Adaugat la: 1 Septembrie 2009 Ora: 15:14

Élisabeth Behr-Sigel VI. Experienta pastorala

După un semestru de studii la Berlin, unde îşi pregătea studiile universitare, Élisabeth Sigel se întoarce la Strasbourg în martie 1932, oraşul ei natal, unde îşi obţine diploma de licenţă în teologie. Logodită cu Andrei Behr, un emigrat rus student la chimie, tânăra îşi pune întrebări asupra viitorului ei profesional.

Tânăra absolventă merge la inspectorul Bisericii reformate pentru a-i împărtăşi întrebările care o frământau. Formaţia sa teologică foarte completă, care a integrat mai ales cursuri de omiletică şi stagii în parohie, îi conferă capacitatea de a fi pastor. În acea vreme, multe parohii au rămas fără păstor din pricina războiului şi lipsa de preoţi este acută. Inspectorul Bisericii reformate îi face tinerei fete o propunere îndrăzneaţă: aceea de a deveni pastor auxiliar într-o mică parohie din regiunea Vosges, la Vilé-Climont. Liselotte acceptă: « În numele preoţiei împărăteşti a tuturor celor botezaţi, fiind chemată într-un context specific de lipsă de pastori în sânul ERAL [Église Réformée d’Alsace-Lorraine], am crezut că pot şi că este de datoria mea să îmi asum oficiul de slujitor al bisericii. » (1)

Astfel a devenit una dintre primele femei pastor din Franţa. Liselotte se adaptează cu uşurinţă la parohia ei, un mic târguşor de munte ce cuprindea două sătuce, unul pe culme şi altul în vale. Se împrieteneşte cu familiile de ţărani care o primesc cu dragă inimă pe tânăra cea sportivă care nu pregetă să meargă cu bicicleta până şi la fermele cele mai îndepărtate. Elisabeth asumă rolul de pastor şi predicator, însă nu săvârşeşte niciodată niciun botez, nici sfânta Euharistie. Poziţia ei insolită de ortodoxă având în grijă un locaş de cult reformat o frământă, după cum dă mărturie corespondenţa ei din acea vreme cu Andrei Behr. În cadrul unei întâlniri a FUACE (Federaţia Universală a Asociaţiilor Creştine Studenţeşti) din august 1932, Liselotte se deschide prietenului ei Paul Evdokimov, care o sfătuieşte să vorbească cu Preasfinţitul episcop Vladimir. După multe ezitări, tânăra decide să meargă la preşedintele Consistoriului reformat pentru a-i aduce la cunoştinţă noua sa apartenenţă confesională. Acesta se arată a fi foarte înţelegător şi îi îngăduie Elisabetei să păstorească în continuare comunitatea până la căsătorie.

În toamna anului 1932 tânăra femeie reuşeşte să încheie studiul despre sfinţii ruşi, punându-şi totodată întrebări asupra viitorului ei profesional. Singura deschidere oferită de studiile sale – ministerul pastoral – îi este de acum închisă şi Liselotte trebuie să se obişnuiască cu ideea că va trebui să îşi caute un loc de muncă în afara iubitelor sale activităţi teologice.

Astfel se încheie experienţa pastorală a Elisabetei, plină de învăţăminte şi întrebări. Deşi îndepărtarea de Biserica luterană e trăită cu o anumită tulburare, tânăra femeie conştientizează faptul că de acum trebuie să îşi asume pe deplin ortodoxia. Va rămâne marcată toată viaţa de această aventură ce a durat câteva luni, în care, tânără studentă lipsită de experienţă, a putut să ajute duhovniceşte numeorase familii. Acesta va fi punctul de plecare pentru o reflecţie asupra rolului laicilor în Biserică, şi mai ales acela al femeilor.


Olga Lossky
(Traducere din limba franceză de Ioana Căpităneanu)

Notă

(1) « Mari mărturisitori : Élisabeth Behr-Sigel », articol apărut în Unitatea Creştinilor, nr 137, ianuarie 2005, p. 32.

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Din dragoste...

1 Noiembrie 2013

Un Festival luminos

1 Noiembrie 2013
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni