Adaugat la: 15 Aprilie 2011 Ora: 15:14

Pelerinaj Nepsis la Mănăstirea de la Bussy en Othe

Impresii 

Mie parcă îmi lipsesc cuvintele, sau parcă memoria a prins prea puţin şi prea la suprafaţă din adâncimea a ceea ce se întâmpla acolo, a ceea ce se trăia acolo. Dar mi s-a părut acolo un „cufăr cu nestemate”... dacă s-ar putea întinde şi-n lume dra­gostea, blândeţea şi pacea pe care le-am văzut la mănăstire...

 Georgiana, Paris

 

Acest pelerinaj a fost o experienţă plăcută a unirii cu Hristos a multor su­flete care, cu dăruire şi credin­ţă îl caută în tot locul slujirii Sale. Sfintele Liturghii, Privegherea de sâmbătă sea­ra, corul maicilor, discuţiile, os­pitalitatea maicilor şi celelal­te activităţi făcute împreună au umplut inimile noastre cu multe bucurii pe care nu le gă­sim în viaţa de zi cu zi aşa usor. Mănăstirea Bussy en Othe este un loc plin de credinţă şi trai- re ortodoxă unde curg izvoare de apă vie de la Dumnezeu Hristos prin Duhul Sfânt. Este imposibil să nu fii mişcat de dragostea maicilor pentru pe­lerini şi de trăirea duhovniceas­că din această mănăstire.

Mihai, Amsterdam

 

Am plecat de la Bussy cu cuvântul: iubiţi-L pe Hristos şi nu vă temeţi de nimic, El nu vrea de la noi de­cât să fim ceea ce suntem. Am senzaţia ca merită să ne cău­tam, oricât ar putea fi de dure­roasă „forarea”.

Anca, Paris

 

În biserica mânăstirii de la Bussy am simţit niş­te lucruri pe care teoretic le cu­noşteam. Privind la sfinţii de pe pereţii bisericii sau poate fi­ind privită de ei, am gândit, Doamne, câţi sfinţi avem în bi­serica noastră, cât sunt de fru­moşi! Şi cât de diferiţi la chip, la port, la origine! Domnul chiar ne cheamă din starea şi din locul în care suntem fiecare şi cu ceea ce suntem noi. La Bussy sunt foarte multe moaşte. Atunci cum să nu fie atâta lumină şi pace în jur?

Maicile de la Bussy emană adevărata frumuseţe! Când cân­tă, parcă sună a cor îngeresc. Nu ştiu cum sună acesta, preiau şi eu o formulă. Doar că asta e. Pur şi simplu simt că frumuseţea care te învăluie prin muzică vine din lumea care e mai aproape de Domnul. Din lumea îngerilor, a căror esenţă este muzica.

Cred că încep să înţeleg mai multe din cuvântul care spune că suntem chemaţi să ne sfinţim. E greu de înţeles şi mai ales de trăit, în aşa fel încât să ajungi acolo. Fără să disperi când vezi în ce hal eşti. Dar cu atâţia sfinţi alături, zâmbindu-ne din icoa­ne, căpătăm încredere. Cum spunea părintele Teofil, „la zâmbe­tul lui Dumnezeu suntem chemaţi să răspundem şi noi cu zâm­betul nostru”!

Ana, Lille 

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni