Scrisoarea Părintelui Jean

publicat in Varia pe 1 Martie 2009, 16:54

Lumea noastră creştină s-a schimbat profund. Credinţa creştină nu mai este în multe ţări religie de stat. Evanghelia, care dădea societăţilor creştine reperele etice necesare şi despărţea binele de rău, nu mai este o referinţă pentru cei mai mulţi dintre oameni. A apărut o nouă repartiţie a valorilor şi astăzi fiecare om poate să-şi fabrice propriile valori în funcţie de dorinţe şi de cultură. A fi creştin şi credincios într-un astfel de amestec este în zilele noastre o adevărată bătălie.

E de ajuns să intri într-o librărie ca să vezi câte căi spirituale venind din lumea întreagă şi câte practici ne sunt propuse. Această abundenţă e uneori amestecată cu rămăşiţe de credinţă creştină pierdute printre „noile credinţe”. Vocabularul creştin prea puţin adus la zi ni se pare uneori uzat, anacronic şi greu de transmis ca atare.

În jurul nostru auzim vorbindu-se despre o nouă evanghelizare, dar ce limbaj este astăzi în stare să exprime adevărurile nemuritoare ale credinţei care ne călăuzeşte? Aceasta este provocarea mărturisirii de credinţă pe care avem a o face zi de zi! Este riscul credinţei pe care suntem chemaţi să o trăim şi pe care doar mărturia vieţilor noastre o poate arăta lumii în care trăim astăzi. Nu este vorba să ne trăim credinţa cu nostalgia unui trecut apus, ci să asumăm cu adevărat acest „astăzi al lui Dumnezeu” – după cum frumos spune Fericitul Augustin – în ziua de astăzi a lumii noastre contemporane. A trăi ca un creştin înseamnă a ne mărturisi zi de zi credinţa în Hristos cel înviat, şi a pune în fapte vestea cea bună a Împărăţiei: „să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele tău”. Înseamnă să avem Crezul ca far al gândirii noastre teologice. Înseamnă să trăim taina treimică a Întrupării şi venirea Duhului Sfânt la Cincizecime ne deschide către adevărata înţelepciune a lui Dumnezeu care iubeşte pe om şi îl călăuzeşte pe calea vieţii.

A dobândi Duhul Sfânt, iată ţelul, spunea sfântul Serafim din Sarov, aceasta este adevărata noastră filozofie, înţelepciunea noastră. Să facem această experienţă în viaţa noastră de familie, deschizând inimile copiilor noştri către cuvintele lui Hristos, în îndatoririle şi profesiile pe care le avem, în casa noastră comună care este Biserica, în rugăciunea noastră personală care ne leagă fără încetare de Domnul care e mereu alături de noi pe cale. Sfânta Scriptură, trăirea tainelor Bisericii, dumnezeiasca Liturghie, citirea din sfinţii Părinţi şi căutarea de Cuvânt la călăuzelor noastre duhnovniceşti ne vor deschide către tainele ascunse ale prezenţei lui Dumnezeu în noi şi în creaţia Sa. Viaţa de zi cu zi este experienţa lui Dumnezeu, este teologie în înţelesul primordial al cuvântului: a căuta viaţa dumnezeiască în fiecare din faptele noastre însufleţite de Cuvântul-Hristos care trăieşte în noi.

De fapt, viaţa duhovnicească este un pelerinaj zilnic: suntem călători în căutarea tainei care ne zideşte, în căutarea acestei prezenţe a lui Dumnezeu în inima fiecărei făpturi. Peste tot unde suntem chemaţi trebuie să fim oglinda Împărăţiei, vatră de speranţă şi de comuniune. Viaţa duhovnicească creştină de zi cu zi nu este un loc în care ne ducem din când în când, pentru că nu putem să ţinem închisă taina dumnezeiască, ci este felul în care ne împlinim călătoria în viaţa care ne-a fost încredinţată.


Arhimandrit Jean (Renneteau)