Adaugat la: 16 Iunie 2009 Ora: 15:14

Sfânta Clotilda, regina Francilor

3 iunie, pomenirea sfintei CLOTILDA, regina Francilor.

Sfânta Clotilda, regina Francilor

Sfânta Clotilda era fiica lui Chilperic, care împărăţea împreună cu cei doi fraţi ai săi în regatul Burgunzilor, de la Jura până la Durance. S-a născut în jurul anului 475 când, după prăbuşirea Imperiului Roman, popoarele barbare – burgunzii, vizigoţii, francii şi alamanii rivalizau pentru a-şi împărţi Galia. Ortodoxă după mamă, în timp ce toţi ceilalţi suverani burgunzi erau arieni, a trebuit să plece în exil după asasinarea părinţilor săi de către unchiul ei, şi a dus o viaţă cuvioasă la Geneva. Tânăra şi frumoasa prinţesă fusese remarcată de către ambasadorii lui Clovis, regele Francilor, astfel că acesta din urmă a cerut-o în căsătorie, pentru a pecetlui unirea poporului său cu Burgunzii (în jurul anului 492). Prin blândeţea ei şi pilda purtării sale virtuoase, regina a câştigat o mare influenţă asupra lui Clovis, care a îngăduit botezul copilului lor bolnav, care s-a făcut sănătos datorită rugăciunilor mamei sale. Însă în ceea ce-l privea, Clovis nu s-a lăsat înduplecat de imboldurile soţiei sale; până într-o bună zi, când, trebuind să-i înfrunte pe Alamani la Tolbiac, dincolo de Rin (496), înfricoşat de superioritatea adversarului său, s-a rugat „Dumnezeului Clotildei” şi I-a promis să se boteze dacă avea să câştige. Cum Francii au câştigat bătălia, regele şi-a ţinut promisiunea şi, după ce a urmat pregătirea catehetică sub îndrumarea sfântului Vaast [6 februarie], a fost botezat de către sfântul Remi, episcop de Reims [1 octombrie], la praznicul Naşterii Domnului din anul 496. Botezul lui Clovis dimpreună cu peste trei mii de nobili şi soldaţi franci a deschis drumul convertirii întregului popor, ce avea să devină un neam creştin cu un viitor strălucit.

Mai apoi regina Clotilda a continuat să-l îndemne pe suveran să se poarte cu blândeţe cu duşmanii săi şi să aibă respect faţă de instituţiile Bisericii. Ea a rânduit ridicarea la Paris, capitala regatului, o biserică închinată Sfinţilor Apostoli (astăzi ea este închinată Sfintei Genoveva), în care au fost îngropate moaştele Sfintei Genoveva [3 ianuarie], pe care Clotilda o cinstea cu multă râvnă.

La moartea lui Clovis, regina, în vârstă de numai patruzeci de ani, s-a retras la Tours, la biserica sfântului Martin [11 noiembrie], a cărui cinstire a propovăduit-o, petrecându-şi restul vieţii făcând fapte bune spre slava lui Dumnezeu. Având la dispoziţie nenumărate avuţii, sfânta a ajutat un număr mare de biserici şi mănăstiri. Sfântul Grigorie de Tours a scris despre ea: „Era considerată în acea vreme nu ca o regină, ci ca roaba lui Dumnezeu... Nu a fost atrasă de puterea de care dispuneau fiii ei, şi nici de avuţii, nici de ambiţiile lumeşti, ci a dobândit harul prin smerenie”[1].A împărţit tot ce avea, astfel că se spune că la moartea ei nu-i mai rămăsese nimic.

Profund îndurerată de pierderea fiului cel mare, Clodomir, în lupta împotriva burgunzilor, i-a luat pe fiii mai mici la Tours. Când ceilalţi doi fii ai săi, Clotaire şi Childebert, i-au cerut să-i trimită pe orfani la Paris pentru a-i aşeza pe tron, ea a fost de acord fără nicio bănuială, însă mai apoi a aflat cu groază că aceştia fuseseră ucişi fără milă de unchii lor, şi numai mezinul, Clodoald, reuşise să se adăpostească într-o mănăstire[2]. Tot în acea vreme şi-a pierdut şi fiica, măritată cu regele vizigoţilor, crudul şi violentul Amalaric. Nemaiavând de atunci nicio mângâiere pe pământ, Clotilda şi-a închinat întreaga viaţă cinstirii sfântului Martin. Când, în anul 534, cei doi fii au săi au intrat în război, ea a mers în grabă la mormântul sfântului pentru a-i cere ajutorul, şi în chip minunat o furtună a despărţit cele două oşti, făcându-i pe cei doi fraţi să se împace.

Simţind că se apropia trecerea sa la cele veşnice, sfânta Clotilda i-a chemat la căpătâiul ei pe Clotaire şi Childebert, şi i-a îndemnat să-şi ducă viaţa în dragoste creştină, iar apoi, după ce le-a proorocit ce avea să vină, şi-a încredinţat în pace sufletul în mâinile Domnului, la data de 3 iunie 545, mărturisind Sfânta Treime.

Pildă pentru văduve şi împărătesele creştine, sfânta Clotilda a fost cinstită ca fiind întemeietoarea şi apărătoarea monarhiei franceze. Legenda spune că, printr-o descoperire de la un înger, l-a înarmat pe Clovis pentru luptă cu un scut ornat cu trei flori de crin – simbolul Sfintei Treimi – care a devenit mai apoi emblema regilor Franţei.    

Traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu

NOTE:

[1]. Grégoire de Tours, Histoire des Francs, III, 18, PL 71, 259, trad. Paris 1859, p. 134.

[2] Această mănăstire a primit mai apoi numele de Saint-Cloud, Sfântul Clodoald.

Sfânta Clotilda, regina Francilor

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni