Impresii
Mie parcă îmi lipsesc cuvintele, sau parcă memoria a prins prea puţin şi prea la suprafaţă din adâncimea a ceea ce se întâmpla acolo, a ceea ce se trăia acolo. Dar mi s-a părut acolo un „cufăr cu nestemate”... dacă s-ar putea întinde şi-n lume dragostea, blândeţea şi pacea pe care le-am văzut la mănăstire...
Georgiana, Paris
Acest pelerinaj a fost o experienţă plăcută a unirii cu Hristos a multor suflete care, cu dăruire şi credinţă îl caută în tot locul slujirii Sale. Sfintele Liturghii, Privegherea de sâmbătă seara, corul maicilor, discuţiile, ospitalitatea maicilor şi celelalte activităţi făcute împreună au umplut inimile noastre cu multe bucurii pe care nu le găsim în viaţa de zi cu zi aşa usor. Mănăstirea Bussy en Othe este un loc plin de credinţă şi trai- re ortodoxă unde curg izvoare de apă vie de la Dumnezeu Hristos prin Duhul Sfânt. Este imposibil să nu fii mişcat de dragostea maicilor pentru pelerini şi de trăirea duhovnicească din această mănăstire.
Mihai, Amsterdam
Am plecat de la Bussy cu cuvântul: iubiţi-L pe Hristos şi nu vă temeţi de nimic, El nu vrea de la noi decât să fim ceea ce suntem. Am senzaţia ca merită să ne căutam, oricât ar putea fi de dureroasă „forarea”.
Anca, Paris
În biserica mânăstirii de la Bussy am simţit nişte lucruri pe care teoretic le cunoşteam. Privind la sfinţii de pe pereţii bisericii sau poate fiind privită de ei, am gândit, Doamne, câţi sfinţi avem în biserica noastră, cât sunt de frumoşi! Şi cât de diferiţi la chip, la port, la origine! Domnul chiar ne cheamă din starea şi din locul în care suntem fiecare şi cu ceea ce suntem noi. La Bussy sunt foarte multe moaşte. Atunci cum să nu fie atâta lumină şi pace în jur?
Maicile de la Bussy emană adevărata frumuseţe! Când cântă, parcă sună a cor îngeresc. Nu ştiu cum sună acesta, preiau şi eu o formulă. Doar că asta e. Pur şi simplu simt că frumuseţea care te învăluie prin muzică vine din lumea care e mai aproape de Domnul. Din lumea îngerilor, a căror esenţă este muzica.
Cred că încep să înţeleg mai multe din cuvântul care spune că suntem chemaţi să ne sfinţim. E greu de înţeles şi mai ales de trăit, în aşa fel încât să ajungi acolo. Fără să disperi când vezi în ce hal eşti. Dar cu atâţia sfinţi alături, zâmbindu-ne din icoane, căpătăm încredere. Cum spunea părintele Teofil, „la zâmbetul lui Dumnezeu suntem chemaţi să răspundem şi noi cu zâmbetul nostru”!
Ana, Lille
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team