Orice rugăciune, orice lucru, orice mişcare din viaţa noastră trebuie să înceapă cu Sfânta Cruce. Închinarea nu se face doar la biserică. Este un gest sacramental, partea văzută a rugăciunii noastre, dar și mărturia vie a apartenenței la credința ortodoxă.

Facem semnul Sfintei Cruci peste noi înşine ca să dovedim prezența Domnului nostru în inimile noastre. 

Creștinul poate să‑și însemne și copiii care încă nu știu să se închine, bucatele de pe masă sau cele pe care le dă milostenie, drumul sau patul, înainte de culcare.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre închinarea cu semnul Sfintei Cruci: „Crucea nu este altceva decât semnătura creștinului.”.

De ce purtăm Sfânta Cruce?

Cântarea de la Taina Sfântului Maslu, „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii ai sculat şi moartea o ai surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii“, ne amintește că Semnul Fiului Omului (Matei 24, 30) ne este tuturor pavăză și ajutor până la sfârșitul lumii.

Așadar, nu doar călugărului îi este permisă, ori necesară, purtarea la gât a unei cruci, fie din lemn, fie din anumite metale. Crucea nu este o bijuterie sau un element decorativ, este un semn al credinței noastre și o mărturisire a vieții în Hristos.

De ce sărbătorim Sfânta Cruce de mai multe ori pe an?

„Mare este puterea Crucii Tale, Doamne. Că s‑a înfipt în loc şi lucrează în lume; şi a arătat din pescari apostoli şi din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.” (Podobia, glas III). 

Trebuie să menționăm încă de la început că pomernirea Sfintei Cruci în Biserica Ortodoxă se face în toate zilele de miercuri și de vineri, ca aducere aminte a vânzării și răstignirii Mântuitorului.

Așa cum cea mai cunoscută cântare în cinstea Sfintei Cruci este troparul „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pre poporul Tău“, cea mai veche și mai importantă dintre sărbătorile dedicate cinstirii ei este Înălțarea Sfintei Cruci, din ziua de 14 septembrie.

 În această zi sărbătorim, de fapt, două evenimente deosebite din istoria Lemnului Sfintei Cruci. Primul eveniment este înălțarea ei solemnă, în văzul poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie, anul 335; iar al doilea eveniment este întoarcerea Sfintei Cruci de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus‑o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt sau a Sfintei Cruci din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat‑o, în văzul credincioșilor, la 14 septembrie 630.

A doua sărbătoare importantă a Sfintei Cruci este duminica a treia din Postul Paștilor, numită Duminica Sfintei Cruci. Această sărbătoare amintește de obiceiul liturgic al expunerii sau al înălțării Sfintei Cruci, care avea loc odinioară la Ierusalim, apoi la Constantinopol, în Vinerea Patimilor. 

În calendarul ortodox mai avem încă trei zile de pomenire, fără prăznuire solemnă: 

Ziua de 6 martie, când ne amintim de aflarea cinstitei Cruci și a sfintelor piroane de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare.

O altă sărbătoare a Sfintei Cruci este pe 7 mai, când facem pomenirea arătării semnului Sfintei Cruci pe cer, în timpul împăratului Constanțiu, fiul împăratului Constantin cel Mare, fapt petrecut probabil la anul 351 și relatat într‑o scrisoare a Sfântului Chiril al Ierusalimului.

Iar cea de‑a treia zi celebrează scoaterea Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, pe 1 august (zi care coincide cu începutul postului Adormirii Maicii Domnului), în amintirea eliberării grecilor din robia sarazinilor, cu ajutorul Sfintei Cruci, sub împăratul Manuel Comnenul, în secolul al XII‑lea.