Icoana mamei

La despărțire, mama scoate din buzunarul șorțului o sută de lei din pensia ei modestă. 

‑ Uite, de la mama, să îți cumperi ceva frumos, din partea mea.

‑ Mamă, te rog. Sunt profesor universitar la o facultate de prestigiu. Am o mulțime de bani. 

‑ Vei fi având tu, dragul meu, dar nu sunt de la mama ta. Acești bani sunt de la mama ta. Nu vei fi niciodată suficient de bogat încât să refuzi darul mamei tale.

Cutremurat de cuvintele hotărâte ale mamei, fiul ascultător ia banii cu sfială. O îmbrățișare plină de dragoste întregește dăruirea cea mare. 

Ce lucru frumos să își cumpere de la mama? 

Pe drum se oprește la o mănăstire să se închine Domnului. Își cumpără o icoană cu Maica Domnului ținând Pruncul Preasfânt în brațe.

‑ Această icoană îmi va aminti mereu că mama nu m‑a dat niciodată jos din brațele ei, își zice fiul cu recunoștință.

Cu bucurie,

Pr. Iosif