Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 11 Octombrie 2020 Ora: 15:14

Dovada celor 7 tineri din Efes

Cei şapte tineri mucenici Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian si Antonin, au trăit la jumătatea secolului al III-lea, în cetatea Efes (partea vestică a Turciei).

Pe-atunci, Imperiul Roman, în a cărui stăpânire se afla Efesul, era condus de către Traianus Decius (249-251). Văzând în creştinism un element dizolvant pentru unitatea imperiului, acesta declanşează o persecuţie generală, decretată prin lege de stat, în anul 249.

La puţin timp după semnarea acestui edict, Decius soseşte din Cartagina în Efes, pentru a-şi pune în aplicare şi aici planul său.

La aflarea acestei dorinţe a împăratului, cei şapte tineri nu au dorit să se închine idolilor, rugându-se lui Hristos pentru a opri aceste gânduri ale împăratului şi pentru întărirea lor. Trădaţi de către unul dintre locuitorii Efesului, cei şapte tineri sunt aduşi în faţa împăratului, unde îşi mărturisesc credinţa, spunând: „Noi avem pe Unul Dumnezeu, Împăratul Cel ce vieţuieşte în ceruri, de a Cărui slavă este plin cerul şi pământul. Aceluia Îi aducem jertfă de mărturisire şi rugăciunile noastre în tot ceasul“. La auzul acestor cuvinte, împăratul le dă răgaz câteva zile pentru a-şi schimba gândurile şi a aduce jertfe zeităţilor păgâne.

La anumite zile, trimiteau pe Iamvlih pentru a cumpăra mâncare şi pentru a le aduce veşti din cetate. Într-una dintre zile, pe când cumpăra cele de trebuinţă, Iamvlih a auzit că împăratul se întorsese în Efes şi dorea să afle ştiri despre cei şapte tineri care nu doreau să se închine zeilor. Întorcându-se din oraş, Iamvlih le-a povestit toate cele ce auzise.

La scurt timp, cei şapte tineri s-au hotărât să meargă în peştera unui munte din apropiere, Muntele Ohlon sau Coelian (azi muntele Pion), unde să se roage împreună lui Hristos.

După ce au mâncat, cei şapte au mers să se culce, aşteptând să vadă ce va rândui Dumnezeu pentru ei. Prin voia lui Dumnezeu  ei au dormit 200 de ani. Sfântul Simeon Metafrastul descrie acest moment așa: 

„Iar milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, Care totdeauna poartă grijă de cele folositoare Bisericii Sale şi Se îngrijeste de robii Săi, a poruncit acestor şapte tineri să adoarmă cu oarecare străină şi minunată adormire, ca Cel ce voia să facă prin ei, în vremea viitoare, o minune preaslăvită şi să încredinţeze pe cei care se îndoiau de învierea morţilor”.

În acest timp, Decius aflase că cei şapte sunt în peştera din Munte. Dădu poruncă slujitorilor ca intrarea în peşteră să fie zidită, pentru ca sfinţii să moară de foame şi sete. Pentru ca faptele lor să fie ţinute minte de cei ce vor urma, doi creştini, Teodor şi Rufin, au scris pe două table de plumb viaţa lor şi le-au pus lângă pietrele ce astupau peştera.

Anii au trecut şi, odată cu Constantin cel Mare (306-337), creştinii nu au mai fost prigoniţi. Grigorie de Tours, iar mai târziu, prin secolul al X-lea, Simeon Metafrastul amintesc că cei şapte tineri au fost înviaţi în chip miraculos de Dumnezeu, după o perioadă de 184 de ani.

Dumnezeu i-a trezit pe aceştia în vremea împăratului Teodosie al II-lea (401-450), când învăţătura ereticilor făcea tulburare în popor. Aceştia contestatau învierea din morţi, spunând că oamenii nu vor mai învia, ci vor muri pentru totdeauna. Aşa că, Dumnezeu îi înviază pe cei şapte sfinţi. 

După ce se trezesc, cei şapte îl vor trimite pe Iamvlih pentru a lua mâncare şi pentru a mai aduce veşti. Foarte uimit de schimbările pe care le vedea în oraş, dar mai ales de bisericile şi crucile mari care stăteau la vedere, Iamvlih socoteşte că este într-un alt oraş, şi nu în Efes. Negustorii sunt miraţi să vadă o monedă de argint atât de veche, cu chipul împăratului Decius pe ea, aşa încât îl duc pe Iamvlih în faţa proconsului şi a episcopului, sub motivul că a găsit o comoară de demult. Realizând din convorbirea cu episcopul Ştefan, cel care oblăduia cetatea Efesului în acea vreme, că nu mai trăieşte sub domnia lui Decius, Iamvlih îi conduce pe toţi cei de faţă la peşteră.

Ajuns la peşteră, episcopul va găsi tăbliţele cu viaţa lor şi va da laudă lui Dumnezeu pentru că în acest fel le-a fost luminată mintea şi le-a fost arătat adevărul despre învierea morţilor. Chemat de către episcop, împăratul Teodosie a venit şi el la peşteră, I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce le-a descoperit. 

Cei şapte tineri au mai trăit încă şapte zile, iar apoi au adormit întru Domnul în anul 434, fiind înmormântaţi cu mare cinste.

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni