Adaugat la: 1 Noiembrie 2010 Ora: 15:14

NU JUDECAŢI, CA SĂ NU FIŢI JUDECAŢI (Matei 7,1) (II)

„Osândeşte lucrul rău dar pe cel care îl face nu-l osândi. Dacă îl osândeşti pe aproapele, învaţă Cuviosul Antioh, împreună cu el şi tu eşti osândit pentru acelaşi lucru. (...) Pentru a ne păstra pacea sufletească trebuie să ne străduim în tot chipul a nu-i osândi pe alţii. Prin neosândire şi prin tăcere se păstrează pacea sufletească: atunci când omul petrece într-o asemenea aşezare, primeşte descoperiri dumnezeieşti.” (Sf. Serafim de Sarov, Rânduieli de viaţă creştină)

NU JUDECAŢI, CA SĂ NU FIŢI JUDECAŢI (Matei 7,1) (II)

Sufletul tulburat şi întunecat de patimile omeneşti – mânie, revoltă, trufie, lăcomie, invidie, ură – nu mai este capabil să primească lumina Duhului Sfânt, precum un om adormit care crede în cele văzute în vis, şi nu mai poate percepe lumina zilei. Tot ceea ce vedem şi simţim în vis, bun sau rău, plăcut sau neplăcut, încântător sau înspăimântător şi toate cele ce ni se întâmplă, bune sau rele, sunt tot atât de iluzorii şi amăgitoare ca şi visul însuşi. Tot aşa, cel care crede în realitatea acestei lumi este aidoma unui om adormit, care îşi închipuie că nălucirile văzute în vis sunt viaţa reală, iluzie ce se va spulbera când se va fi trezit din somn: Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru mine, va găsi-o (Mt. 10,39); Dacă vieţuiţi potrivit trupului, veţi muri, iar dacă ucideţi cu Duhul faptele trupului, veţi fi vii. (Rom. 8,13)

Aşa cum omul care doarme este prizonierul visului său şi crede că vede atunci când este cufundat în întuneric, în acelaşi fel, cel înrobit acestei lumi este orb faţă de lumina Duhului Sfânt: Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa încât, dacă lumina dintru tine este întuneric dar întunericul, cu atât mai mult! (Mt. 6,22-23)

Lumina pe care o vedem cu ochii trupeşti este întuneric dacă ne lipseşte lumina ce vine de la Dumnezeu, pe care nu o putem primi decât dacă ochii duhului nostru sunt sănătoşi. Credinţa care deschide şi vindecă ochii sufletului omenesc este singurul mijloc de a ne menţine cugetul treaz în acest vis amăgitor, individual şi colectiv, care este trecerea noastră prin această lume. Căci la fel ca şi visele nopţii, viaţa noastră pământească nu este o iluzie şi o amăgire decât dacă o considerăm ca fiind o realitate în sine. Dar dacă o privim dintr-o perspectivă duhovnicească – singura dimensiune cu adevărat reală a persoanei şi existenţei noastre – ea devine, ca şi visele de peste noapte, o sursă importantă de informaţii asupra sufletului nostru şi un mod de cunoaştere şi de vindecare a bolilor noastre spirituale. Aşa cum nu există nicio diferenţă reală între omul adormit şi visele lui, chiar dacă acestea par a veni din afară, în acelaşi fel, lucrurile şi persoanele care ne stârnesc interesul sau repulsia, admiraţia sau indignarea, laudele sau acuzaţiile, întruchipează toate o anume parte a propriei noastre fiinţe, fără de care nici nu le-am lua în seamă. Astfel încât, judecăţile noastre critice şi învinuirile adresate celorlalţi, dau în vileag propriile noastre slăbiciuni şi infirmităţi sufleteşti şi ne osândesc în acelaşi timp cu cei pe care îi osândim: Căci, cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi. Și, cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău şi de bârna din ochiul tău nu-ţi dai seama? (Matei 7,2-3)

A-i acuza pe ceilalţi este un procedeu comod şi la îndemâna oricui de a întreţine iluzia că răul vine întotdeauna de la altul şi din afară noastră, aşa încât nu ne mai dăm osteneala să ne cercetăm pe noi înşine şi să stârpim răul ce se află în noi: De ce îi osândim pe fraţii noştri? Pentru că nu ne străduim să ne cunoaştem pe noi înşine. Cine este prins cu cercetarea şi cunoaşterea de sine, acela n-are timp să ia seama la alţii. Osândeşte-te pe tine însuţi şi încetează a-i osândi pe ceilalţi! ( Sf. Serafim de Sarov, ibidem)

