Adaugat la: 1 Octombrie 2009 Ora: 15:14

Gânduri la cea aniversar

Άξιον εστίν ως αληθώς μακαρίζειν σε την Θεοτόκον, την Αειμακάριστον και Παναμώμητον και Μητέρα του Θεού ημών...” (Cuvine-se cu adevărat...)

... se aude cântat de un grup de tineri undeva într-o biserică la marginea Bucureştilor unde o bătrână vrea să facă curat. Bătrâna se opreşte, se aşează în strană şi ascultă. Începe să lăcrimeze ... „Nu am auzit niciodată ce cântaţi voi. Cine sunteţi?” „Suntem un grup de pelerini. Mergem la Cernica, la mănăstire. Sunt cu noi şi vreo 7 tineri din Grecia şi ne-au învăţat axionul în greacă”... Aceasta se întâmpla pe la începuturile existenţei Nepsis-ului, într-un pelerinaj în Romania. De-a lungul timpului, axionul în greacă a rămas ca un imn al nostru.

Este foarte dificil, mai ales la ceas aniversar ca cel de acum, la 10 ani de la înfiinţarea Nepsis-ului, de a rezuma în câteva cuvinte ceea ce am trăit şi ceea ce s-a întâmplat în viaţa noastră prin apariţia « Nepsis-ului ». Ar fi mult mai simplu să enumerăm şi să povestim ce s-a întâmplat de-a lungul acestor 10 ani de existenţă şi ceea ce se va întâmpla şi de acum înainte cu vrerea Domnului.

Dar cred că ceea ce rămâne esenţial este totuşi această trăire, dorinţa de « trezvie » pe care şi-a propus-o această grupare de tineri încă de la începuturi şi care a schimbat practic viaţa multora dintre noi. Şi este vorba nu numai de cei care s-au implicat direct în asociaţie, ci de toţi cei care au fost în contact mai de aproape sau mai de departe. Putem lua ca exemplu unul dintre primele pelerinaje organizate în România unde, mergând odată pe jos către o mănăstire împreună cu ÎPS Iosif, ne-am întâlnit în creier de munte cu un părinte bătrân care mergea către bisericuţa lui, o biserică încercată de timp şi departe de vâlva lumii. Un grup de tineri, chiar dacă vorbeau o grămadă de alte limbi de neînţeles, cred că mai văzuse des părintele pe munte, dar un alt părinte cu ei, mai rar. Intră în vorbă cu noi şi de la întrebarea iniţială către ÎPS Iosif : « De unde veniţi, părinte ? » ajunse într-un final, după un sfert de oră, cu lacrimi în ochi, să-şi ia la revedere cu: « Blagosloviţi Înaltpreasfinţite ! De 20 de ani nu am mai văzut un episcop aici pe la noi…iar văzându-i şi pe tinerii aceştia cu atâta îndrăzneală cântând şi în bisericuţa noastră, ne-am mai întărit şi noi în credinţă şi în drumul pe care îl avem de făcut. »

Nu cred că putem vorbi defel de stricteţea organizării Nepsis, nici cât de bine a fost organizată, dar putem spune că Nepsis s-a creat ca o familie ; prin Nepsis s-au format şi familii… iar ceea ce prietenii au dorit să numească primii prunci « Nepsis » (Andrei Timiş (Torino) şi Ioan Căpităneanu (Paris), acum de 5 ani) au dat şi ideea formării unui Nepsis junior, din ce în ce mai activ anii aceştia.

Libertatea de a participa sau a nu participa la ce s-a organizat (ceea ce poate să însemne până şi anularea participării chiar în ziua evenimentului), bucuria de a organiza sau a nu organiza un eveniment, un duh de spontaneitate tinerească care putea orişicând să se transforme într-o dezorganizare totală, acestea nu au făcut decât să accentueze impactul Nepsis asupra tuturor. Ni s-a întâmplat să mâncăm în ploaie nişte sendvişuri rămase de o zi în traista fiecăruia, fiindcă cineva dintre organizatori uitase să se gândească şi la masa de seară. Dar tocmai ineditul situaţiei şi disconfortul pricinuit au transformat momentul acela în prilej de bucurie, în cântec şi joacă, în bălăceală în băltoace, ceea ce grupul de pelerini veniţi din vreo 10 ţări occidentale nu trăiseră niciodată. Ori momentele acestea, alăturate rugăciunii inimii în ceas de noapte, într-o mănăstire pierdută undeva în munţi, la o dezbatere asupra « Tradiţiei şi tradiţiilor » în mijlocul unei păduri de pini pe malul Atlanticului, la ascultarea unui cuvânt al părintelui Rafail (Noica) întâlnit pe neprevăzute într-un Paris pierdut în vâltoarea grijilor moderne şi multe altele ca acestea, rămân fără să vrei gravate în memoria fiecăruia. Atunci nu ne-am dat seama de multe lucruri, dar mai târziu revin la momentul oportun în ajutorul nostru.

Pe scurt, ca mic istoric, găsit şi pe siturile asociaţiei (www.nepsis.org sau pe cele mai vechi), NEPSIS s-a constituit la 13 noiembrie 1999 la iniţiativa Î.P.S. Părintelui nostru Mitropolit Iosif. Ea a primit numele de NEPSIS, cuvânt grec care înseamnă “trezvie”. Alegerea acestui nume voia să sublinieze scopul asociaţiei: acela de a păstra aprinsă flacăra credinţei noastre sau de a trezi această credinţă printre cei tineri sau chiar cei mai puţin tineri.Adunarea constitutivă, la care au participat 45 de tineri, IPS Iosif, PS Siluan şi alţi preoţi de azi pe atunci studenţi, a avut loc la parohia „Sfântul Serafim de Sarov“ din Paris. Un mare ajutor în demersurile administrative de constituire a oferit părintele Yves Colin. Asociaţia a fost înregistrată la prefectura departamentului Yvelines (78) la data de 3 februarie 2000. Declaraţia de constituire a fost publicată în Jurnalul Oficial din 26 februarie 2000.


Activităţile Nepsis au fost îndrăgite în primul rând prin faptul că răspundeau unor nevoi duhovniceşti ale tinerilor, dar şi dorinţei de a se simţi într-o comunitate, de a-şi crea un cerc de prieteni cu aceleaşi preocupări şi idei. Un plus a fost probabil adăugat de tipul de activităţi (tabere, pelerinaje, dezbateri, week-end-uri, întâlniri informale, zile pentru copii) într-o ambianţă lipsită de rigiditate şi plină de trăire intensă.


Despre activităţi, poate este cel mai bine să cităm ce a aparut deja prin mass-media despre Nepsis. Încă de la înfiinţare, Asociaţia Nepsis şi-a propus următoarele obiective: întâlniri, congrese, conferinţe, colocvii, în cadrul schimburilor culturale şi duhovniceşti dintre tineri; crearea de legături între membri, discuţii despre exigenţele vieţii duhovniceşti şi despre angajamentul în Biserică, organizări de pelerinaje, de călătorii cu scop cultural în diferite ţări ale Mitropoliei şi în România; ajutorarea orfanilor, adolescenţilor fără domiciliu, familiilor numeroase.

Nepsis încearcă să întărească nucleele de tineri existente în diferitele ţări ale Mitropoliei şi să creeze altele asemenea. Astfel, aportul personal al fiecăruia şi implicarea sa în activităţile asociaţiei sunt indispensabile pentru succesul asociaţiei. Nepsis încearcă, de asemenea, să încurajeze parohiile, familiile şi tinerii înşişi să se implice activ în diferitele activităţi pe care le organizează asociaţia.

Conferinţele sau week-endurile duhovniceşti sunt alte prilejuri de întâlnire, cu simplu scop de a fi împreună şi de a se cunoaşte. Vârful unui munte sau malul mării, o pădure de pini sau un foc de tabără, ca şi orice alt loc, pot reuni tinerii prin cuvinte despre Dumnezeu, despre credinţă, prin discuţii teologice profunde sau cuvinte simple despre cum trăim, prin bucuria de a fi împreună, de a ne juca, de a râde, de a învăţa să ne iubim frăţeşte. Weekend-urile propriu-zise sau extinse sunt, de asemenea, bune ocazii pentru tineri de la un capăt la altul al Mitropoliei de a fi împreună pentru a vizita sau cunoaşte meleaguri noi, oamenii locului, cu felul lor de a trăi, dar şi de a munci pentru Biserică.

Nepsis a devenit cunoscută printre asociaţiile creştin-ortodoxe prin organizarea unor congrese anuale. Dincolo de discuţiile duhovniceşti în jurul ÎPS Mitropolit Iosif, al ÎPS Serafim, PS Siluan, PS Timotei, PS Marc, a altor episcopi invitaţi sau al părintelui Rafail Noica, spre exemplu, s-a hotărât că este momentul organizării Adunării Generale a Nepsis, o ocazie unică de a discuta despre activităţile organizate în timpul anului, despre proiectele de viitor, dar mai ales despre problemele întâlnite pe parcurs. Este, probabil, cea mai bună ocazie de a face o cunoştinţă mai aprofundată a Nepsis şi pentru schimbul de experienţă şi idei novatoare. Este ocazia când membri Nepsis din toate ţările Mitropoliei, din noile asociaţii surori din Italia şi Spania sau din filialele de la Bruxelles sau din Irlanda vin săse întâlnească.

Primul congres organizat de Nepsis a avut loc în septembrie 2000 la tabăra tineretului ortodox rus în Alpi. Tema primei ediţii a fost „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele...“. Tema celui de-al doilea congres, desfăşurat la Limours, reşedinţa ÎPS Mitropolit Iosif, în noiembrie 2001, a fost „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt...“. Începând cu cel de-al doilea, şi exceptând 2008 când s-a desfăşurat la Bruxelles, congresele au avut loc la Limours, reşedinţa Mitropoliei noastre: în decembrie 2002 („Simplitatea, o complexitate rezolvată” (Brâncuşi)), în ianuarie 2004 şi 2005, în februarie 2006, în ianuarie 2007 („Din străfundurile credinţei”).

Pentru a ne cunoaşte mai bine există, în afara celor amintite, întâlnirile informale care au loc în cadrul unei seri tradiţionale româneşti, când vizionăm filme, vizităm monumente, jucăm tot felul de jocuri sportive.

Una dintre cele mai bogate activităţi organizate de Nepsis a constituit-o pelerinajele anuale în România sau în alte locuri, cum ar fi Muntele Athos. O săspunem doar căaceste pelerinaje au schimbat viaţa multora dintre noi. Iar restul, îl mai găsim în poze, în mărturiile celorlalţi… căci cei care au fost cu trup şi suflet acolo, aceeia pot să-şi dea seama de ce ar fi pierdut dacă nu ar fi fost.

Nepsis a iniţiat şi taberele de tineri de la mănăstirea „Sf. Cruce” de la La Malvialle, un moment de rupere de lume, o „aventură” duhovnicească. Şi vorbind de aventură, acolo a fost şi prima catastrofă Nepsis: nepticii au reuşit să ardă un vechi Renault 5, maşina mănăstirii pe vremea accea, după ce încărcaseră în el cumpărăturile de prânz, chinuindu-l prin Masivul Central.

Ar trebui povestit şi despre cum Marga a salvat Nepsis-ul de la foamete, într-un week-end la Bordeaux, când a gătit în 25 de minute mâncare pentru 50 de persoane, ar trebui povestit despre cum părintele Nicolae, Ştefan, Ioana, Alexandrina şi Michel care erau în maşinăau ajuns la week-end-ul organizat de Syndesmos la Bruxelles la ora 2 noaptea cu taxiul de la Lille, căci maşina de origine a picat în pană, ar trebui povestit cum Anna a cântat un Axion în englezăla hramul mănăstirii Adam, pusăpe neaşteptate la microfon în faţa a 10000 de oameni, ar trebui povestit cum 50 de copii (Nepsis junior) râdeau în hohote la piesa de păpuşi cu Sfântul Nectarie sau aplaudau în mijlocul Limours-ului pe Pelerinul Rus, cum un restaurant din mijlocul Bucureştilor şi-a afişat mare la intrare « Avem meniu de post » dupa trecerea pelerinilor Nepsis care ceruseră 2 zile la rând numai mâncare de post, ar trebui povestit cum copiii din România s-au bucurat de darurile Nepsis de Crăciun sau cum părintele Lucian de la Torino nu mai prididea cu întâlnirile bilunare Nepsis la cererea tinerilor…

Am putea aminti cum s-a « cedat puterea » preşedintelui Nepsis, în decembrie 2002…

… dar nimic nu pot săfie acestea povestite pe lângătrăirea adevaratăa unui cât de mic moment întru Hristos, în prietenie şi bucurie cu alţi neptici.

Dincolo de a fi un “moft” sau o “asociaţie pan-europeanăunde tinerii se văd o datăpe an”, Nepsis este un prilej de bucurie, o ocazie de a învăţa şi de a se apropia de Biserică, de a descoperi o stare de “trezvie” aducătoare de mântuire. Nepsis este puţin sau mult pentru fiecare, atât cât fiecare vrea săaibăşi pe măsura implicării fiecăruia.


Ştefan Căpităneanu (fost preşedinte Nepsis)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni