Preasfinţite Frate Întru Hristos, Părinte Timotei, Hristos a înviat!

Astăzi este o zi de Rusalii (o zi a Pogorârii Duhului Sfânt) pentru Biserica Ortodoxă, universală şi locală din Peninsula Iberică, deoarece, fiecare hirotonire de episcop, după tradiţia liturgică ortodoxă, este o zi a Pogorârii Duhului Sfânt.

Bucuria şi emoţia generate de această hirotonire episcopală este cu atât mai mare cu cât ea are loc în Duminica Femeii Samarinence. Hristos, în discuţia sa cu femeia samarineancă, vorbeşte de apa vieţii veşnice pe care El o deţine. Izvorul acestei ape este Biserica şi datoria noastră ca preoţi este aceea de a da poporului această apă: apa izbăvirii, care, aşa cum spune un Părinte al Bisericii, Sfântul Ciprian din Cartagina, „în afara Bisericii nu există izbăvire”. Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, spune că Biserica este un mare spital, iar diferenţa faţă de celelalte spitale este aceea că cine intră în Spitalul Bisericii se vindecă, pentru că Hristos-Medicul le dă apa vieţii veşnice.

Această taină a vieţii veşnice am trăit-o astăzi, în hirotonirea Sfinţiei Tale ca şi episcop, în timpul Sfintei Liturghii din Duminica Femeii Samarinence.

Pentru mine este o coincidenţă fericită, Preasfinţite Frate, deoarece şi eu am fost hirotonit în Duminica Femeii Samarinence, în Constantinopol. Eu – la Constantinopol, tu – în Alcalá de Henares, aceeaşi taină indiferent de loc, cum spune Hristos în Evanghelia de astăzi.

Prezenţa mea la acest act foarte important pentru toată Biserica Ortodoxă din Peninsula Iberică şi insulele sale, are două semnificaţii: prima, aceea de a transmite, ţie şi întregului cler ortodox român, un frăţesc salut şi o felicitare cordială Bisericii Mamă a poporului român, din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, din partea Sanctităţii Sale Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, dar şi din partea mea, a clerului şi poporului din Sfânta Mitropolie Ortodoxă a Spaniei şi Portugaliei. Acestea, alăturându-se celor din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif, Frate drag, pe care-l cunosc din timpul serviciului meu pastoral din Italia, şi a tuturor fraţilor din episcopat, prezenţi aici. Te asigur de apropierea mea şi colaborarea mea frăţească pentru binele întregii Biserici Ortodoxe din Peninsula Iberică şi a tuturor credincioşilor ortodocşi din această Peninsulă, indiferent de originea lor etnică.

A doua semnificaţie este aceea de a dovedi „alor noştri şi celorlalţi” că Ortodoxia este una, deoarece Hristos este Unul, este izvorul, este apa vieţii veşnice. Nu există un izvor grec şi altul român, unul rus şi altul sârb, unul ucrainian şi altul bulgar, unul european şi altul african, unul american sau altul asiatic. Există un singur izvor şi o singură apă veşnică. Acest lucru este valabil, mai ales pentru acea parte a Bisericii Ortodoxe, care se află în afara teritoriilor ecleziastice tradiţionale, în cazul nostru, în Spania şi Portugalia, unde există o mare prezenţă ortodoxă şi credincioşii noştri lucrează dur pentru prosperitatea acestor două nobile şi culte ţări.

Preasfinţite Frate, avem o mare şi specială datorie în această lume occidentală, cuprinsă, mai mult decât în Orient, de marea boală a indiferenţei şi lipsei vieţii spirituale. Biserica lui Hristos este Izvorul şi împreună cu fraţii noştri creştini din Occident, catolici şi protestanţi, să scoatem pentru întreaga lume apa izbăvirii din izvorul divin.

Fii binevenit, Preasfinţite Frate, de cealaltă parte a Pirineilor. Îţi doresc o păstorire binecuvântată, rodnică şi o viaţă plină de sănătate, prosperitate spirituală şi luminată de Lumina nestinsă a Învingătorului morţii, Iisus Hristos cu slavă înviat, întru slava întregii Biserici Ortodoxe, din care, începând de astăzi, faci parte ca Episcop şi Păstor.

Din partea Bisericii noastre Mame comune, din partea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, primeşte acest engolpion – simbol al marii inimi pe care trebuie să o aibă întotdeauna Păstorul.

Hristos a înviat!

La mulţi ani!