Dacă împărăţia lui Hristos nu este din această lume (Ioan 18,36), nici vrăjmaşul cu care avem de luptat nu este din lumea aceasta. El nu este nici om politic, nici un dictator, nici patronul nostru, nici concurentul nostru, nici marxist, nici catolic, nici musulman, nici arab, nici evreu, nici chinez… Chiar dacă poate lua o mie de înfăţişări diferite, vrăjmaşul nostru este întotdeuna acelaşi şi nu se află altundeva decât în cugetul şi în inima noastră, căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. (Mt. 15,19)

Cel care-şi judecă semenii, socotindu-se superior acestora pentru că nu a săvârşit nicio fărădelege vizibilă şi nicio încălcare a Codului Penal sau a moralei, este aidoma cărturarilor şi fariseilor care toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni (Mt. 23,5) şi ca să aibă o bună imagine şi în propriii lor ochi: Fariseule orb, curăţă întâi lăuntrul paharului şi a blidului, ca să fie curat şi pe dinafară! Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, înlăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia! Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi oamenilor drepţi, înlăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. (Mt. 23,26-27)

Cine poate pretinde că este fără de păcat, pentru a arunca cel dintâi piatra asupra semenului său?  Şi totuşi o facem în fiecare zi şi de o sută de ori pe zi, de fiecare dată când, sub impulsul mâniei sau duşmăniei vorbim de rău, învinuim şi condamnăm pe ceilalţi. Atunci când suntem ispitiţi să o facem, să luăm aminte la ceea ce se petrece în sufletul nostru şi această cercetare de sine va fi suficientă pentru a ne opri de a arunca piatra... Căci oricare ar fi pricina mâniei sau duşmăniei noastre, simpla lor prezenţă în inima noastră este o dovadă că ne aflăm sub influenţa vrăjmaşului lui Dumnezeu şi deci nu suntem nicidecum vrednici de a-i judeca pe ceilalţi. Dimpotrivă, cel care judecă, va fi judecat şi cel care osândeşte, va fi osândit: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă. (…) Iar cine-i va zice: nebunule! vrednic va fi de Gheena focului. (Mt. 5,22)

Mânia, duşmănia şi ura sub toate formele ei – invidie, clevetire, voire de rău, etc. – sunt întotdeauna consecinţa patimilor lumeşti care ne tulbură sufletul şi ne macină inima: Vulpi locuiesc într-un suflet ranchiunos şi fiare sălbatice forfotesc în inima tulburată. (…) Gândurile celui mânios sunt pui de năpârcă (Mt. 3,7) şi ei mănâncă inima care le-a dat naştere. (Evagrie Ponticul, Despre mânie)

Cel care-şi priveşte semenii cu ochii necruţători ai unui judecător şi acuzator, nu va cunoaşte niciodată pacea, căci este el însuşi chinuit de un duh necurat, care a pus stăpânire pe sufletul său: Un om irascibil este supus el însuşi unei mari suferinţe pricinuită de un duh rău. El este chinuit astfel din pricina trufiei sale. (Sf. Siluan, Despre pace)

De fiecare dată când îi judecăm pe ceilalţi după propriile noastre idei şi preferinţe, după interesele noastre personale şi propria noastră minte, uităm că vrăjmaşul se află înlăuntrul nostru şi nu în faţa noastră sau împrejur. Mândria şi voinţa proprie care se substituie înţelepciunii şi voinţei lui Dumnezeu, fără de care nu am îndrăzni să-i judecăm şi să-i osândim pe semenii noştri, ne fac să cădem în mrejele celui rău, care pune săpânire pe sufletul nostru folosindu-se de propria noastră voinţă. Smerenia, care este rezultatul firesc al unei bune cunoaşteri de sine şi supunerea noastră voinţei lui Dumnezeu în orice împrejurare, sunt pavăza cea mai sigură împotriva atacurilor şi capacanelor celui rău: Dacă te lepezi de voinţa proprie, ai biruit deja Vrăjmaşul şi vei obţine drept răsplată pacea sufletului. Dar dacă îţi împlineşti voinţa proprie, tu eşti cel învins de Vrăjmaş şi mâhnirea îţi va împovăra sufletul. (Sf. Siluan, ibidem)

Viorel Ștefăneanu, Paris

NU JUDECAŢI, CA SĂ NU FIŢI JUDECAŢI (Matei 7,1) (II)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni