care nu are nevoie să se ascundă; atunci când, în lipsa telefoanelor şi a laptopurilor, copiii şi‑au redescoperit creativitatea şi s‑au deschis unii către alţii; când, culcaţi în iarbă, au privit cerul înstelat... Să‑i lăsăm pe ei să ne povestească...    

Este o dimineaţă frumoasă şi caldă. Razele soarelui îmi bat în geam şi mă întreabă vesele: „Încă nu te‑ai trezit?”. Dar eu sunt sculată de mult. Spălată, îmbrăcată şi pieptănată, cu rucsăcelul în spate şi valijoara în mână, aştept nerăbdătoare, alături de verişoara mea, să plec în tabără.

Îmi iau „La revedere!” de la părinţi, apoi mă urc în autocar. În timp ce acesta porneşte, le fac cu mâna zâmbind.

Ajung în tabără. Aici aventura mea la Tismana începe. Împreună cu verişoara mea, urcăm spre camera noastră. 

Ne cunoaştem colegele de cameră, schimbăm impresii şi ne împărtăşim emoţiile.

Apoi urmează... deschiderea taberei, descoperirea atelierelor, urcuşul spre Cioclovina, plimbarea pe Dunăre, bătaia cu apă şi... timpul a zburat.

În ultima seară ne strângem cu toţii, tăcuţi, în jurul focului de tabără, gândindu‑ne la toate aventurile prin care am trecut.

Mi‑a plăcut foarte mult în tabără şi cred că a fost ceva foarte interesant, amuzant, dar şi educativ. Am învăţat să ne organizăm şi am testat pe pielea noastră cum e să iei decizii singur. Mi‑ar plăcea să revin aici şi la anul.

Mi‑e dor de drumeţiile pe care le‑am făcut pe munte sau de plimbarea pe Dunăre cu barca. La atelierul de design am învăţat să fac brăţări din mărgele şi bijuterii din pastă Fimo. La atelierul de origami am învăţat să fac din hârtie nuferi, avioane, fluturi, bărci şi trandafiri. 

Toţi ne‑am înţeles bine şi am putut să participăm la activităţi împreună. Această tabără m‑a ajutat să descopăr alţi oameni şi să îmi petrec timpul cu ei. M‑am simţit minunat, ca într‑o mare şi binecuvântată familie, când spuneam rugăciunile de dinainte şi după masă şi aş vrea ca vara următoare să ne întâlnim din nou. 

Aş vrea să le mulţumesc maicii Ioana, Biancăi, Mădălinei şi celorlalţi pentru că au avut grijă de noi, au fost amabili, prietenoşi şi ne‑au ajutat tot timpul. Dumnezeu să vă binecuvânteze! 

Diana Irimia, 10 ani

A fost prima mea tabără şi ar fi trebuit să îmi fie teamă la început, dar nu mi‑a fost. Am întâlnit o mulţime de copii care au devenit prietenii mei, cu unii din ei ţin legătura şi după tabără.

Cel mai mult mi‑au plăcut excursiile, care au fost foarte interesante şi educative: am învăţat despre bisericile şi schiturile de acolo, despre păstrăvi şi despre grota „Veterani”. Am participat la tot felul de activităţi distractive; cel mai mult mi‑au plăcut bătaia cu apă şi vânătoarea de comori.

Mi‑ar fi plăcut să particip la activităţile pe care le făceau adolescenţii, dar o să mai merg în tabăra aceasta şi atunci când o să fiu destul de mare pentru asta.

Aş vrea să vin şi la anul pentru că a fost foarte frumos.

Impresia mea despre tabără a fost pozitivă pentru că am fost bine organizaţi de‑a lungul întregii tabere, am făcut multe excursii şi ateliere foarte interesante, mi‑am făcut mulţi prieteni noi, dar m‑am şi revăzut cu alţii.

Vreau să vă adresez mulţumirile mele ca mămică pentru calitatea primirii, acompanierii şi atenţiei acordate de‑a lungul celor douăsprezece zile la Tismana şi şansei de învăţăminte umane şi sociale datorate taberei. Clara s‑a întors foarte mulţumită, cu o română din nou ameliorată, cu o prezenţă continuată „normal” în Biserică şi cu învăţăminte noi şi preocupări noi pe care eu, ca mamă, le apreciez mult; de exemplu greutatea vieţii unora dintre copii, despre care Clara mi‑a vorbit foarte mult, tristă sincer pentru ei! E chiar interesată de cum ar putea să‑i ajute... O atitudine pe care o consider pozitivă, atât de utilă creşterii lor sănătoase aici, într‑o situaţie privilegiată în raport cu mulţi alţi copii ai lumii, despre care nu au prea multe ocazii să‑şi dea seama că există decât cu acest tip de tabără.

Mă bucur tare mult că putem scrie impresii despre tabără pentru că mă gândesc că fiecare are ceva frumos de spus şi ne va fi foarte greu să vă spunem toate impresiile bune pentru că sunt atâtea, încât nu ştii de unde să începi.

Eu, personal, dintre toţi anii în care am fost (am mai fost acum 3 ani şi acum 4 ani), anul acesta cred că a fost cel mai frumos, din toate punctele de vedere. În primul rând, atmosfera: eu, venind din Spania, nu prea găsesc atmosfere aşa prietenoase, pentru că acolo îţi ia o săptămână să‑ţi faci prieteni, în timp ce aici din prima zi m‑am împrietenit cu toţi copiii şi animatorii, de parcă îi cunoşteam de‑o viaţă. În al doilea rând, programul: mi‑a plăcut faptul că dimineaţa, seara şi înainte şi după mese făceam rugăciune şi că totuşi aveam şi foarte mult timp liber. Mi‑a plăcut faptul că animatorii se apropiau foarte mult de noi, se crea o atmosferă de familie şi glumeau cu noi ca şi când am fi fost prieteni vechi, nu animator şi participant. 

Bătaia cu apă, mersul pe munte şi excursia pe Dunăre: cele mai faine zile din tabără. Nu am ce să comentez, pentru că totul a fost minunat în zilele acestea şi mi‑ar trebui zece pagini ca să le descriu. 

Mâncarea în general a fost bună, dar trebuia să fie mai inventiv, adică să nu ne dea aceeaşi mâncare de două ori (cu excepţia mămăligii cu brânză şi smântână, pe care puteau să ne‑o dea şi de o sută de ori). 

Atelierele: cel de comunicare cred că a fost o idee genială pentru noi, cei mari. Poate un pic cam lung, dar nu contează. Muzica a fost cea mai tare. La dans cred că trebuia ca un animator care să ştie paşii să stea în faţa liniei şi altul în spate, ca să vedem toţi, dar a fost drăguţ şi la dans.

Şi nu în ultimul rând, aş vrea să le mulţumesc lui Benedict, Ana, Bianca, Adriana, Maica Teodosia, Cătalin, George, Gabi, Bogdan şi părintelui pentru că v‑aţi apropiat foarte mult de noi şi de cei mici, aţi ştiut când să ne faceţi să râdem, dar şi când să vă opriţi şi să respectaţi regulile. Le mulţumesc şi celorlalţi animatori, chiar dacă nu am avut foarte mult de‑a face cu ei şi chiar dacă cu unii am avut mici neînţelegeri (adevărul e că aţi fost un picuţel cam stricţi anul acesta).

Cu toţii am vrea să vă propunem o tabără de iarnă la Tismana (sau Neamţ, dacă vă vine mai bine acolo). Ştim că pentru asta vă trebuie fonduri, dar în acelaşi timp ştim că ne‑aţi face suuuuppppeeeerrr fericiţi dacă măcar la anul veţi face o tabără de iarnă. Si încă două rugăminţi: să faceţi tabăra de vară în august şi să fie de două săptămâni, nu de 12 zile, pentru că două zile contează pentru noi! 

Sper că am reuşit să vă transmit puţine dintre impresiile frumoase cu care m‑am întors de la minunata tabără Tismana. Multumesc din tot sufletul pentru tot!

Note: