Adaugat la: 1 Mai 2008 Ora: 15:14

Ați întrebat? - Părintele Iulian vă răspunde

Răspunsuri la întrebările: 1. Cum să ne rugăm pentru cineva apropiat care s-a mutat la Domnul ? 2. Moartea, visele şi sensul vieţii.

Ați întrebat? - Părintele Iulian vă răspunde

 

1. Cum să ne rugăm pentru cineva apropiat care s-a mutat la Domnul ?

 

Doamne-ajută, Părinte! Bunicul meu cel drag, care m-a crescut încă de când m-am născut, a trecut în lumea celor drepţi... Eu sunt în America.. Nu am putut pleca acasă.. Şi asta mi-a sfâşiat inima de durere... Plâng mereu şi nu-mi găsesc liniştea. O alinare aş avea:am nevoie de o rugăciune pentru cei răposaţi... Am căutat pe internet, dar nu pot găsi. Dacă se poate să mă ajutaţi cumva, tare mi-ar prinde bine, să mă rog pentru iubitul meu bunic... Vă mulţumesc. Doamne-ajută, Părinte.

 

Dumnezeul să-l odihnească pe bunicul Dumneavoastră !

 

Sunt multe rugăciuni pentru cei adormiţi : rugăciunile de la înmormântare, pomenirile, parastasele, rugăciunile noastre personale etc. Dar cea mai mare şi mai cuprinzătoare dintre ele rămâne Sfânta Liturghie, unde vii şi morţii sunt pomeniţi împreună întru Împărăţia lui Dumnezeu care se deschide tainic la această sfântă şi dumnezeiască slujbă. Puneţi-l deci pe bunicul dumneavoastră pe pomelnic ori de câte ori mergeţi la biserică, şi atunci ştiţi că este cuprins în rugăciunea cea mai cuprinzătoare a Bisericii: vii şi morţi, dimpreună cu toţi sfinţii şi Maica Domnului, în jurul Domnului Hristos.

 

Dacă vreţi, la rugăciunile dumneavoastră de seară şi de dimineaţă adăugaţi şi următoarea rugăciune: "Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi cele de folos tuturor le dăruieşti, Unule, Ziditorule, odihneşte, Doamne, şi sufletul robului Tău [NUMELE], că spre Tine nădejdea şi-a pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru. Amin."

 

De asemeni, încercaţi să faceţi un parastas la biserică în jurul a 40 de zile de la moartea lui, şi apoi din an în an. Dacă nu aveţi posibilitatea din cauza depărtării bisericii sau din alte motive binecuvântate, rugaţi-vă pentru el acasă mai cu dinadinsul în acea zi.

 

2. Moartea, visele şi sensul vieţii

 

Mie mi-a murit logodnicul într-un accident de maşină acum 7 luni şi de atunci îl visez în continuu; parcă există o comunicare între noi în sensul că în fiecare vis îmi transmite câte ceva. Ba mai mult, îmi spune că-i este bine acolo unde este şi în unele vise îmi spune să nu-l mai chem. Vreau să vă întreb dacă visele astea au vreun sens sau sunt doar nişte halucinaţii, din dorinţa de a-l avea înapoi? Pentru că durerea pe care a lăsat-o în urmă este  imensă, atât de mare încât am avut momente în care m-am mâniat tare pe Dumnezeu pentru că mi-a luat ce am iubit mai mult şi m-a golit, lăsând viaţa mea fără sens. Au fost momente în care mi-au trecut tot felul de prostii prin cap, şi când spun prostii mă refer la sinucidere. Efectiv aveam senzaţia că nu pot merge mai departe şi că vreau să fiu cu el. Ştiu că toate lucrurile au un sens şi că Dumnezeu ştie de ce le face, şi că nu am dreptul să judec, dar e nedrept să se termine totul aşa de tragic. Am nevoie de un sfat, că m-am săturat să aud acelaşi lucru "eşti tânără trebuie să-ţi refaci viaţa". Aş dori să mă îndrumaţi pentru că nu vreau să cad în extrema cealaltă, de-a a ajunge să-L reneg pe Dumnezeu şi...

 

O relaţie, o prietenie, o iubire nu se pierde niciodată... Ci ea va continua în veşnicie (acea veşnicie care e dincolo de timpul nostru tic-tac), unde vom fi toţi împreună, şi Domnul în mijlocul nostru. Nu-i abandonăm pe cei apropiaţi care au trecut la Domnul, dar ei s-au dus Sus, la Lumina cea lină şi prea-frumoasă, la Iubirea necondiţionată, şi nu este bine să-i tragem cumva în jos din nou, să-i îndepărtăm cumva de Acolo. Sufletele lor sunt lângă Domnul şi Acolo ei mijlocesc pentru noi, tocmai pentru că ne iubesc. Dar nouă ni se cade să continuăm acest timp care ni s-a dat pe pământ, ca să ne îmbogăţim şi mai mult în Domnul, să ne curăţim de neputinţele noastre omeneşti ca să putem fi şi mai apropiaţi de El (şi cu cât vom fi mai apropiaţi de Domnul, cu atât vom fi mai apropiaţi şi de cei dragi şi de toţi oamenii).

 

Păstraţi deci acest gust şi această dulce-amintire a unei relaţii adevărate şi autentice cu logodnicul şi prietenul dvs., dar mergeţi mai departe în această viaţă şi acest timp, ca să vă faceţi tot mai mult un vas ai iubirii de aproapele şi de Hristos. Şi, fără grijă, Domnul va pune şi va da restul (pe care nu-l ştim).

 

Visele despre care vorbiţi sunt normale sau naturale un timp. Se întâmplă asta multor oameni, mai ales în primele 40 de zile. Apoi trebuie să nu mai vreţi să trăiţi din vise, ci din viaţa care este în dumneavoastră şi în jurul dumneavoastră, viaţa pe care ne-o pune Dumnezeu în faţă.

 

Dacă cereţi îndrumare, atunci sfatul meu este să refuzaţi să doriţi aceste vise, fără să lepădaţi prietenia cea dincolo de timp a logodnicului dumneavoastră, trecut la Domnul. Această atitudine vă va fi de folos atât dumneavoastră, cât şi lui; această atitudine vă va îmbogăţi sufleteşte în această viaţă de la Dumnezeu, ca să puteţi fi apoi şi mai uniţi în veşnicie, cu el şi cu Domnul, într-un fel pe care nici nu-l închipuim cu mintea noastră de aici.

 

Pr. Iulian Nistea

Ați întrebat? - Părintele Iulian vă răspunde

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni