În momentele libere, Sfântul Notker a compus diferite lucrări și a transcris manuscrise. Talentele și sfințenia i-au adus în curând o asemenea reputație, încât până și împăratul Carol cel Gras îi cerea părerea cu privire la treburile dificile ale regatului. Într-o zi a venit la sfânt un ofițer trimis de împărat ca să-i ceară sfat într-o afacere importantă. Dar Notker avea treabă în gradină, unde smulgea buruienile ca să pună în loc plante folositoare. Iar când trimisul regelui i-a împărtășit cererea împăratului, Notker i-a răspuns cu simplitate: „Tu vezi ce fac, mergi și spune-i împăratului să facă la fel.”.

Într-o zi, împăratul însuși s-a dus la Mănăstirea „Sfântul Gal” pentru a-l cerceta pe cuviosul călugăr, pe care îl considera drept prietenul și sfătuitorul său duhovnicesc. Capelanul prințului, om învățat, dar mândru, observând cu gelozie că stăpânul său își pune toată încrederea într-un simplu călugăr, pe care el îl considera a fi neștiutor, văzându-l pe Netker,  și-a zis în barbă: „O să-i pun o întrebare care va arăta cât de ignorant e.”. Şi l-a întrebat: „Spune-mi, tu, care ești așa de învățat, ce face acum Dumnezeu în cer?”. „Îi înalță pe cei smeriți și îi coboară pe cei mândri”, a răspuns cu simplitate sfântul părinte.

Capelanul, revoltat de răspunsul călugărului, care îl ridiculizase, a părăsit imediat mănăstirea; dar calul i s-a ridicat în două picioare, astfel încât capelanul a căzut, și-a zdrobit fața și şi-a rupt un picior. Călugării i-au fugit în ajutor, l-au dus înapoi la mănăstire și l-au îngrijit. Însă durerile, departe de a se potoli, se înrăutățeau tot mai tare, iar omul, suferind, a fost sfătuit să ceară rugăciunile smerite ale Sfântului Notker. Dar, în mândria lui nemăsurată, și având  încă resentimente după răspunsul sfântului, el a refuzat. Pe măsură însă ce răul progresa și durerea devenea tot mai greu de dus, s-a predat în cele din urmă rațiunii: „Aduceți pe slujitorul lui Dumnezeu, ca să mă ierte și să mă binecuvânteze, oricât de nevrednic aș fi.”.  Notker a venit la el, s-a rugat cu ardoare, iar preotul a simțit imediat o ușurare. 

Sfântul Notker s-a dus la Domnul în ziua de 6 aprilie 912, iar trupul său a fost îngropat în Biserica „Sfântul Petre”. Mai multe minuni petrecute la mormântul său i-au adus o adevărată venerație din partea oamenilor. Pomenirea lui se face în a treia duminică după Paști.

Fericitul Notker este autorul unui martirolog, extras parțial din martiroloagele lui Adon și Raban Maur, mult timp folosit în majoritatea bisericilor din Germania. În afara martirologului, ne-a rămas de la Sfântul părinte Notker un tratat despre tâlcuitorii sfintelor scripturi, unde sunt menţionaţi cei mai de seamă Părinți care au comentat cărțile Bibliei, la care se adaugă un catalog al Faptelor Martirilor, cele ce îi par lui ca fiind adevărate („id est authentiques”) şi o „Carte a Secvențelor” [muzicale], în număr de 38, în care Sfântul s-a angajat să scurteze și să dea mai multă precizie imnurilor Bisericii, care în vremea aceea erau foarte lungi. Trebuie să precizăm însă că autorul secvențelor nu este Sfântul Nokter, el spunând clar în lucrările sale că și-a făcut singur modelul, după modelul celor găsite în antifonarul abației din Jumièges, în Neustria. 

Îi datorăm sfântului acest cântec (tradus aici din latină) care la sărbătorile de Paști îi umplea de bucurie pe credincioși:

Tot sfântului i se mai atribuie şi un cântec de luptă cântat de armatele creștine în Evul Mediu înaintea bătăliei. Iată-l:

Originea acestui cântec este neobişnuită: observându-i pe muncitorii care construiau un pod deasupra unei prăpăstii, Sfântul Notker a fost atât de marcat de pericolele suportate ei, încât  va compune această frumoasă rugăciune.

Dar Sfântul Notker a scris şi imnuri, dintre care patru în onoarea Sfântului Ștefan, mucenic al cărui hram îl poartă catedrala din Metz. Aceste imnuri îi erau adresate lui Ruodbert, episcopul orașului, odinioară călugăr la Mănăstirea „Sfântul Gal”.

A mai alcătuit şi diferite scrieri despre muzică, o versiune a vieții Sfântului Gal în versuri, un tratat despre fracțiuni (de numere), din care ne-a rămas un fragment, căci sfântul era interesat  şi de matematică. Tot ce ne-a rămas de la el se găsește în Patrologia latină, LXXXI, col. 69-1178. De precizat că Psaltirea în limba de origine germanică atribuită Sfântului Notker îi aparține probabil unui alt Sfânt Notker, supranumit Labeo († 1012).

Sfinte Notker, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!