Adaugat la: 1 Mai 2009 Ora: 15:14

Fragmente neodihnite (mai 2009)

Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni.
Pildele lui Solomon, XI, 2-3

Când mintea e furată de mândrie şi se înfundă în ea însăşi (închipuindu-şi că este ceva prin sine însăşi fiindcă se nevoieşte) harul care o luminează în chip nevăzut se depărtează de la ea şi, lăsând-o goală, ea îşi dă seama repede de neputinţa ei. Căci patimile năvălesc asupra ei ca nişte câini turbaţi şi caută să o sfâşie. Atunci, neştiind ce să facă şi neavând unde să alerge ca să se izbăvească, aleargă, prin smerenie, la Domnul care poate să o mântuiască.
Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvinte de folos

Un frate s-a apropiat de avva Pimen zicând: „am făcut păcat mare şi voiesc să mă pocăiesc trei ani”. I-a spus lui bătrânul: „e prea mult”. Şi a întrebat fratele: „dar până la un an”? Şi i-a răspuns iarăşi bătrânul: „mult este”. Iar cei ce erau de faţă au zis: „dar până la patruzeci de zile”? Şi Avva a răspuns: „tot mult este; dacă din toată inima se va pocăi omul şi nu va mai continua să facă păcatul, chiar şi în trei zile îl primeşte pe el Dumnezeu”.
Patericul egiptean, Avva Pimen

Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.
Pr. Nicolae Steinhardt, Dăruind vei dobândi

Să nu uităm niciodată de om, de omul de lângă noi, mai ales de omul de lângă noi, pentru că el este pus anume ca prin el să ne înmulţim iubirea. Sfântul Antonie cel Mare are cuvântul acesta - "De la aproapele vine şi viaţa şi moartea. Că dacă folosim pe aproapele, pe fratele, pe Dumnezeu dobândim. Şi dacă greşim fratelui, lui Hristos greşim". Iar Cuviosul Ioan Colov spunea că "Nimeni nu clădeşte o casă de la acoperiş în jos ci de la temelie în sus"; întrebat fiind ce înseamnă acest cuvânt a zis: "Temelia este aproapele, ca pe el mai întâi să-l folosesc, pentru că de el atârnă toate poruncile lui Hristos". Deci îndreptarea noastră, înaintarea noastră, depăşirea de noi înşine este în măsura în care relaţiile noastre cu cei din jurul nostru, cu cei apropiaţi ai noştri, sunt bune.
Pr. Teofil Părăian, Gânduri bune pentru gânduri bune

Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar şi un surâs trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem.
Paul Evdokimov, Taina iubirii


(Selecţia textelor: Daniel Chira)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni