Adaugat la: 1 Mai 2009 Ora: 15:14

Eveniment pentru Liturgica românească!

Salutam recent apariţia volumului: Pr. Petru Pruteanu, Liturghia ortodoxă, ed. Sophia, Bucureşti 2008 (Apostolia 10-11/ian-feb) şi o numeam „bunăvestire a redescoperirii Liturghiei”. Semnalam acolo şi prima traducere a unuia dintre cele cinci studii fundamentale despre Liturghia ortodoxă: Juan MATEOS, Celebrarea Cuvântului în Liturghia bizantină, ed. Renaşterea, Cluj 2007 (trad. Cezar Login). Incheiam cu gandul ca ar fi bine „să se continue traducerea volumelor fundamentale despre Liturghia ortodoxă (TAFT) şi sintetizarea lor într-un studiu cât mai complet asupra Liturghiei”.

Nu ştiam că la Cluj se pregătea deja această surpriză: în luna martie a apărut traducerea volumului: Robert TAFT, Dipticele, ed. Renaşterea (trad. Cezar Login)! Nici nu apucasem să văd studiul lui Nikolai Uspensky, Slujba de seară în Biserica Ortodoxă, ed. Patmos, Cluj 2008 (trad. Cezar Login) şi monumentalul volum – rod al activităţii teologice de peste 20 de ani a diaconului Ioan Ică jr. – apărut la Sibiu: Canonul Ortodoxiei, vol. I (1) Canonul apostolic, ed. Deisis 2008 (1040p.!).

Cărţile acestea – perfectibile, desigur, ca orice încercare pionierească de sinteză – vor reprezenta de acum înainte, în teologia liturgică românească, referinţa obligatorie a oricărui profesor, student sau slujitor (atât cleric, cât şi laic) al Liturghiei. Niciodată limba română nu a gustat o atât de profundă înţelegere şi de adevărată explicare a Liturghiei! 

Pe de o parte, cercetările profesorilor catolici Mateos şi Taft – cel mai complet şi mai serios studiu al Liturghiei ortodoxe (vezi lista de mai jos) – redescoperă bogăţia de sens şi istoria sinuoasă a tuturor gesturilor şi cuvintelor liturgice, prin recursul la studiul direct al Părinţilor şi al Tradiţiei liturgice ortodoxe, eliberat de prejudecăţile tradiţionaliste şi de nevoia de a se refugia în interpretări mistagogice, adesea gratuite. 

Pe de altă parte, studiile profesorului ortodox rus Uspensky restituie înţelesul şi ritul străvechi al Vecerniei şi al împărtăşirii („Liturghiei”) cu Daruri înaintesfinţite (atingând şi problema Spovedaniei şi a formulei ei de dezlegare), iar volumul Canonul Ortodoxiei grupează - pentru prima oară în limba română, în paginile unei singure cărţi – majoritatea izvoarelor liturgice fundamentale: Rugăciunile principale ale iudaismului (p.837-852), Omilia lui Meliton despre Paşte (p.853-864), Euchologhion (2)-ul egiptean al lui Serapion (p.865-876), Principalele anaforale euharistice: Constituţiile Apostolice şi cele asemenea, anaforalele alexandrine şi antiohiene, cea siro-orientală şi cea romană (p.877-908) şi Cel mai vechi Euchologion bizantin: Barberini gr. 336 (p.909-1032), adică primul Liturghier cunoscut (sec. VIII), tradus şi publicat acum în premieră.

În plus, volumul este prefaţat de o lungă introducere (p.13-318) a diac. Ioan Ică jr., o veritabilă teză de doctor(at) şi o sinteză inegalabilă a întregii Teologii contemporane, care restaurează sensul plenar şi autentic al „canonului evanghelic şi apostolic al Bisericii” (p.118). Nu este locul aici de o recenzie (3), dar ne mulţumim să afirmăm că teologia Liturghiei este esenţial restaurată, printr-un discurs de mult aşteptat, coerent şi academic prezentat (4): centru al vieţii Bisericii, Liturghia este creuzetul în care întreg Canonul ei apostolic – Biblia (5), Mărturisirea de credinţă (6), Ierarhia, Disciplina – s-a format: „atât actualizarea lui Hristos, cât şi predica Evangheliei şi interpretarea Scripturilor în Biserica primară aveau un caracter liturgic, centrat pe anamneza euharistică” (p.69). Iar „odată cu anaforaua, aluneca în uitare sub aluviunile unei inflaţii de elemente secundare întreaga teologie şi ecleziologie apostolică şi patristică, esenţialul credinţei creştine dintotdeauna – sinteza canonului biblic, dogmatic şi liturgic al Bisericii” (p.313). Cuvinte memorabile! Altfel spus: spune-mi cum slujeşti Euharistia, şi-ţi voi spune ce Biblie ai, ce crezi, în ce ierarhie şi disciplină trăieşti!  Să le aprofundăm şi noi, ca să înţelegem de unde vine criza în Teologie şi în Biserică, şi de unde, vindecarea ei! „Acceptarea tacită a cuminecării ocazionale de marile sărbători şi generalizarea pentru laici a simplei asistenţe la Liturghie fără împărtăşire era o recunoaştere nemărturisită a eşecului..., iar soluţiile crizei de fapt au adâncit-o” (p.312).
Persistând în a ne exprima nădejdea că în curând aceste studii – scrise, fireşte, într-un limbaj academic, uneori împleticit şi greu accesibil – vor putea fi sintetizate şi pe înţelesul clericilor şi credincioşilor mai simpli, mulţumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să trăim aceste vremuri în care, prin (sin)teza despre Canonul Ortodoxiei, Teologia românească în general se imbogateste cu ceea ce de multa vreme ii lipsea, iar prin traducerile semnalate, Liturgica dobândeşte o temelie neclătinată. Cinste părintelui Ioan Ică jr., traducătorului Cezar Login şi editorilor! Cu adevarat, mare eveniment pentru Liturgica romaneasca!

***

Studiile fundamentale despre Liturghia ortodoxă:

1.        Proscomidia: MANDALA M., La protesi della liturgia nel rito bizantino-greco, Grottaferrata 1935.
2.        Liturghia Cuvântului şi Rugăciunile: MATEOS Juan, La célébration de la parole dans la liturgie byzantine, OCA 191, Roma 1971
3.        Pregătirea Euharistiei (de la Heruvic la Crez): TAFT Robert, The Great Entrance, OCA 200, Roma 1975
Euharistia 1. Anaforaua (Prinosul/Ofranda) euharistică: TAFT Robert – în lucru
4.        Euharistia 2. Dipticele (Pomenirile) euharistice: TAFT Robert, The Diptychs, OCA 238, Roma 1991
5.        Euharistia 3. Pregătirea pentru Împărtăşire (de la „Şi să fie milele” la Împărtăşire): TAFT Robert, The Precommunion Rites, OCA 261, Roma 2000
Euharistia 4. Împărtăşirea şi Finalul: TAFT Robert – în lucru

 

Ieromonahul Arsenie (de la Malvialle)

Note

  1. Dintr-o preconizată serie de 5 volume (cf. p.8).
  2. Euchologion = Molitfelnic (gr. euche = slav. molitva = rugăciune), dar nu în înţelesul restrâns actual, ci în sens larg: Carte cuprinzând toate Rugăciunile preoţeşti (la Liturghie, Taine, Laude etc) şi Ecteniile diaconale.
  3. O recenzie a unei astfel de teze ar însuma cel puţin câteva pagini de aprecieri, majoritar laudative, dar şi critice. Unele observaţii ni le permitem aici: 1. firava exprimare a gândirii proprii a autorului (din cauza vastei sinteze, sau a lipsei de curaj?); 2. absenţa unei minime introduceri la fiecare document liturgic publicat, care să rezume însemnătatea, istoria şi traducerile aceluia; 3. menţinerea unor inexactităţi de traducere care trădează cercetarea superficială – pe alocuri – a  originalului.
  4. Suntem datori să semnalăm aici şi teza (de doctorat) anterioară a Pr. Florin Botezan, Sfânta Liturghie, Cateheză desăvârşită, ed. Reîntregirea, Alba Iulia 2005. Aceasta, deşi restrânge tratarea la domeniul catehezei, are meritul de a prezenta în avans unele idei (ex: despre centralitatea anaforalei), precum şi adevărata evoluţie a structurii Liturghiei, conform studiilor recente (Mateos-Taf
  5. „Anaforalele liturgice clasice rezumă întreaga Scriptură” (p.86).
  6. „Mărturia apostolică a credinţei [Simbolul credinţei – nn] este articulată... mai cu seamă în anaforalele euharistice, a căror capodoperă este anaforaua Sfântului Vasile cel Mare” (p.71).
     

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni