Adaugat la: 15 Mai 2011 Ora: 15:14

O gustare cu Dumnezeu

O gustare cu Dumnezeu

A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să Îl întâlnească pe Dumnezeu si s-a gandit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Şti foarte bine că că nu o să fie o simplă plimbare, aşa înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.

Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros şi s-a gândit să-şi tragă puţin sufletul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.

Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă cu apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el atât de flămând de parcă voia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, băiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Atât de incredibil şi de radios a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă, doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând si bând, fără sa îsi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Când a început sa se înnopteze, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casa, cu gândul că îşi va continua calatoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să meargă câţiva paşi că dădu fuguţa înapoi să-l îmbrăţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul a fost surprins de fapta copilului şi tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: „Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?"

Copilul îi răspunse: „Am luat masa cu Dumnezeu!". Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: „Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!"

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să îl întrebe: „Tată, ce ai făcut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?"

El i-a răspuns fiului său: „Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!". Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, a adăugat: „Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!"

 

Morala:

Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unui unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui compliment onest sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au puterea de a face dintr-o zi obişnuită una specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin. 

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni