Sfântul Ambrozie de la Optima spunea că „Pe vechii creştini vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi prin boli şi gânduri, gânduri care ne tulbură, care ne fac neatenți la chemarea lui Dumnezeu veniți la Mine toți cei împovărți de păcate și Eu vă voi odihni pe voi, gânduri care ne fură rugăciunea curată.

Astăzi trăim într-o lume care nu mai are urechi de auzit cuvântul lui Dumnezeu, o lume care nu mai vorbește cu Dumnezeu, o lume care se roagă din ce în ce mai puțin. Lumea aceasta este o lume secularizată care se afundă tot mai mult în întunericul necunoștinței, lume care ne înfățișează păcatul învelit într-un ambalaj plăcut la vedere, atractiv, comercial și care încearcă să ne facă să credem că păcatul a devenit virtute iar virtutea, păcat.

Este vremea cernerii, cum frumos spune părintele Rafael Noica, vremea când aurul trebuie să se lămurească în foc, iar în aceste vremuri „trei virtuţi se cuvine să le avem negreşit (Sfântul Ambrozie de la Optima): înfrânarea, tăcerea şi mustrarea de sine, adică smerenia”.