Adaugat la: 1 Mai 2009 Ora: 15:14

Vizita pastorală a Iosif în Irlanda

În perioada 13-17 martie 2009 Înaltpreasfinţitul Mitropolit Iosif a efectuat o vizită pastorală în Irlanda.

Vizita pastorală a Iosif în Irlanda

Sâmbătă 14 martie, în Irlanda de Nord, în mijlocul românilor din filia Ballymena, dar şi în prezenţa multor credincioşi veniţi din Belfast şi chiar din Dublin, Înaltpreasfinţia Sa a săvârşit Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, după care a adresat celor aproximativ 40 de persoane prezente un cuvânt de învăţătură despre viaţa noastră în Biserică. Deoarece slujbele se ţin într’una din sălile aflate în anexa bisericii, iar nu în locaşul propriu zis al bisericii, Înaltpreasfinţia Sa a început prin a le adresa întrebarea: Iată, chiar dacă nu suntem într’o biserică propriu zisă, putem noi spune oare că astăzi am fost la Biserică? Da, putem spune, pentru că Biserica este inima care Îl primeşte pe Hristos, iar la această Sfântă Liturghie Dumneavoastră v’aţi făcut primitori de Hristos. Este foarte important ca lucrul acesta să continue şi dacă Bunul Dumnezeu îngăduie în scurt timp veţi avea aici un preot care, prin slujbele săvârşite şi prin toată misiunea lui, să Îl aducă pe Hristos în inimile Dumneavoastră. În continuare Înaltpreasfinţia Sa a răspuns la diferite întrebări venite din partea credincioşilor, nerăbdători de a-l avea cât mai curând pe părintele promis.

Mai apoi, Înaltpreasfinţia Sa a vizitat parohia din Belfast, care a luat fiinţă acum un an şi jumătate de sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie 2007), când a fost săvârşită prima slujbă ortodoxă în limba română pentru cei câţiva români profesori, doctoranzi, studenţi, muncitori aflaţi în oraş. Aici, Înaltpreasfinţia Sa a fost primit cu deosebită căldură de credincioşii din Biserica Ortodoxă Antiohiană care alături de ortodocşii români din Belfast au dat răspunsurile la Slujba Vecerniei. După vecernie, în semn de dragoste părintească, Înaltpreasfinţitul Iosif a săvârşit el însuşi botezul unui prunc al comunităţii.

Duminică, 15 martie, la Sfânta Liturghie arhierească din Dublin, Înaltpreasfinţitul Iosif l-a hirotesit întru ipodiacon pe studentul în teologie Romeo Gămulescu, unul din credincioşii devotaţi care au stat la baza înfiinţării acestei parohii. După Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, ale cărei răspunsuri au fost date de Corul Bisericii condus de dl. Lazăr Ometiţă – întemeietorul şi dirijorul corului de-a lungul a 6 ani –, Înaltpreasfinţitul Mitropolit a rostit un cuvânt de învăţătură, din care spicuim:

Sărbătoarea Învierii Domnului este însăşi viaţa noastră de creştini. Prin Botez am scăpat din moarte şi am recâştigat raiul, prin Învierea Unuia Născut din Fecioară, prin Învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu întrupat, şi acesta sigur că nu este un lucru de uitat în viaţa noastră.

Am văzut astăzi că au venit la împărtăşanie foarte mulţi copii. Ieri botezam un copil la Belfast şi ştiţi cum este în aceste împrejurări în care trăim noi, trăiţi dumneavoastră în lumea aceasta necunoscută, se întâmplă să vă mai căsătoriţi şi se nasc copii, nu este Biserică pe rază de sute de km câteodată, dar totuşi chemarea spre Botez este atât de puternică încât şi cel mai puţin practicant om, aici, în viaţa aceasta, practicant al credinţei creştine şi bineînţeles al Bisericii caută să-şi boteze copiii, chiar şi cei care ajung să aibă copii fără să se cunune – ceea ce n’ar trebui să fie printre noi creştinii pentru că suferă mai apoi copiii, nu pentru că Dumnezeu ar fi rău, nu pentru că Dumnezeu ne-ar pedepsi, departe lucrul acesta, ci pentru că aşa se întâmplă cu orice este fără binecuvântare şi mai ales cu viaţa noastră, atât de intim legată de Dumnezeu, care este a procrea, a da naştere, pentru că a da naştere unui copil ne aseamănă cu Dumnezeu pentru că noi suntem împreună creatori cu Dumnezeu.

… Dar de ce ne botezăm? Tocmai pentru a scăpa de sub păcat, tocmai pentru a lupta împreună cu Hristos şi a-L lăsa pe Hristos să ia asupra Lui păcatul nostru. Şi care este păcatul nostru când suntem de câteva zile sau abia născuţi? Păcatul îl moştenim de la Adam şi Eva… Implacabilă, această moştenire n’o putem nicicum îndepărta de noi, doar cu o singură condiţie:

… să credem în Hristos, să-L primim pe Hristos, să trăim în Hristos şi să murim cu Hristos şi să devenim astfel nemuritori. Şi cum se petrec acestea? Practica botezului era puţin diferită în Biserica primară – iar noi nu mai ţinem astăzi întocmai obiceiurile şi tradiţiile pe carele avea Biserica celor din primele 4, 5, 6 secole… Şi anume, botezul se făcea mai ales la Paşti, dar în nici un caz în Postul Mare, în nici un caz în aceste 40 de zile. De unde avem aceste 40 de zile?… Postul îl avem de la Hristos însuşi: El a postit 40 de zile în deşert. Mai apoi, în Biserică, aceste 40 de zile au fost ţinute de cei care veneau la Botez, adică cei care se pregăteau de Botez, catehumenii… Şi cine mai postea cu cei care se botezau? - bineînţeles că toată Biserica, şi naşii şi părinţii… Dar noi nu mai facem lucrul acesta…

Spunem la Sfânta Liturghie, înainte de împărtăşanie: „Să ne iubim unii pe alţii ca într’un gând să mărturisim”. „Unii pe alţii”, adică toţi cei care suntem în Biserică. Fac preoţii ceva ce vedeţi şi voi, şi este valabil pentru toţi, clerici şi credincioşi simpli: Spunem unul către altul „Hristos în mijlocul nostru!” şi ne îmbrăţişăm. Iar celălalt răspunde „Este şi va fi!”. De ce spunem lucrul acesta? Pentru că nu putem să stăm la Sfânta Liturghie şi să avem o supărare unul împotriva altuia. Nu puteam să stăm în Biserică până la jertfă adică până la momentul după Crez dacă cumva avem o supărare împotriva cuiva… Pentru că urmează Sfânta Jertfă şi nici preotul nici episcopul nici diaconul nici unul dintre credincioşi nu poate să stea la aducerea ofrandei noastre a tuturor, la aducerea jertfei, dacă este supărat pe vreunul din biserică.

Iată deci că sunt gesturi, două lucruri importante, botezul şi iertarea, pe care putem să le facem mai mult de formă: Botezul, care de fapt ne scoate, ne mântuieşte din moarte şi apoi, iată, gestul acesta al iertării, pe care îl facem tot pentru a ieşi din acea moarte sufletească care este împietrirea sufletului. Ce alte gesturi de formă mai facem în Biserică? De exemplu mergem să ne spovedim şi când ne spovedim nu ne spovedim cum trebuie pentru că ne este ruşine de preot, ne este ruşine să spunem păcatele noastre pentru că fiecare dintre noi avem slăbiciuni. Toţi avem slăbiciuni. Nu se poate să trăim aici pe pământ şi să nu avem slăbiciuni… Însă lucrul acesta se întâmplă sistematic în viaţa noastră după Botez prin Spovedanie şi Împărtăşanie. Dar noi şi la spovedanie venim să plinim câteodată un obicei, fie că ne-au spus părinţii…Dar bine ar fi să trăim ca prieteni ai lui Hristos, ca prieteni ai lui Dumnezeu. Deci iată încă un gest care poate fi mai mult formal. Mai sunt şi altele, de exemplu rugăciunea pentru morţi, pe care o trecem câteodată foarte uşor; de asemenea şi rugăciunea pentru bolnavi. Şi Evanghelia de astăzi este tocmai când Hristos vindecă un slăbănog.

Deci iată, iubiţi credincioşi, câteva exemple ce înseamnă să fim creştini de formă fără să dăm sufletul nostru întreg lui Dumnezeu prin toate gesturile pe care le facem în Biserică. Dar Lui trebuie să-I dăm inima noastră. Şi de câte ori ne rugăm, sau facem ceva în Biserică, sau facem ceva pentru alţii de ochii lumii, fără să fim cu întreagă inima creştini, suntem formalişti, adică exteriori şi nu interiori. Dar Scriptura spune că Dumnezeu vrea de la noi inima noastră. Adică întotdeauna Hristos ne-a trimis spre inimă, spunând: de acolo ies toate răutăţile; toate cele rele din inima noastră ies. De aceea noi acolo trebuie să lucrăm, iar postul este ca un drum, ca un timp de pregătire pentru a putea primim mai bine în inima noastră ceea ce Hristos trăieşte împreună cu noi: suferinţele noastre, moartea noastră, toate le primeşte pe Cruce. Şi pe această Cruce expresivă pe care o aveţi aici în altar, vedeţi pe Hristos cum se înalţă, cum ia suferinţa noastră asupra Lui şi ne aşteaptă să-L înţelegem, să-L primim, fără să ne judece, fără să ne pedepsească, ba din contră, Hristos ne primeşte cu bucurie suferind pentru noi şi mai ales înviind pentru noi.

*

După Sfânta Liturghie a avut loc întâlnirea tinerilor din organizaţia Nepsis filiala Irlanda cu Înaltpreasfinţia Sa Iosif, care a ţinut un „cuvânt către tineri”, urmat de întrebări şi răspunsuri.

Luni dimineaţa a avut loc o şedinţă cu clerul Protopopiatului Irlanda, la care au fost prezenţi Pr. Godfrey O’Donnell, Pr. Constantin Uncu, Pr. Raul Simion, Pr. Viorel Hurjui, Pr. Călin Florea şi diaconul Tudor Ghiţă. Aici s’au discutat aspecte duhovniceşti ale slujirii preoţilor, aspecte legate de îmbunătăţirea misiunii ortodoxe în insulă şi de administrarea eficientă a parohiilor.

Seara, Înaltpreasfinţia Sa a ajuns în Cork, unde a săvârşit slujba Pavecerniţei în Honan Chapel, University City Cork. Înaltul ierarh a rămas impresionat de faptul că credincioşii cunoşteau foarte bine cântările acestei frumoase slujbe, lucru ce demonstrează implicarea lor în slujirea Bisericii locale. Credincioşii, la rândul lor, au ascultat cu aviditate cuvântul Înaltpreasfinţiei Sale, rostit la sfârşitul slujbei.

A doua zi, la Sfânta Liturghie a Darurilor mai Înainte Sfinţite au participat un mare număr de credincioşi, unii veniţi iarăşi din Dublin. Lucrul a fost posibil şi pentru că data a coincis cu ziua de prăznuire a Sfântului Patrick, sărbătoarea Naţională a Irlandei. În cuvântul adresat credincioşilor, Înaltpreasfinţia Sa i-a îndemnat să continue în râvna slujirii sfinte a lui Hristos şi a semenilor şi să se implice cât mai mult în lucrarea misionară a Bisericii.

A consemnat un participant

Vizita pastorală a Iosif în Irlanda

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni