Adaugat la: 18 Iunie 2011 Ora: 15:14

PELERINAJ LA ROMA

Cu voia Domnului, cu binecuvântarea Preasfinţitului Siluan şi prin grija şi osteneala Centrului de Pelerinaje, în zilele de 28‑29 mai peste o sută de suflete din parohia Sfântul Voievod Ştefan cel Mare am avut bucuria de a ne afla la Roma şi a călca pe urmele sfinţilor care s‑au proslăvit în această cetate.

PELERINAJ LA ROMA

Încă din seara de vineri, 27 mai, noi, pelerinii, ne‑am adunat în biserica parohiei, unde, după săvârşirea Acatistului Sfântului Ioan Rusul şi a rugăciunii de călătorie, cu răbdare şi în bună rânduială ne‑am urcat în cele două autocare pregătite să ne poarte spre Roma. Şi, cum ştiam că drumul va fi lung, pentru a‑l face cât mai plăcut am grupat copiii (în jur de 20) împreună cu familiile lor într‑unul din autocare, aşa încât cei mici să poată sta împreună şi să se joace.

Am pornit către orele 23. Călătoria a fost plăcută, deşi lungă şi obositoare. În zorii zilei de sâmbătă, apropiindu‑ne de Roma, am văzut că cerul era acoperit de nori, iar pe alocuri picura; pentru un moment ne‑am temut că vremea nu ne va fi prielnică, însă odată intraţi în oraş cerul s‑a înseninat şi soarele a început să zâmbească. După aproape zece ore de drum, ne pregăteam să coborâm din autocare, mai mult sau mai puţin odihniţi, dar doritori să păşim pe lespezile bătătorite de vreme de pe Via Appia Antica, chiar în faţa intrării la Catacombele San Sebastiano, punctul de plecare al pelerinajului nostru în Cetatea Romei. Aici ne aşteptau cei ce aveau să ne fie călăuze şi care ne‑au însoţit mai apoi pe toată durata şederii noastre. Cu multă emoţie am coborât în adâncuri, unde creştinii noştri din vechime pe sub pământ zideau altare şi pe furiş în miez de noapte mergeau cu toţii la‑nchinare, cum spune cântarea. Acel mod de trăire creştinească ne‑a mişcat pe noi, cei ce ne chemăm urmaşi ai acelora după Botez, dar cărora le suntem încă departe după fapte. Ne‑am închinat la moaştele Sfântului Sebastian şi la altarul unde, după cum spune tradiţia, se păstrează lespedea de piatră în care s‑au imprimat urmele tălpilor Mântuitorului atunci când lui Petru i S‑a arătat Domnul, iar acela i‑a pus cunoscuta întrebare „Quo vadis, Domine?” (Doamne, unde mergi?).

Răcoriţi şi treziţi bine de‑acum, am părăsit zona odinioară exterioară a cetăţii şi ne‑am îndreptat către centrul istoric, pe care urma să‑l vizităm pe toată durata zilei de sâmbătă. Ajunşi în apropiere de Piazza della Bocca della Verità, am coborât din autocare cu entuziasm şi am pornit cu toţii (inclusiv cu cărucioarele pentru cei mai mici) să ne lăsăm cuceriţi de frumuseţile Romei. Am intrat câteva momente în Basilica di Santa Maria în Cosmedin, unde am apreciat frescele bizantine şi ne‑am închinat la altarul care păstrează capul Sfântului Mucenic Valentin, după care ne‑am îndreptat spre Insula Tiberină, la Biserica Sfântului Apostol Bartolomeu, unde ne‑am închinat la moaştele sfântului şi am trăit un moment de autentică emoţie duhovnicească, atunci când pelerinii şi‑au manifestat evlavia cerând părintelui să urce în altar şi să atingă pentru fiecare dintre ei diferite obiecte personale pe care să şi le păstreze cu credinţă. Această mică insulă pe râul Tibru, legată de cele două maluri prin poduri frumos ornamentate, este de o frumuseţe unică. De aici, întorcându‑ne către uscat şi constatând că ora era înaintată, am hotărât să facem un popas pentru a ne reface puterile şi a prânzi. O parte dintre noi s‑au depărtat pentru câteva minute ca să meargă să‑şi procure de‑ale gurii, iar ceilalţi au scos din desagi bucatele pe care şi le pregătiseră, apoi, împreună la umbra copacilor seculari din apropiere de Circo Massimo, ne‑am bucurat de un ceas de binemeritată odihnă, într‑o atmosferă plăcută de primăvară şi cu o panoramă deosebită care ne‑a bucurat şi ochii, şi sufletul.

Cu puterile refăcute, ne‑am continuat pelerinajul vizitând Arcul lui Constantin Împăratul, Colosseum‑ul şi Forumul Roman. Impresionante construcţii şi pline de încărcătură istorică şi creştinească! Un locaş de o frumuseţe deosebită este Biserica Sfinţilor Cosma şi Damian în care am avut bucuria să intrăm şi să ne închinăm, chiar dacă numai pentru câteva minute şi în mare grabă: fiind sâmbătă, urma să se celebreze o cununie. Mozaicurile din biserică şi curtea interioară sunt minunate şi înalţă sufletele către cele cereşti. Mai departe, am urcat spre Biserica Santa Maria Aracoeli unde, cu mare evlavie, ne‑am închinat la racla cu moaştele Sfintei Împărătese Elena, pe care o sărbătoriserăm cu numai câteva zile înainte, în 21 mai. De aici, am ieşit pe terasa panoramică a monumentalului Altare della Patria, de unde am revăzut, de la înălţime de data aceasta, aproape toate locurile vizitate în cursul zilei, dar şi pe cele pe care urma să le mai vizităm. După ce am coborât, ca nişte buni români şi urmaşi ai dacilor, ne‑am oprit o vreme la baza Columnei lui Traian, pe care sunt povestite în imagini cele două războaie daco‑romane. Cu picioarele îngreunate de multa osteneală, am plecat mai departe, intrând şi închinându‑ne cu bucurie la moaştele Sfinţilor Apostoli Filip şi Iacob aflate în cripta din Biserica Sfinţilor Doisprezece Apostoli, de unde am luat putere pentru ultima etapă a zilei. Astfel, am ajuns să ne bucurăm privirile şi la Fontana di Trevi, un monument artistic şi arhitectonic deosebit. Ultimele puteri le‑am drămuit pentru a ne întoarce în Piazza Venezia, către orele 19, unde ne aşteptau autocarele pregătite să ne ducă la locul în care urma să cinăm şi să petrecem noaptea întru odihnă. Într‑adevăr loc de odihnă, situat în mijlocul naturii, departe de orice zgomot al oraşului, dar foarte aproape de Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului şi sediul Episcopiei noastre.

În dimineaţa de duminică, refăcuţi şi bucuroşi, am pornit spre Episcopie, unde urma să participăm la Dumnezeiasca Liturghie, slujită de Părintele nostru Episcop Siluan împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Cei câţiva paşi făcuţi până la poartă, în mijlocul grădinilor, ne‑au înviorat în aerul curat al dimineţii. După ce ne‑am închinat în Paraclis, ne‑am îndreptat spre altarul de vară din parcul plin de verdeaţă din curtea mănăstirii. Maicile rosteau rugăciunile Utreniei, iar diaconii şi preoţii se pregăteau pentru slujire, aşteptând să sosească Întâistătătorul. La vremea cuvenită, vine Preasfinţitul Siluan şi, slujitorii şi poporul împreună, ne rugăm Domnului. Cele de sus se unesc cu cele de jos în Liturghie, mai ales că acoperământul nostru este văzduhul şi coloanele bisericii sunt pinii seculari. Predica Preasfinţitului Siluan la Evanghelia Duminicii Orbului ne deschide şi nouă ochii minţii spre înţelegerea evanghelicelor învăţături şi ne umple de pace. O altă binecuvântare ne este pregătită când, după Sfânta Liturghie, suntem chemaţi să ne închinăm la o parte din sfintele moaşte păstrate la sediul Episcopiei. Domnul ne‑a copleşit cu darurile Sale cele cereşti.

La vremea prânzului, Preasfinţitul Siluan a rămas împreună cu noi, cei călători, şi cu toţii ne‑am bucurat să gustăm din bucatele pe care cu dragoste s‑a ostenit şi le‑a pregătit obştea, împreună cu credincioşii de la mănăstire. După acest moment de destindere ne‑am ridicat să luăm binecuvântare, iar Părintele nostru episcop cu îmbelşugare ne‑a blagoslovit, dăruind fiecăruia câte o iconiţă. Ne‑am luat rămas‑bun de la soborul de maici şi părinţi, după care am pornit să ne continuăm pelerinajul nostru în Roma pe urmele sfinţilor. 

Catedrala San Paolo Fuori le Mura, unde se află mormântul Apostolului neamurilor şi lanţul cu care a fost încătuşat în temniţă, este poate una dintre cele mai frumoase biserici ale capitalei. Mozaicul minunat de pe bolta altarului şi arhitectura unică, dimpreună cu dimensiunile monumentale, fac ca acest loc să rămână întipărit în amintire. Domnul a gătit locaş vrednic următorilor Săi, ca să fie spre mărturie şi neamurilor viitoare. După ce ne‑am închinat la Moaştele Sfântului Apostol Pavel şi am cântat în măreaţa catedrală troparul hramului nostru şi troparul Învierii Hristos a înviat!, am plecat mai departe spre Vatican. Împreună, grupul nostru de pelerini a străbătut Piazza San Pietro şi ne‑am îndreptat spre punctele de control pentru a intra în Catedrala Sfântului Petru. Odată intraţi, mărimea construcţiei ne copleşeşte. Ochii nu reuşesc să cuprindă mulţimea ornamentelor. Cuvintele nu pot reda amestecul de sentimente care se adaugă unele peste altele. Un lucru e cert: acolo putem să ne închinăm la moaştele Sfântului Apostol Petru, ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Grigorie Teologul, ale Sfântului Grigorie Dialogul şi ale altor sfinţi, iar noi facem aceasta cu evlavie. Nu mai are importanţă mărimea zidurilor, ci duhul de sfinţenie care străbate văzduhul şi merge la inimă. Ieşim şi facem câţiva paşi, plimbându‑ne pe malul Tibrului până la Castelul Sant’Angelo. Suntem obosiţi, dar ne aducem aminte că la biserica rusă din Roma se slujeşte Acatistul la Icoana Maicii Domnului de la Boian – făcătoare de minuni, care fusese adusă de câteva zile în Italia. Cu ultimele puteri, ne îndreptăm către această biserică unde tot drumul este în urcare. Ne încearcă Maica Domnului credinţa şi voinţa. Ajungem la poartă şi vedem că sunt de urcat, de asemenea, o mulţime de trepte până sus, la biserica ale cărei turle sunt poleite cu aur. Chiar dacă suntem osteniţi foarte, nici unul dintre noi nu renunţă şi cu toţii călcăm pragul bisericii unde slujba abia se terminase şi ne închinăm la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Nu putea să ne pregătească Domnul binecuvântare mai mare decât să ne sfârşim pelerinajul într‑o biserică ortodoxă, încheind rugăciunile şi închinările noastre către Maica Sa cea mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii şi decât toţi sfinţii. În sunetul clopotelor coborâm micuţa colină, plini de binecuvântare duhovnicească, îndreptându‑ne spre autocarele pregătite să ne poarte înapoi la Pinerolo, încă o noapte întreagă, pentru a ajunge fiecare la casele şi ascultările noastre. Mulţumiri tuturor, şi Lui Dumnezeu slavă!

A consemnat Pr. Sorin Petre

PELERINAJ LA ROMA

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni