Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 13 Decembrie 2020 Ora: 15:14

Sfântul Wunibald de Heidenheim

Născut în anul 701 în localitatea Wessex, din Anglia, Wunibald a fost, ca și frații săi, Sfinţii Willibald și Walburga, un misionar anglo‑saxon pe teritoriul Germaniei de astăzi. Călugărit la Roma, a fost hirotonit mai târziu preot de către Sf. Bonifatie, Apostolul Germaniei, care l‑a chemat să facă misiune alături de fratele său, Willibald. A făcut misiune în Sülzenbrücken și împrejurimi, apoi la Heidenheim, unde a ridicat o mănăstire, sprijinit fiind de către fratele său Willibald, ajuns între timp episcop de Eichstätt. Este pomenit anual de ortodocși și de catolici pe data de 18 decembrie, data trecerii sale la cele veșnice.

 

Informații despre Wunibald (Wynnebald), dar şi despre Willibald, fratele lui, avem dintr‑o biografie scrisă în jurul anului 778 de o călugăriță (pe numele ei Hugeburg) de la mănăstirea din Heidenheim. Deși această biografie nu ne oferă foarte multe date despre copilăria și despre părinții lui, este cunoscut faptul că Wunibald s‑a născut în anul 701 în localitatea Wessex, din Anglia, într‑o familie anglo‑saxonă creștină. Începând cu secolul al XII‑lea, biografiile dau și numele părinților, Richard și Wuna (Wina). Au existat și variante care au vorbit de familia regală Richard și Wuna, de aceea, în iconografie, părinții lui Wunibald apar uneori reprezentați ca rege și regină.

„PEREGRINATIO RELIGIOSA” ÎN CETATEA ETERNĂ

În jurul anului 720, Wunibald pleacă, însoțit de tatăl și de fratele său, Willibald, spre Roma, într‑un pelerinaj. Din biografia maicii Hugeburc sunt cunoscute nu mai puțin de 77 de localități și 13 nume legate de acest pelerinaj. Descrierea este interesantă, chiar dacă în redactarea ei biografa Hugeburg a comis unele greșeli. Localitatea Lucca este amintită în mod special, deoarece aici a trecut la cele veșnice tatăl său, fiind înhumat în biserica Sfântului Frigdianus.1 La vremea respectivă, un pelerinaj la Roma reprezenta, pentru anglo‑saxoni, încoronarea unei vieți religioase intense.

Tot din această biografie cunoaștem și data la care cei doi pelerini au ajuns la Roma: 11 noiembrie, ziua de pomenire a Sfântului Martin de Tour. Aici au vizitat mai întâi biserica din Lateran, apoi biserica închinată Sfântului Apostol Petru. După câteva săptămâni petrecute la Roma, fratele lui, Willibald, însoțit de mai mulți prieteni, a plecat spre Țara Sfântă, petrecând mai multă vreme la Ierusalim. La întoarcere s‑a oprit la Constantinopol, apoi la Niceea.

CĂLUGĂR LA ROMA, NEVOINȚĂ LA MONTECASSINO

Wunibald a rămas la Roma, probabil din cauza unor probleme de sănătate. Unele surse spun că s‑a călugărit la mănăstirea benedictină „San Paolo fuori di Mura”, din Roma, iar după o scurtă ședere în patria natală se pare că s‑a întors în Italia, însoțit de un frate mai tânăr, şi a intrat în mănăstirea din Montecassino. Este cunoscut faptul că în anul 722 Sf. Bonifatie, Apostolul Germaniei, a venit pentru a doua oară la Roma, unde a primit hirotonia întru episcop, de sărbătoarea Sf. Andrei. Nu ştim dacă cei doi frați s‑au întânit cu conaționalul lor sau au participat la hirotonia acestuia întru episcop. Informația șederii la Montecassino pare să fie veridică. Se știe că, între anii 729 și 739, fratele lor, Willibald, a trăit la mănăstirea din Montecassino, contribuind la ridicarea spirituală și materială a acesteia, mănăstire care decăzuse în ultimele decenii.

În anul 738 sau 739, Winfried‑Bonifatie i‑a chemat pe cei doi frați, care se pare că‑i erau și nepoți, pentru a‑l ajuta în lucrarea misionară de pe teritoriul Germaniei de astăzi. Se pare că cei doi au primit și binecuvântarea papei Grigorie al III‑lea (731‑741) înainte de a pleca spre Germania. Bonifatie se afla pentru a treia oară la Roma spre a‑i cere papei Grigorie al III‑lea (731‑741) misionari pentru spațiul german.

HIROTONIA ÎNTRU PREOT. MISIUNILE DIN THÜRINGEN ȘI BAVARIA

După sosirea pe teritoriul Germaniei de astăzi, Wunibald şi Willibald au fost hirotoniţi întru preoţie de către Bonifatie. Începând cu anul 739, Wunibald a făcut misiune în localitatea Sülzenbrücken, lângă Erfurt, fiind responsabil pentru cele 7 biserici din zonă. Alte localități nu sunt pomenite cu numele. Probabil că misiunea lui Wunibald în Thüringen a fost aceea de înființare a unei episcopii (la Erfurt), episcopie care ar fi existat între anii 742 și 755, dispărând însă la scurt timp după moartea lui Bonifatie.2

Mai târziu, probabil începând cu anul 744, Wunibald va face misiune în Bavaria, în jurul localității Amberg, iar din 747 la Mainz.

La începutul anului 752, ajutat și de fratele său Willibald, care între timp ajunsese episcop de Eichstätt, Wunibald a înființat mănăstirea benedictină din Heidenheim, în teritoriul canonic al fratelui său. Dorința lui Wunibald a fost să plece apoi la Montecassino, însă fratele său, episcopul Willibald, l‑a convins să rămână la mănăstirea din Heidenheim ca abate (stareț). Unii spun că din cauza bolii n‑a mai plecat spre Montecassino. În ciuda unei puternice crize de gută, Wunibald a reușit, totuși, înainte de moarte, să ajungă până la Fulda.

După moartea lui, survenită în jurul anul 761, sora sa, Walburga, a venit la Heidenheim și, împărțind mănăstirea în două, a condus‑o pe cea de maici. Biografii consemnează că Wunibald nu a murit de moarte martirică, ci de moarte naturală.3

CANONIZAREA LOCALĂ ȘI MUTAREA MOAȘTELOR

Din cauza multor pelerini anglo‑saxoni, între anii 776 şi 777, biserica mănăstirii din Heidenheim a fost reconstruită și lărgită. Un an mai târziu, la sfințirea bisericii, Willibald și Walburga au constatat sfințenia vieții fratelui lor, Wunibald, ale cărui rămășițe le‑au găsit intacte, la 16 ani de la trecerea sa în veșnicie, și le‑au așezat în cripta bisericii nou construite. Acest lucru se întâmpla pe data de 24 septembrie, faptul fiind echivalent cu ceea ce mai târziu se va numi canonizare. Conform biografiei închinate lui Wunibald, la acest moment de exhumare și de elevatio au fost prezenți mai mulți preoți și diaconi din Episcopia de Eichstätt (în frunte cu episcopul lor, Willibald), maicile mănăstirii conduse de Walburga, călugării mănăstirii călăuzite în timpul vieții de Wunibald și mulțime mare de popor. Tot atunci, la rugămintea celor doi frați, călugărița Hugeburg, martoră oculară a momentului canonizării locale, a început să‑i scrie viața (Vita Wynnebaldi abbatis Heidenheimensis), scriere finalizată în anul 778.

Se pare că în anul 870 moaște ale Sf. Wunibald, împreună cu ale Sfintei Walburga, sora sa, au fost duse vreme de trei zile, spre închinare, la biserica episcopală din Eichstätt. Episcopul Gundekar II (1019‑1075) a așezat câteva părticele de moaște în mai multe altare ale catedralei din Eichstätt, în timpul sfințirii acesteia.

Între secolele al XI‑lea și al XV‑lea, părticele din sfintele moaște ale Sf. Wunibald au ajuns în mai multe localități din Germania (Bamberg, Emsing, Engelberg, Gmünd, lângă Regensburg, Hall, Herrieden, Himmerod, München, Neuburg am Inn, Regensburg, Rott am Inn, Siegburg, Veurne, Weingarten) și chiar în Anglia, fiindu‑i trimise regelui Heinrich al VII‑lea (1457‑1509) de către episcopul elector Wilhelm de Reichenau.4

Mai târziu, moaștele Sf. Wunibald au dispărut. Este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat în timpul Reformei, când fosta biserică a mănăstirii din Eichstätt a devenit biserică evanghelică. Dar mormântul lui se mai păstrează și astăzi în această biserică.

Deși Wunibald a fost prima persoană din Episcopia de Eichstätt trecută în rândul sfinților, multă vreme s‑a aflat în umbra celor doi frați mai renumiți. Ludwig Brandl oferă, în cartea pe care a editat‑o în cinstea Sf. Wunibald, și o listă a cărților dedicate Sf. Wunibald în ultimele decenii, demonstrând importanța acestui prim sfânt al Episcopiei de Eichstätt.

Sfântul Wunibald este considerat astăzi călăuzitorul mirilor și al fermierilor, fiind pomenit anual şi de ortodocși și de catolici, în ziua nașterii sale întru veșnicie, 18 decembrie.

Bibliografie

  • BRANDL, Ludwig, Der heilige Wunibald. Pilger uns Missionar, Eichstätt 2015, pp. 15‑200.
  • Makarios, Das Synaxarion. Die Leben der Heiligen der Orthodoxen Kirche, vol. 1, Chania 2005, p. 470.
  • NAN, Alexandru, Sfântul Willibald de Eichstät, în: Idem, Pe urmele sfinților din Apus. Sfinții spațiului german, Cluj‑Napoca 2017, pp. 79‑84.
  • PADBERG, L., art. Wunibald, în: LMA vol. 9, Muenchen 2002, p. 368.
  • SCHÄFER, Joachim, art. Wunibald, în: Ökumenischen Heiligenlexikon, varianta electronică https://www.heiligenlexikon.de/BiographienW/Wunibald_von_Heidenheim.html, pagină accesată la data de 7 iulie 2020.
Note:

1. Alexandru NAN, Sfântul Willibald de Eichstät, în: idem, Pe urmele sfinților din Apus. Sfinții spațiului german, Cluj‑Napoca 2017, pp. 79‑84.
2. Ludwig BRANDL, Der heilige Wunibald. Pilger und Missionar, Sankt Ottilien 2015, p. 23.
3. Ibidem, p. 78.
4. Ibidem, p. 85.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni