Adaugat la: 1 Septembrie 2011 Ora: 15:14

CUVÂNTUL MITROPOLITULUI (SEPTEMBRIE 2011)

 

(fragment dintr-o cuvântare către preoţi)

CUVÂNTUL MITROPOLITULUI (SEPTEMBRIE 2011)

Anii de preoţie sunt ani de apostolat. Mai întâi pentru că preotul vesteşte poporului Evanghelia, Vestea cea Bună. Ce este Vestea cea Bună? Că Hristos a înviat, că moartea a fost biruită, că Fiul lui Dumnezeu Întrupat a luat moartea asupra Sa, că a depăşit‑o prin propria Sa moarte, deoarece atunci când moartea a înghiţit pe Cel fără de moarte, a primit în sânul ei pe Cel Care ne‑a dat tuturor viaţă. Toată viaţa lui, preotul este un vestitor al Învierii lui Hristos şi al învierii omului în Hristos.

În al doilea rând, într‑o comunitate, preotul este cel care ascultă, care are întotdeauna urechea sufletului pregătită să asculte sufletele. Învierea noastră lăuntrică se lucrează şi prin spovedanie, prin căutarea luminării lăuntrice şi căutarea voii lui Dumnezeu în viaţa noastră.  Preotul devine, în Taina Spovedaniei, urechea lui Hristos pentru toate sufletele care caută să se apropie de Dumnezeu prin vederea mai întâi a omului lăuntric. Duhul Sfânt face ca prin preot Hristos Însuşi să asculte sufletul care‑L caută şi care îşi vede păcatul şi doreşte iertarea. Hristos se face ascultător şi primitor, prin preot, al păcatelor noastre. 

Adesea, şi mai ales astăzi, preotul este chemat să facă multe lucruri, de la cele care privesc socialul, ajutându‑i material pe toţi cei care‑i cer, hrănind pe cei flămânzi, mergând în întâmpinarea tuturor, până la a fi prezent la multe evenimente şi în viaţa socială. Şi asta trebuie să facă preotul. Dar, înainte de toate, preotul trebuie să ştie să asculte. El este, prin darul Duhului Sfânt, cel prin care Hristos iartă: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, iertate vor fi, cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20, 22‑23), spune Mântuitorul ucenicilor Săi. Acolo, în auzirea tainică a inimii, Domnul vindecă rănile cele ascunse, îl ridică pe om din iadul cel lăuntric, îl mângâie tainic şi‑i destăinuie iubirea pe care i‑o poartă. Cum îi destăinuie această iubire ? Prin faptul că‑i iartă păcatele, luându‑le asupra Lui. Preotul se face părtaş iertării lui Hristos, el însuşi fiind om cunoscător al neputinţelor şi slăbiciunilor omeneşti şi înţelege totul din sufletul omului. El îl primeşte în numele lui Hristos pe celălalt ca pe sine, dăruindu‑şi inima spre ascultare şi destăinuire. Am putea spune că, într‑un fel, inima preotului ca părinte duhovnicesc devine locul de întâlnire dintre cel care se destăinuie şi Hristos Însuşi. Şi în inima preotului se dă lupta iertării pentru cel care se pocăieşte şi a vindecării lui prin iertare. Preotul poartă înaintea lui Hristos povara fraţilor lui, a fiilor duhovniceşti, o poartă împreună cu ei. 

Iată în ce chip tainic şi minunat preotul se face părinte duhovnicesc, păstor de suflete şi apostol al minunii învierii, sufleteşti mai întâi, a celui care crede. Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, a pus în preot darul ascultării sufletelor şi al vindecării lor prin iertare…    

† Mitropolitul Iosif

CUVÂNTUL MITROPOLITULUI (SEPTEMBRIE 2011)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni