Dumnezeu singur ştie ce are de făcut în lume şi nu are nevoie de rugăciunile noastre pentru a lucra binele, iar dacă oamenii se roagă unul pentru altul o fac nu pentru a arăta lui Dumnezeu ce are de făcut, ci ca să se înmulţească dragostea în lume; căci în rugăciune noi descoperim suferinţa celuilalt şi ne facem părtaşi la ea şi cerem izbăvire ca pentru noi înşine. Şi ce este aceasta dacă nu dragoste şi cale de a ne cunoaşte unii pe alţii?

Pr. Savatie Baştovoi, Nebunul

Adeseori simt o dorinţă pătimaşă de a sluji umanitatea şi aş primi chiar să port crucea pentru alţii, dacă ar cere împrejurările; cu toate astea, nu pot să stau două zile la rând în aceeaşi odaie cu altcineva. Prezenţa unui alt om mă scoate din fire, îmi zgândăreşte amorul propriu, îmi stinghereşte libertatea. Ajunge o singură zi ca să ajung să-l urăsc, oricât ar fi el de cumsecade: pe unul pentru că mănâncă prea încet, pe altul pentru că are guturai şi-şi suflă mereu nasul… În schimb, nu ştiu cum se face dar am constatat că, de fapt, cu cât urăsc mai mult indivizii luaţi în parte, cu atît dragostea mea pentru umanitate în general e mai fierbinte. Ce-i de făcut în cazul acesta?

Faţă de iubirea contemplativă, dragostea activă pare aprigă şi înfricoşătoare. Iubirea contemplativă te poate îndemna chiar să-ţi jertfeşti viaţa, cu condiţia să o faci sub privirile tuturor, ca să primeşti aplauze; în timp ce dragostea vie înseamnă străduinţă necontenită şi stăpânire de sine. Totuşi, în clipele cînd veţi descoperi cu groază că toate străduinţele dumneavoastră s-au irosit în van şi cînd vi se va părea că în loc să vă apropiaţi cât de cât de ţelul dorit, v-aţi îndepărtat şi mai mult de el, în clipa aceea puteţi fi încredinţaţi că l-aţi atins; atunci veţi simţi lămurit puterea minunată a lui Dumnezeu Care n-a încetat să vă iubească şi care v-a călăuzit, fără să ştiţi, pas cu pas.

 F. M. Dostoievski, Fraţii Karamazov

Avva Ghelasie avea o Sfântă Scriptură cu coperta de piele al cărei preţ era de optsprezece bani. Şi se afla pusă în biserică pentru ca oricare din fraţii mănăstirii va voi, să poată citi din ea. Şi venind un frate străin, cum a văzut-o, a poftit-o şi furându-o a ieşit. Iar bătrânul nu a alergat după dânsul ca să-l prindă, măcar că a priceput intenţia lui. Deci, mergând hoţul în cetate, căuta să o vândă; şi găsind pe cineva care voia să o cumpere i-a cerut preţul de şaisprezece bani. Iar cumpărătorul i-a zis: dă-mi-o să o încerc şi aşa îţi voi da preţul ei. Deci a dat-o lui. Iar el luând-o, a dus-o la avva Ghelasie să o încerce, spunându-i suma cerută de cel ce o vindea. Şi i-a zis bătrânul: cumpăr-o că este bună şi merită preţul pe care ţi l-a cerut vânzătorul!

Şi întorcându-se omul în târg, a spus celui ce o vindea altceva decât ce spusese bătrânul, zicând: iată, am arătat-o lui avva Ghelasie şi mi-a zis că este scumpă şi nu face preţul care l-ai cerut. Acela auzind, a întrebat: nimic altceva nu ţi-a zis bătrânul? Răspuns-a lui: nu! Atunci celălalt a zis: nu mai voiesc să o vând. Şi umilindu-se a venit la bătrân, pocăindu-se şi rugându-l să o primească înapoi. Iar bătrânul nu voia să o ia. Atunci i-a zis fratele: de nu o vei lua, nu am odihnă. Zis-a atunci bătrânul: dacă nu te odihneşti, iată, o primesc. Şi a rămas fratele acela acolo până la sfârşitul zilelor lui, fiindcă s-a folosit de lucrarea bătrânului. 

Patericul egiptean

Omul bun şi iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de faţă, iar în dos nu-i bârfeşte. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie.

Sf. Antonie cel Mare, Filocalia 1

Nimănui cu nimic să nu-i fiţi datori decât cu dragostea unuia faţă de altul. Fiindcă cel ce iubeşte pe altul a plinit legea. Pentru că porunca: să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu pofteşti şi oricare alta se cuprind în acest cuvânt: să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.   

Sf. Apostol Pavel, Epistola către Romani, XIII, 8-9