E sâmbătă seara, a doua zi de tabără. Valentin, un băiat de 9 ani, tocmai s-a spovedit. Merge ÅŸi se aÅŸează pe o bancă lângă un animator, iar după două minute de conversaÅ£ie despre ziua care a trecut, deodată spune:

- Åžtii, mă tot gândesc... Oare cum e în Rai?
- Valentin, e greu de spus în cuvinte...
- Eu îmi imaginez că e un Paradis aÅŸa… frumos, cum nu poÅ£i să-Å£i închipui…
Rămâne puÅ£in pe gânduri ÅŸi apoi întreabă:
- Dar oare în Iad cum o fi? Eu zic să dea Dumnezeu să nu meargă nimeni acolo, dar tot mă întreb… Mi-a spus tata că acolo ar fi niÅŸte locuri întunecate ÅŸi foc în care arzi…
- Valentin, tu ai fost vreodată singur acasă?
- Da.
- Åži cum era?
- Vai, ce urât! Parcă mă apăsa ceva ÅŸi-aÅŸ fi vrut să fie cineva cu mine ÅŸi eram trist că eram singur...
- Vezi Valentin, întunericul din iad e ca urâtul ăsta de a fi singur, iar focul care arde e cumva asemănător cu această tristeÅ£e care te roade atunci când eÅŸti singur.
- Ahaaa... Cred c-am înÅ£eles!
După un moment de tăcere, îl vede pe părinte care terminase cu spoveditul ÅŸi vorbea cu niÅŸte animatori:
- Uite-l pe părintele, mă duc la el să-l întreb. Dar dacă n-are vorbă pentru mine?... Mă duc totuÅŸi...
Aleargă spre părinte şi...
- Părinte, cum e în Rai?
- Valentin, nu prea ÅŸtim noi cum o să fie acolo, dar unii oameni sfinÅ£i spun că va fi o lumină care te va îmbrăţiÅŸa întru totul, cu mare drag. Nu o lumină orbitoare, ci una blândă, mângâietoare...

Vara aceasta Mitropolia noastră a organizat, pentru al cincilea an consecutiv, Tabăra de TradiÅ£ie ÅŸi Spiritualitate Ortodoxă, adresată copiilor ÅŸi adolescenÅ£ilor. Pentru prima dată a fost vorba de două serii paralele, în locaÅ£ii diferite: la complexul „Sf. Nicodim” din vecinătatea Mănăstirii Tismana între 16 ÅŸi 26 iulie ÅŸi la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de lângă Mănăstirea NeamÅ£ între 23 iulie ÅŸi 2 august.

În aparenţă, cele două tabere au fost foarte diferite. La NeamÅ£ au fost 80 de participanÅ£i, în marea lor majoritate din Mitropolie, mai mult de 50 venind din parohiile de la Romainville (FranÅ£a) ÅŸi Lisabona (Portugalia) datorită susÅ£inerii pe care preoÅ£ii parohi, Mircea Filip ÅŸi Marius Pop, o dau acestei activităţi misionare. Îmbucurător a fost ÅŸi faptul că echipa de animatori formată în taberele MOREOM din anii trecuÅ£i a revenit ÅŸi anul acesta, ba chiar am asistat ÅŸi la prima „schimbare de statut”: Benedict, participant în taberele precedente ca ÅŸi copil, a revenit anul acesta ca ÅŸi animator. La Tismana au participat doar 40 de copii, majoritar din România, căci, din păcate, din ţările Mitropoliei au venit doar 15 participanÅ£i. Åži echipa de animatori a fost una inedită, formată din oameni foarte pricepuÅ£i, dar cei mai mulÅ£i dintre ei fiind pentru prima dată într-o astfel de tabără. Însă experienÅ£a Gabrielei Pipirig (animator pentru al cincilea an ÅŸi „motorul” din România fără de care aceste tabere nu s-ar fi putut organiza) ÅŸi tactul părintelui Iulian Nistea, directorul taberei, au sudat echipa.

Ceea ce a asemănat însă cele două tabere a fost spiritul în care ele s-au desfăşurat, programul educativ deosebit - copiii au învăţat să picteze icoane, să confecÅ£ioneze diferite obiecte la atelierele de lucru manual, ÅŸi-au valorificat talentul la atelierele de teatru, au învăţat cântări bisericeÅŸti ÅŸi cântece de tabără - prietenia între copii ÅŸi animatori, activităţile sportive, drumeÅ£iile ÅŸi excursiile, jocurile, întrebările despre viaţă ÅŸi discuÅ£iile pline de tâlc din serile calde de vară, voia bună ÅŸi focul de tabără.

ConversaÅ£ia de mai sus este doar una din multele care ne-a făcut să ne dăm seama de interesul, receptivitatea ÅŸi setea de comunicare a copiilor, de lumina din sufletul lor. BineînÅ£eles, nu toÅ£i participanÅ£ii au pus întrebări strict legate de credinţă. Unii adolescenÅ£i au vrut să vorbească despre prietenie, relaÅ£iile cu părinÅ£ii sau despre cele între fete ÅŸi băieÅ£i. Animatorii nu s-au dat înapoi de la asemenea subiecte, iar preoÅ£ii prezenÅ£i au oferit ÅŸi ei, cu discreÅ£ie, sfaturile lor.

Este greu pentru cineva care nu a avut contact personal cu participanÅ£ii sau cu cei implicaÅ£i în organizare, să-ÅŸi dea seama de rolul deosebit de benefic al acestor tabere. Ele sunt un mediu în care, pe lângă multitudinea de lucruri frumoase pe care le învaţă, copiii au ocazia să experimenteze apartenenÅ£a la Biserică altfel decât în parohii sau în familie. La fel cum, în general, parohiile nu sunt comunităţi de sfinÅ£i ci de oameni obiÅŸnuiÅ£i - fiecare cu nevoile ÅŸi căutarea lui - în aceste tabere îÅŸi găsesc locul ÅŸi copii care vin din familii practicante, dar ÅŸi copii care nu au primit nicio educaÅ£ie religioasă în familie (dar ai căror părinÅ£i au încredere în educaÅ£ia ÅŸi ocrotirea pe care le oferă Biserica). Astfel, venind din ţări ÅŸi contexte sociale diferite, între copii are loc o adevărată întâlnire prin care ei descoperă ceea ce îi uneÅŸte dar ÅŸi ceea ce îi face unici, se descoperă pe ei înÅŸiÅŸi. Åži cum „cei care trăiesc în unire ÅŸi prietenie sunt buni ÅŸi bucură pe Dumnezeu” (1), tocmai această comuniune dintre ei este ceea ce îi poate întări sau le poate deschide drumul către Hristos Domnul, Cel care vrea ca pe fiecare dintre noi să ne numească prieteni ai Săi.(2)

Bogdan Grecu (animator), Belfast

Note:

1. Sf. Ioan Gură de Aur.
2. Ioan 15, 15.