Adaugat la: 1 Martie 2011 Ora: 15:14

TRIPTIC DE TAMĂDĂ

TREI CĂRŢI ALE MAICII SILUANA VLAD 

TRIPTIC DE TAMĂDĂ

   In urmă cu câteva luni, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, mi­tropolitul Moldovei şi Bucovinei, apăreau la Editura Doxologia a Mitropoliei trei volume semnate de monahia Siluana Vlad, stareţa mănăstirii Sfântul SiluanAthonitul şi coordonatoarea Centrului de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli” din Iaşi.

   Primul volum „Unde îţi este bucuria, omul lui Dumnezeu?” subinti­tulat „un dialog des­pre suferinţă şi bucurie, dragoste creştinească şi eros, adevăr şi min­ciună” adună un mănunchi de 12 in­terviuri, convorbiri dintre maicaSiluana şi doamna Ramona Bădescu în cadrul emisiunii „Trepte spre cer” difuzate pe postul de televiziune 3TV Craiova de-a lungul anului 2006. După cum găsim scris în „Cuvântul lă­muritor” această carte „s-a născut «din vorbă în vorbă» pe teme pe care ne frământă pe noi zi de zi” şi este un dar făcut cititorilor pentru a fi „un loc de întâlnire faţă către faţă cu ma­rea iubire de oameni a lui Dumnezeu”.

   Împărţirea cărţii urmează firesc cele 12 in­terviuri. Astfel, în primul capitol „Darul lui Dumnezeu nu e numai ce se vede” se dezbate problema cum putem vedea permanent prun­cii ca dar al lui Dumnezeu şi cum putem privi mereu şi pe soţul/soţia noastră tot ca pe un dar. În al doilea capitol „Puterea de a vedea ce nu se vede” maica Siluana lămureşte problema ge­loziei şi a infidelităţii pornind de la faptul că Taina Cununiei nu înseamnă posesie, ci apar­tenenţă liberă, dăruire; „pentru că mă dăru­iesc ţie, sunt a ta, şi pentru că te dăruieşti mie, eşti al meu”. În capitolul „Să învăţăm să fim blânzi şi smeriţi cu inima”, Ramona Bădescu pune în discuţie subiectul violenţei în familie continuându-se astfel, firesc, discuţia din in­terviul precedent, pentru ca, în capitolul al pa­trulea — „Răbdarea se învaţă”, discuţia să mear­gă spre reversul violenţei domestice: toleranţa,îngăduinţa, îndurarea şi îndelungă-răbdarea căci „acestea conţin în înţelesul lor exact ceea ce voieşte Dumnezeu de la noi în rela­ţiile noastre”. În capitolul „Eu nu vreau să se uite Dumnezeu la mine” vine rândul al­tui subiect foarte dureros ce afectează fami­lia - alcoolismul. Capitolul al şaselea - „A fi părinte însemnă a fi creator” - pune în lu­mină meseria de părinte, despre cum să ne pregătim pentru a deveni părinţi, iar în ur­mătorul interviu „Darul lui Dumnezeu e prezenţa Sa lucrătoare” maica Siluana răs­punde la un şir de întrebări cu privire la avort.

   Continuând lectura, vom ajunge şi la capitolul - „Recunoştinţa, floare rară”, ur­mat de capitolul al nouălea - „Să nu-l că­utăm pe Domnul ca pe un mort”, în care Ramona Bădescu cere lămuriri maicii Siluana despre femeile mironosiţe din per­spectivă biblică şi din perspectiva omului de azi. Următoarele interviuri pun în prim plan două obişnuinţe ale omului contem­poran: „Ziua Îndrăgostiţilor” şi dansul. Ultimul interviu „Ia-ţi neputinţa ta şi um­blă cu puterea mea” reprezintă o foarte bună prezentare a Centrului de Formare şi Consiliere „Sfinţii Arhangheli”.”

   Volumul „Sparge tăcerea – adevaruri despre care nu vorbim este „un loc de în­tâlnire”pe care maica Siluana dimpreună cu obştea sa l-au creat pe site-ul www.sfintiiarhangheli.ro, „pen­tru cei care nu-si mai puteau păstra dure­rea în tainiţele întunecate ale inimii şi do­reau să-i dea glas în faţa altei inimi”. Am putea spune că este un manifest pentru vindecare, un manifest pentru iertare.

   În cuvântul către cititori, mo­nahia Siluana Vlad arată că „du­rerea unei suferinţe formate din frică, ruşine, vinovăţie şi uluire, dacă nu va fi trăită cu Dumnezeu şi aşa cum ne învaţă El, va intra într-o «memorie acuzatoare» pe care nimic nu o va putea reduce la tăcere. Deşi negată şi îngropa­tă în uitare, nu va dispărea, ci se va striga cu putere atât prin boli­le trupului cât şi prin cele ale su­fletului ca: frică, dispreţ de sine, violenţă faţă de propria persoană sau de aproapele, refuzul dreptu­lui la bucurie prin alegerea unei vieţi în patimi şi păcate mascate de tot felul de «întâmplări neferi­cite», «ghinioane».”

   Acest curajos volum cuprinde 3 mărturii mai extinse şi o sumă de mărturii mai scurte cu privire la abuzul emoţional, fizic sau sexual al părinţilor asu­pra copiilor.

   Prima parte — „Maică, eu am fost în iad!” — este alcătuită dintr-o serie de convorbiri prin e-mail pe care maica Siluana le-a avut cu o tânără în cadrul Seminarului Iertării organizat de către Centrul de Formare şi Consiliere. Prin intermediul discuţii­lor virtuale, cu mult curaj, tânăra începe să-şi sco­tocească în trecutul său dureros şi scoate la ivea­lă o copilărie plină de traume, de abuzuri familiale şi nu numai, dar şi urmările acestora la maturitate — frică, retragere socială, tulburări de vorbire. În acest demers curajos, maica Siluana este alături de tânără prin sfaturi duhovniceşti şi rugăciune, pentru ca în final aceasta să înţeleagă valoarea şi necesitatea iertării părinţilor. Evoluţia este evidentă căci ultimul e-mail este semnat „Cea care a spart tăcerea...”.

   „Sufletul meu e un munte de durere” — al doi­lea capitol — prezintă lupta unui tânăr dornic să spargă tăcerea. Din discuţiile cu maica Siluana aflăm că tânărul respectiv a avut şi el o copilărie tristă marcată mai întâi de plecarea tatălui în Grecia în căutare de serviciu, apoi divorţul părinţilor şi abuzul tatălui, iar spre sfârşitul copilăriei porno­grafia şi masturbarea. Maica Siluana îi arată mai întâi interlocutorului său că are mare nevoie să se vindece de rănile trecutului. După un drum dificil şi îndelungat — durere, neputinţă, mânie, binecu­vântare —, tăcerea este spartă prin punerea durerii înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, prin spoveda­nie şi printr-o mai deasă împărtăşanie.

   „Ştii mamă ce frici am dus în tăcere” — adună patru scrisori pe care o femeie le adresează ma­mei, tatălui natural, tatălui vitreg şi respectiv bunicii, care cel mai probabil nu au ajuns la des­tinatari, ci au fost mai degrabă nişte exerciţii de iertare şi de vindecare a traumelor. Fiecare scri­soare este o mărturisire a durerii trecutului, dar şi a vindecării prin iertare din prezent.

   Urmează alte 14 mărturii mai scurte, dar la fel de cutremurătoare. Vă va atrage atenţia ca­zul unei tinere mame — „Mă războiesc cu Dumnezeu, nu-i aşa?” — care, observând violen­ţa de care dădea dovadă în relaţie cu copilul său, începe să descopere faptul că această neputinţă vine din copilărie şi adolescenţă, din abuzul pă­rinţilor şi porneşte pe calea vindecării având ca însoţitor pe maica Siluana.

   Pentru mulţi această carte poate fi un licăr de lumină în întunericul durerii şi al tăcerii.

   Ultima carte din acest triptic de tămadă este „Dăruindu-ne, in­trăm în bucuria Lui”, care con­stituie al şaselea volum din se­ria „Împreună dumiriri pe Cale” semnată de maica Siluana Vlad. După cum este semnalat în „Cuvântul către cei ce răsfoiesc această carte”, ti­tlul a fost schimbat puţin „pentru a exprima cât mai concis lucrarea pe care o face Dumnezeu cu omul ori de câte ori acesta se deschide spre sine şi-L primeşte astfel într-ale sale”, căci „orice asu­mare conştientă a trăirilor noastre lăuntrice pen­tru a le oferi Domnului (...) este o moarte a omu­lui vechi, care şi-a construit instrumente de ascundere şi de apărare în faţa devenirii duhov­niceşti”. Răspunsurile maicii Siluana date la în­trebările adresate prin e-mail sunt grupate în opt capitole cu titluri sugestive: „Căutări duhovni­ceşti”, „Războiri duhovniceşti”, „Alte frământări”, „Nedumeriri şi căutări”, „Înălţări şi poticniri pe calea credinţei”, „Suferinţe, necazuri, întristări, încercări”, „Despre copii, părinţi şi durerile lor”, „Sexualitate, castitate, păcate”.

   În cele ce urmează vom spicui câteva frag­mente. La întrebarea unui tânăr „Cum să stimu­lez trezvia?”, maica Siluana spune că „Trezvia este adâncul atenţiei! Atenţia este o urcare a min­ţii pe care o folosim mai mult involuntar. Adica o lasam sa fie stimulata  dinafară, prin tăria evenimentului! De aceea e captivată mai ales de evenimen­te ieşite din „comun”! De aici şi ma­rile câştiguri pe care le obţin cei ce ştiu să manipuleze această fereas­tră a sufletului”. Două pagini mai încolo, la întrebarea „Cum pot pune început nou omului celui nou care, undeva înăuntru, prin mila lui Dumnezeu, se zbate să iasă la lu­mină?” răspunsul maicii este: „Începutul nou este acceptarea omu­lui vechi aşa cum este, privirea lui cu realism duhovnicesc...”   

Încheiem aici această scurtă pre­zentare a cărţilor nădăjduind că v-am stârnit dorinţa de lectură.

Silviu Cluci, Iaşi 

TRIPTIC DE TAMĂDĂ

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni