Universul și viața în lumina Învierii lui Hristos
publicat in Teologie şi stiinţă pe 15 Mai 2021, 05:23
Cosmologia afirmă că universul în care trăim este strâns legat de viață. La prima vedere, afirmația pare prea îndrăzneață, întrucât, cum bine știm, universul e foarte mare, iar pământul parcă neînsemnat. Însă rezultatele cercetărilor privind intensitatea interac-țiunilor fundamentale din cosmos indică faptul că cele mai ample și mai profunde structuri micro și macrocosmice sunt în așa fel calibrate, încât permit existența structurilor specifice lumii vii.
Numeroase concluzii referitoare la interacțiunea tare, care leagă nucleonii în nucleul atomic, dar și la interacțiunea nucleară slabă, responsabilă de dezintegrarea nucleului, dovedesc faptul că forțele acestea au intensități perfect potrivite pentru constituirea și stabilitatea atomilor lumii vii. Aprecieri de același fel sunt formulate şi în privinţa interacțiunii electromagnetice sau a celei gravitaționale. Pentru a putea exista Pământul pe care trăim sunt necesare foarte multe condiții fizice și climaterice. Majoritatea acestor condiții privesc direct sau indirect intensitatea acestor două forțe care reglementează caracteristicile atmosferei, temperatura, circuitul apei și multe alte condiții favorabile vieții. Dacă aceste forțe ar fi avut alte caracteristici, cu siguranță ar fi existat un alt Pământ și un alt Soare. Ar fi existat prea multă radiație luminoasă, venind de la o stea prea mare, sau un Pământ prea mic, cu o atracție gravitațională incapabilă să păstreze anvelopa atmosferei, care protejează viața de radiație și de meteoriți. Rezultate de acest fel, despre care s‑a scris mult, i‑au condus pe unii cosmologi să afirme că universul este atât de bine structurat și are intensități ale interacțiunilor atât de bine adecvate Pământului și structurilor vii, încât ar putea fi considerat biofil (având, așadar, o adevărată apetență pentru viață).1
VIAȚA ESTE INDISPENSABIL LEGATĂ DE LUMINĂ
Biologia și fizica ne conving astăzi, cu date dovedite, că viața lumii terestre depinde în mod decisiv de lumină. Lumea vegetală, cu toată diversitatea ei, este posibilă doar în condițiile unui proces miraculos: fotosinteza. Lumina soarelui, mai precis fotonii care ajung la nivelul solului, este miraculos captată de lumea vie, fiind folosită de celulele vii ca sursă de energie pentru toate procesele care întrețin viața. Lumina ajută lumea vie să crească, să se hrănească, să metabolizeze substanțele nutritive, punând în mișcare un întreg lanț trofic, care antrenează miliarde de exemplare din zeci de milioane de specii. Împerecherea și hrănirea, supraviețuirea și migrația speciilor, dar și configurarea unui întreg areal al vieții, cum sunt zonele întinse care se dezgheață primăvara în diferite locuri de pe glob, toate depind de lumină. Copacii, de exemplu, au procese interne sensibile la cantitatea de lumină existentă pe parcursul unei zile, caracteristică ce le oferă șansa de a alege bine momentul înfloririi. În felul acesta, copacii evită să înmugurească în prima zi caldă a primăverii, ceasul lor interior ținând cont de cât de lungă este ziua. Numeroase specii se pun în mișcare pe măsură ce lumina și căldura soarelui sporesc, dovedind cât de extinse sunt efectele luminii în planul lumii vii.
Însă lumina este și constitutivă vieții, pentru că cele mai fine procese, care se petrec în interiorul celulelor şi țin de excitabilitatea, de metabolismul celular sau de păstrarea mecanismelor de echilibru sunt întreținute de lumină, de curenți electrici care declanșează sau opresc, după caz, lanțul de procese biochimice ale vieţii.
LUMINA DEZVĂLUIE ÎNTREAGA LUME
Datele astrofizicii confirmă, aşadar, faptul că lumea este strâns legată de lumină. Gravitația are un cuvânt decisiv de spus în configurarea cosmosului. Dimensiunile giganticelor structuri cosmice care sunt clusterii și galaxiile, dar și stelele sau planetele, sunt hotărâte, în bună măsură, de intensitatea gravitațională. Dacă dispune de suficientă materie (gaz și praf cosmic), gravitația va comprima materialul în corpuri masive care vor acumula în miezul lor presiuni și temperaturi suficient de mari ca să declanșeze acțiunea forței nucleare tari, punând în mișcare reacții de fuziune. În arderea nucleară a stelelor, produsă de gravitație, materia din miezul lor produce o familie întreagă de nuclee grele, care asigură diversitatea atomică a lumii, cu elementele și substanțele ei, dar și foarte multă lumină. În felul acesta, pusă la treabă de gravitație, interacțiunea tare produce din materia cosmică radiație electromagnetică, scoțând la iveală legătura extraordinară dintre lume și lumină.
Toate descoperirile majore în cosmologia și astrofizica ultimelor secole au fost făcute prin intermediul luminii. Radiația aceasta, înzestrată cu posibilitatea de a înregistra și transporta, la distanțe practic nelimitate, date despre procesele fizice din stele și despre structura spațiului pe care îl străbate, relatează omenirii povestea impresionantă a universului. Privilegiind astfel omul, căci venind în întâmpinarea explorărilor lui, aceste date care ne întâmpină din inimaginabilele depărtări ale cosmosului nu necesită călătorii de mii de ani pentru a fi colectate. Lumina este poștașul care transportă povestea universului, aducând‑o în fața casei noastre sau în lentila telescopului.
Fără acest mesager luminos, care ajută la strângerea datelor cosmologice și astrofizice, astăzi nu am fi știut nimic despre universul situat în afara sistemului solar, pentru că am fi fost nevoiți să organizăm expediții cosmice pentru fiecare descoperire în parte. De la miliarde de miliarde de kilometri depărtare, lumina aduce date esențiale despre fenomenele fizice din univers, din locuri în care umanitatea nu ar putea ajunge vreodată. În fine, prin lumină nu se deschid doar depărtările spațiale ale lumii. Trecutul universului se deschide şi el prin lumină, întrucât în radiația cosmică pe care o primim din depărtări avem întipărite informații despre trecutul universului, despre ere istorice îndepărtate, când nu existam. În felul acesta, lumina deschide lumea către ochii omenești.
LUMEA, LUMINA ȘI ÎNȚELEGEREA
Toate acestea pot fi astăzi înțelese pentru că în om există o şi altă lumină, care le poate cuprinde. Ochii omului nu numai că sesizează lucrurile, forma și poziția lor, prin lumina fizică sau prin dispozitive care receptează tot mai rafinat lumina lumii, dar cunoașterea e posibilă în felul acesta şi pentru că omul este o ființă capabilă să perceapă și să adune aceste date, pricepând minunile lor. Legile lumii, dezvăluite de lumina fizică, felul în care ea întreține viața și arată legătura strânsă dintre univers și viață devin în om înțelesuri, datorită luminii intelectului, prin „lumina cunoștinței”2. Din întreg cuprinsul lumii sensibile numai omul e ființa care însumează înțelesurile aduse de lumină de la miliarde de miliarde de kilometri depărtare și din abisul subatomic. Doar în spiritul omului, ființă capabilă de uimire și de fior poetic, se pot păstra aceste înțelesuri. Numai mintea lui, cu puterea înțelegerii ei, dezvăluie aceste înțelesuri ascunse ale lumii. Numai în om, ca subiect ce receptează și reflectează la toate, lucrurile sensibile nasc bucurie și uimire, crescând, din înțelesurile lor, cânt și poezie, slava adusă lui Dumnezeu de un subiect creat. Numai în adâncul omului se pot aduna înțelesurile lumii, de departe, din adâncimile ei sau din istoria ei îndepărtată, într‑un contur care dezvăluie diversitatea și unitatea, armonia și relevanța spirituală.
Altfel spus, însuși procesul înțelegerii omenești, în latura lui fiziologică, ține de lumina fizică, pentru că de lumină e strâns legată proprietatea esențială a echipamentului senzorial omenesc, excitabilitatea celulară și funcționarea neuronilor, în care curenții electrici transmit impulsurile nervoase, iar canalele electrosensibile fac posibile procesele acestea.
CĂLDURA IUBIRII, CEA MAI CUPRINZĂTOARE ÎNȚELEGERE A PERSOANEI
Așadar, universul se dezvăluie prin lumină, scoțând la iveală un fond favorabil și structuri cosmice adecvate Pământului și vieții. În același timp, lumina se dovedește vitală pentru întreaga viață, pentru procesele ei, pentru mișcarea și viața speciilor. În fine, înțelegerea omenească, puterea omului de a vedea cu mintea înțelesurile lucrurilor ca lumini inteligibile aşează toate aceste situații în structura unui rost mai înalt. În felul acesta, lumea strâns legată de viață, viața strâns legată de lumină și lumina care dezvăluie lumea sunt unite, în spiritul omului, cu înțelesurile lor luminătoare.
Însă înțelegerea omului depășește lumea și cuprinsul ei. Adâncul spiritului său, mintea și inima lui pot primi înțelesuri și dezvăluiri care depășesc lărgimile și adâncimile lumii. Inima omului poate primi în sine ceva mai presus de lume și de înțelesurile ei, mai din adânc de abisul ei cuantic, ceva mai vast decât cuprinsul ei cosmic: adâncimile unice și inepuizabile ale persoanei. Omul poate primi în sine un alt sine personal și se poate dărui pe sine, în iubire, către un altul, trăind adâncimile altuia, într‑o comuniune de iubire care luminează viața, ridicându‑i pe ei dincolo de lucrurile lumii, de distanța spațială și de timp.
Lumina și căldura iubirii, sesizate de spiritul omului, arată că omul nu este doar ființa care poate recepta lumea și lucrurile ei, care poate înțelege structurile cosmice și abisul cuantic. Spiritul omului este mai încăpător, căci primeşte în sine, mai mult și mai adânc decât lucrurile lumii, viața uneia sau mai multor persoane, iubirea, lumina și căldura persoanelor cărora le poate încredința iubirea, căldura și luminile propriei sale înțelegeri. Iar iubirea pentru celălalt e starea în care înțelegerea omenească urcă la dimensiunea ei cea mai încăpătoare, când sinele altuia devine interior sinelui nostru.
Mai presus de toate, însă, omul Îl poate primi în sine, în mintea și în inima lui, pe Cel ce este izvorul tuturor acestor lumini și al iubirii deopotrivă, pe Cel ce i‑a dăruit omului lumina vederii, lumina înțelegerii și puterea de a se dărui și de a‑l primi pe celălalt, ca stare de jertfă, în sinele său: pe Dumnezeu Însuși.
PRIN ÎNVIERE, HRISTOS A UMPLUT TOTUL DE LUMINĂ
Să reţinem, ca un adagiu la tot ce am spus până acum, faptul că în latină lumen înseamnă „lume”, „lumină” și „viață”.3how do you get custom matchmaking in fortnite chapter 2dating a 75 year old manhttps://apostolia.eu/index.php/muslim-free-dating-websites/. Martin Rees, Our Cosmic Habitat, Princeton University Press, 2003.