Adaugat la: 1 Martie 2011 Ora: 15:14

ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA

ACUM LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI 

   Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei creştine, sun­tem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrie­rile lor mult folositoare!... Iată că anul acesta, din ziua de 31 ianuarie ne facem părtaşi la naşterea în viaţa cea veşnică a Împărăţiei Cerurilor a unui mare căr­turar, scriitor, teolog, ierarh, cunoscător şi mărturisitor al istoriei bimilenare româneşti, totodată şi apologet al dreptei credinţe creştine - Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, după ce şi-a purtat cu toată demnitatea şi încre­derea în Dumnezeu crucea vieţii şi a suferinţei, vreme de mai mulţi ani!. De aceea, noi, din acest moment vom comemora totdeauna, acest eveniment închinat vrednicului şi demnului lo­gofăt spiritual al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului sfârşitului de secol XX şi începutu­lui de secol XXI, care a păstorit aceste meleaguri ale Transilvaniei străbune şi Ardealului stră­moşesc, vreme de 18 ani, între anii 1993 - 2011, ca Arhiepiscop al Vadului Feleacului şi Clujului iar din anul 2006 (şi) ca Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului!...

   Drept urmare, în iureşul zilei şi în vârtejul timpului mi-am adus aminte, pentru câteva mo­mente, de Înaltpreasfinţitul Părintele nostru Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu a cărui pleca­re o regretăm foarte mult astăzi!... Πi regretăm calităţile sale, personalitatea sa remarcabilă, abi­lităţile sale foarte competente în disciplina teologică şi în cea pastoral - misionară, apologetică şi mărturisitoare, pe care ni le-a cultivat în orice prilej cu atâta dăruire şi abnegaţie!... El este şi va rămâne în continuare, în conştiinţa discipolilor, profilul teologului şi a omului de cultură cu deschidere spre universal, spre consistenţă şi acrivie ştiinţifică, transmisă nouă cu foarte multă acuitate şi exactitate!...Cu vaste şi avizate cunoştinţe în cele mai diverse discipline culturale, is­torice şi teologice, Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu inspira tuturor foarte multă demnitate, seriozitate, sinceritate, tărie de caracter, mult discernământ şi foarte multă onesti­tate, nobleţe şi dârzenie sufletească!... Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte ad­mirat şi probabil, şi invidiat!... El, Arhipăstorul, a fost întotdeauna, consecvent probităţii sale in­telectuale, morale şi sufleteşti!... De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminarişti, studenţi-teologi, preoţi şi călugări, şi nu în ultimul rând de foarte mulţi laici şi intelectuali, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat!...

   Pe numele său de botez Valeriu Anania, viitorul Mitropolit Bartolomeu s-a născut la 18 martie 1921 în comuna Glăvile-Piteşteana din judeţul Vâlcea. A urmat şcoala primară din lo­calitatea natală, după care a fost înscris la Seminarul „Central” din Bucureşti. A avut partede o tinereţe agitată. În anul 1935, minor fi­ind, a devenit membru al organizaţiei „Mănunchiul de prieteni”, organizaţie legiona­ră a tineretului şcolar, pentru ca din anul 1936 să fie încadrat în „Frăţia de Cruce”, organiza­ţie superioară celei dintâi. „Nu am apucat să devin legionar din două motive, unul formal şi altul de fond: în ianuarie 1941, la vremea când eu încă nu eram major (la aceea vreme majoratul era la 21 de ani), «Frăţia de Cruce» din Seminarul Central a fost desfiinţată. În al doilea rând, în timpul scurtei guvernări legi­onare, dar şi după aceea, mi-a fost dat să văd şi reversul medaliei, adică faţa neştiută a Gărzii de Fier, cu care nu puteam fi de acord. Mărturisesc însă că în «Frăţia de Cruce» din Seminar nu se făcea politică, nici antisemi­tism, ci doar educaţie, şi că nu am avut de în­văţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pen­tru avutul public, spirit de sacrificiu”, afirma, mai târziu, Bartolomeu Anania. Viitorul Mitropolit avea să fie însă arestat de 3 ori pen­tru legături cu legionarii sau activităţi legio­nare: în 1941 (pentru 3 săptămâni, după ce participase la funeraliile unui comandant le­gionar), în 1942 (pentru că ar fi deţinut în po­dul Mănăstirii Cernica materiale legionare şi arme) şi în 1958, sub acuzaţia de activitate le­gionară înainte de 23 august 1944. În anul 1943 a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, obţinând diploma de Bacalaureat, fiind apoi student la Facultatea de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj - pe care nu le-a terminat -, între anii 1944 şi 1946. Ulterior, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti şi ale Academiilor Teologice din Cluj-Napoca şi Sibiu, fiind licen­ţiat la Sibiu în anul 1948. A fost unul dintre liderii protestelor anticomuniste studenţeşti din iunie 1946 din Cluj-Napoca. Astfel, în timp ce era şi preşedinte al Centrului studenţesc „Petru Maior”, a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă, după care a urmat un şir lung de arestări şi expulzări.

   Mai trebuie amintit aici şi acum de cariera sa duhovnicească, pe care a început-o în 2 fe­bruarie 1942 când a fost tuns în monahism lamănăstirea Antim din Bucureşti şi a primit nu­mele de călugărie Bartolomeu. A fost hirotonit ierodiacon la 15 martie 1942 şi şi-a desfăşurat activitatea în această calitate la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş, între anii 1943 şi 1947, după care a devenit stareţ la Mănăstirea Topliţa, inspector patriarhal pentru învăţămân­tul bisericesc între anii 1949 şi 1950, decan al centrului de îndrumare misionară şi socială a clerului, la Curtea de Argeş, în perioada anilor 1951-1952.

   A fost condamnat de către Tribunalul Militar Ploieşti la 25 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Şi-a ispăşit pe­deapsa în închisoarea de la Aiud la secţia „po­litici”. În timpul detenţiei i-a murit mama, iar el a fost înştiinţat de acest fapt de către frate­le lui, închis şi el în aceeaşi închisoare. În anul 1964 a fost eliberat, împreună cu alţi deţinuţi politici, în urma unui decret de desfiinţare a de­tenţiei politice. Aşadar, sub regimul comunist, Bartolomeu Anania a efectuat şase ani de de­tenţie, între anii 1958-1964.

   În anul 1965 a fost trimis de către Biserica Ortodoxă Română în Statele Unite ale Americii unde a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române: secretar epar­hial, consilier cultural, secretar general al Congresului Bisericesc, director al Serviciului „Publicaţii”. În anul 1967 a fost hirotonit iero­monah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de Arhimandrit. Tot în această perioadă susţi­ne nenumărate conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu şi face parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India. Reîntors în ţară, devine director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1976 -1982.

   În anul 1982 va ieşi la pensie şi se va retra­ge la Mănăstirea Văratec, pentru a se dedica scrisului, când şi unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi. În primăvara anului 1990, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii: Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, DanielCiobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiş, Toader Crâşmariu şi de mirenii: Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu. La 21 ianuarie anul 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, fiind hirotonit şi înscăunat în Catedrala Arhiepiscopală din municipiul Cluj-Napoca, ca succesor al Arhiepiscopului Teofil Herineanu, la 7 februarie. În toamna anului 2005 iniţiază, demarează şi coordonează acţiunea de înfiinţa­re a noii mitropolii a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. La 2 martie anul 2006, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului la rangul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului - mitropolie înfiin­ţată în mod canonic de către Sfântul Sinod la 4 noiembrie 2005 -, slujba festivă de conferire şi înfiinţare având loc de Praznicul Buneivestiri la 25 martie anul 2006, la Catedrala Mitropolitană din municipiul Cluj-Napoca.

   Bartolomeu Valeriu Anania nu este cunos­cut doar în calitate de cleric si înalt ierarh or­todox, ci şi de scriitor, poet, dramaturg şi tra­ducător, primind în anul 1982 premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost. De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii şi medalii culturale printre care se nu­mără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Greul pământu­lui” (1982), premiul special pentru volumul „Din spumele mării”, obţinut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internaţional de poezie „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca (1999), premiul pentru „Opera omnia”, al Uniunii Scriitorilor Cluj-Napoca (2001). Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a tradus Biblia - o muncă de Sisif, care a durat peste zece ani şi care a fost tipărită în anul 2001, şi-a scris „Memoriile” - considerate literatură pură - în anul 2008, a publicat poezii, volume de proză şi piese de teatru şi a scris sute de Pastorale şi predici, pentru credincioşii pe care i-a păstorit, cu multă dragoste, abnegaţie şi jertfelnicie. Tot în anul 2008 pune bazele Fundaţiei „Mitropolitul Bartolomeu” - ce are scopul de a încuraja şi aju­ta tinerii serioşi, conştiincioşi, dedicaţi studiu­lui, însă cu venituri materiale reduse, cu bur­se de cercetare şi perfecţionare.

   Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania, printre multe alte ordine şi distincţii naţionale şi internaţionale, i-au fost decernate titlurile de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1 iunie 2001), al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca (7 iulie 2001); „Cetăţean de onoare” al municipiu­lui Cluj-Napoca (25 ianuarie 1996); „Cetăţean de onoare” al municipiului Bistriţa (martie 2001) şi „Cetăţean de onoare” al municipiului Dej. Pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu: Crucea Patriarhală - Bucureşti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel al Patriarhiei Antiohiei, iar începând cu 22 no­iembrie anul 2010 era Membru de Onoare al Academiei Române. Ca atare este personalita­te marcantă a culturii şi spiritualităţii româ­neşti, de anvergură şi recunoaştere naţională şi internaţională, membru al Uniunii Scriitorilor, traducător şi diortositor al Sfintei Scripturi - care a şi devenit Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2001.şi diortositor al       

   Mitropolitul Bartolomeu a fost colaborator apropiat şi sfetnic luminat al multor persona­lităţi culturale, profesori şi ierarhi, îndrumă­tor a multor studenţi şi doctoranzi, păstor du­hovnicesc a atâtor generaţii de preoţi şi călugări, membru a foarte multe organisme academice de specialitate din ţară. La înmor­mântarea sa l-au plâns şi regretat cu toţii, fi­ind conştienţi de marea pierdere ce li s-a pri­cinuit!... A fost o prohodire a unui distins ierarh şi slujitor al Bisericii la care am participat, şi care m-a impresionat profund datorită atmo­sferei de reculegere, decenţei şi sobrietăţii în care s-a desfăşurat, şi la care au participat mulţi ierarhi ai bisericii noastre, foşti studenţi ai Înaltpreasfinţiei sale, precum şi foarte mul­ţi preoţi şi călugări!...

   Cuprins fiind de emoţie, respect şi recunoş­tinţă m-am tot gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de Înaltpreasfinţia sa, acum , la naşterea sa în via­ţa cea cerească, având aici nouăzeci de ani de viaţă pământească, trăiţi în spiritul unor prin­cipii sănătoase, a unei corectitudini pilduitoa­re, precum şi a bunei noastre înţelepciuni, dem­nităţi şi cuminţenii tradiţionale şi autentice a poporului nostru românesc!...

   Constat, cu oarecare strângere de inimă, că nu este uşor să faci un asemenea lucru mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ puţină vreme adică de doar optspre­zece ani, de când a fost slujitorul, păstorul cel bun şi arhipăstorul duhovnicesc, a preoţilor şi al credincioşilor care vieţuiesc în cuprinsul ce­lor două judeţe - Cluj şi Bistriţa Năsăud - ce aparţin acestei eparhii!...

   În viziunea, în mintea şi în inima mea per­sonalitatea înaltpreasfinţiei sale s-a conturat şi s-a identificat prin câteva trăsături şi calităţi distincte: în primul rând prin maturitatea şi bogata experienţă sau înţelepciune pastorală şi duhovnicească, prin ataşamentul faţă de va­lorile spirituale, perene ale poporului nostru, prin felul său de a fi foarte firesc şi mai puţin sofisticat sau complicat; după aceea prin tena­citatea şi perseverenţa, prin dispoziţia pe care o avea spre intensificarea eforturilor în vede­rea rezolvării unei probleme, atunci când situ­aţia o cerea; prin cultura teologică şi nu nu­mai cu care era înzestrat datorită muncii şi tenacităţii sale - a fost un autodidact înnăscut şi foarte consecvent cu el însuşi de-a lungul în­tregii sale vieţi; prin luciditatea şi spiritul cri­tic însoţit de foarte multă înţelegere şi condes­cendenţă; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, reve­lat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susţinute într-un mod foarte cere­bral, lucid şi vertical, concis, coerent dar şi con­sistent în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, fermitate dar şi dis­creţie şi modestie ieşite din comun, care îţi in­spirau foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile eterne ale spiritua­lităţii noastre româneşti şi ortodoxe!...

   Cugetând la activitatea şi la personalita­tea sa, care este foarte bine conturată şi cât se poate de autentică şi de firească, mă gân­desc la darul omului providenţial cu care l-a  înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tu­turor - Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nos­tru Iisus Hristos - pe care înaltpreasfinţia sa L-a cinstit şi L-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!...

   M-aş bucura să ştiu că atât contemporanii cât şi posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cin­stea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ceea ce a făcut, pentru ceea ce a fost şi însem­nat (sau ar trebui să însemne) în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată. Şi spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita foarte repede binefăcătorii şi înaintaşii noştri, dar încerc to­tuşi să-mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit nume­le său, va fi pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care l-a făcut atâtor oameni şi care e consemnat de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Arhiereul Cel Veşnic în împărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aibă parte!...

   Aşadar, sunt încredinţat că sunt foarte mul­ţi oameni de rând, credincioşi şi slujitori ai Bisericii noastre strămoşeşti, care se roagă Bunului Dumnezeu, să-l ierte, să-l odihnească şi să-i răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu şcoală teologi­că înaltă, încheiată, şi pe care, apoi i-a hiroto­nit preoţi şi diaconi, după care i-a instalat în parohiile încredinţate lor spre păstorirea tur­mei celei cuvântătoare, spre Slava lui Dumnezeu - Păstorul cel Bun şi Arhiereul cel Veşnic; apoi a târnosit şi binecuvântat atât de multe bise­rici şi lăcaşuri de închinare - fapt care nu poa­te fi uitat în istoria acestor locuri - marcate de prezenţa şi activitatea înaltpreasfinţiei sale atât de prodigioasă, care s-a desfăşurat pe par­cursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, avându-l permanent în cinstirea şi pre­ţuirea mea!...

   Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!

 

Drd. Stelian Gomboş, Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României

  

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni