Adaugat la: 1 Martie 2009 Ora: 15:14

Pomenirea dreptului : Olivier Clément (1921-2009)

Fratele nostru mult-iubit în Hristos, robul lui Dumnezeu Olivier, a adormit, la vârsta de 88 de ani, în noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, în ajunul cinstirii sfinţitului lanţ al sfântului şi întru tot lăudatului apostol Petru, chiar înainte de Săptămâna de rugăciune pentru unirea creştinilor, ceea ce are desigur un înţeles spiritual.

Pomenirea dreptului : Olivier Clément (1921-2009)

Mâna Domnului călăuzeşte toate, iar înţelepciunea Sa alege ceasul şi clipa morţii noastre. Ortodoxul francez Olivier Clément, de-a lungul întregii sale vieţi, a mărturisit credinţa ortodoxă cu acrivie dar cu bunăvoire, şi cu smerenie, în sânul unei comunităţi de creştini formată nu numai din membri ai Bisericii sale, ci şi dintr-un număr foarte mare de creştini romano-catolici şi reformaţi. Această mulţime de prieteni, care cuprindea un mare număr de atei, a fost reprezentată spectaculos la înmormântarea acestui mare mărturisitor contemporan al universalităţii şi ecumenismului creştinismului, în ziua de 20 ianuarie, la biserica Saint-Serge a institutului de teologie unde a slujit Domnului ca profesor mulţi ani la rând.

Olivier, ca un «măslin roditor în Casa Domnului» (Ps.51, 10), rămâne dinaintea Lui cel care vorbeşte în numele tuturor căutătorilor de adevăr, pentru că s-a convertit şi s-a botezat târziu, şi a venit dinspre agnosticism. El mijloceşte, aşa cum a făcut-o întotdeauna, pentru reînnoirea Tradiţiei, învierea rădăcinilor patristice ale experienţei creştine. Întreaga sa operă literară, în toată bogăţia şi frumuseţea ei, care a fost slujirea lui în Biserică până la sfârşit (Petite boussole spirituelle pour notre temps, 2008), precum şi toate profeticele sale luări de cuvânt, au avut drept ţel ca Ortodoxia să fie cunoscută în afara graniţelor culturale ale comunităţilor emigrate ; lucrările sale au contribuit de asemenea, printr-o critică sănătoasă şi constructivă, la desprinderea esenţei mesajului apostoloc şi patristic, prin punerea la dispoziţia publicului larg a textelor fundamentale (în Sources, 1982, de pildă). Următor marilor scriitori francezi de origine rusă, cum ar fi Pavel Evdokimov sau Vladimir Lossky, Olivier este un francez autentic care îşi asumă mesajul eclezial al Ortodoxiei şi îl traduce într-o limbă magnifică. Activitatea lui îl arată ca pe primul mare scriitor francez de credinţă ortodoxă al timpului nostru. I s-a propus să candideze la Academia franceză ; a refuzat. Totuşi, are locul său printre inventatorii şi «ilustratorii» limbii noastre; iar lucrul acesta îl face întâi de toate întru slujirea iubirii Hristosului Evangheliei, întru ascultarea mărturiei Părinţilor, spre înnoirea Ortodoxiei în zilele noastre.

Olivier Clément a ştiut să înfăţişeze timpului nostru marile teme antropologice şi cosmologice ale credinţei creştine în Biserică: antropologia îndumnezeirii fiinţei umane, aflată în centrul preocupărilor sfinţilor Părinţi, are ea însăşi în centru taina persoanei şi ipostasul uman al creaţiei, după chipul şi asemănarea persoanei şi ipostasului dumnezeiesc ale Cuvântului. Apropiat de gândirea unor «personaliţti» ca Emmanuel Mounier, înrădăcinat într-o căutare contemporană şi autentică a depăşirii individualismului printr-o experienţă comunitară, Olivier Clément a fost extrem de sensibil la taina persoanei ca identitate în comuniune. «Omul încorporat în Hristos prin botez redevine chip al lui Dumnezeu. Dar această imagine, el trebuie să o facă pe deplin asemănătoare inventând, în suflarea şi focul Duhului, un chip personal, deci incomparabil, de a fi în Hristos.» (Questions sur l’Homme, 1986). Prin unire cu persoana divină a lui Hristos, omul are acces, în Duh, la plinătatea propriei sale existenţe personale în comuniune cu toate celelalte persoane mişcate de acelaşi dinamism duhovnicesc.

Fratele nostru s-a cufundat în somnul drepţilor. Rugăciunea către Dumnezeu şi Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, a cărei frumuseţe transpare în icoanele noastre, cere iertarea păcatelor «cu gândul, cu cuvântul şi cu fapta, căci nu e om fără de păcat» (Slujba de înmormântare). Iertare dumnezeiască aşteptată de la Izvorul părintesc, iertare a oamenilor, care are acelaşi izvor şi care este la fel de necesară pentru liniştea celor adormiţi – şi iertarea pentru noi înşine, drag Olivier, care nu te-am iubit îndestul în această viaţă, care nu am mulţumit îndestul lui Dumnezeu pentru binecuvântarea prezenţei tale printre noi! Fie ca rugăciunea noastră să se facă laudă şi mulţumire către sfânta Treime pentru robul său care s-a pregătit pentru moarte nu ca un filosof antic sau ca un înţelept asiatic, ci ca acel drept despre care psalmistul spune, în slujba ortodoxă de înmormântare: «Binecuvântat fie drumul pe care îl străbaţi astăzi, căci locul de odihnă este pregătit ţie!» (Ps. 27, 1); şi iarăşi: «Fericit cel pe care l-ai ales, cel pe care l-ai luat la Tine, Doamne; pomenirea lui rămâne în veac!» (Ps. 64, 5 şi 101, 13). Slavă Ţie pentru robul Tău Olivier, Doamne, slavă Ţie!

Pentru generaţia noastră de credincioşi ortodocşi, mai ales pentru ortodocşii francezi şi pentru ortodocşii aduşi de Domnul în părţile Apusului şi care fac faţă unei problematici religioase de tip occidental, Olivier Clément este prima referinţă, îngăduind chiar libertatea unei critici binevoitoare! Olivier Clément era cu totul pătruns de Filocalie, această mare enciclopedie a experienţei duhovniceşti a Părinţilor, pe care i-a editat; apropiat mai ales de sfântul Nicolae Cabasila datorită mărturiei sale pline de bucuria Duhului, Olivier Clément dă exemplul îndrăznelii modernităţii: dar nu al unui modernism aservit modelor, ci al actualităţii profetice şi provocatoare, pentru ortodocşi în primul rând, a Tradiţiei sfinţilor Părinţi – sfânta şi smerita Ortodoxie şi reînnoirea ei. A fost apostolul sfinţeniei mirenilor; a avut îndrăzneala unei teologii profetice, oricare ar fi fost limitele ei, ale iubirii conjugale şi ale sexualităţii transfigurate în agapè (Corps de mort et corps de gloire, 1995). Şi a făcut cunoscută Ortodoxia nu ca pe o doctrină rivală altor teorii, ci ca pe o ardoare, ca pe entuziasmul smerit de a-i fi descoperit pe marii maeştri ai tradiţiei bisericeşti: sfântul Isaac Sirul, pe care îl citează atât de des – dar şi marii autori duhovniceşti ruşi sau români, cum ar fi Părintele Stăniloae, pe care îl admira atât de mult.

Sărutăm cu evlavie mâinile acestui om, cuprinse încet de nemişcarea morţii sfinţite de Hristos, şi mai întâi de o boală pe care a primit-o ca pe o binecuvântare, ca pe o intrare în «isihie», liniştire a inimii credincioase în Numele lui Iisus; sărutăm acest frumos chip «filocalic», iubitor de frumuseţea lui Dumnezeu – icoana persoanei acestui drept care aşteaptă cu pocăinţă şi nădejde întru milostivire arătarea în slavă a Celui Înviat la a doua Sa Venire.

Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard

Pomenirea dreptului : Olivier Clément (1921-2009)

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni