În perioada 17‑26 ianuarie 2019, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Iosif, un grup de 58 de pelerini veniți din Franța, Anglia, Republica Moldova şi Spania s‑au aflat în rugăciune, pe urmele Mântuitorul Hristos în Țara Sfântă, timp de 9 zile, începând cu Locul Nașterii Domnului şi sfârşind cu Mormântul Maicii Domnului. Au fost însoțiți de Pr. Valeriu Jornea, de la Parohia Sfântul Ştefan cel Mare, din Montreuil, care a organizat pelerinajul, și de Pr. diacon Cezar Milea, din Anglia.

Pelerini de toate vârstele au participat la slujba de sfințire a apei Iordanului, la hramul Sfântului Teodosie, dar și la slujba de noapte de la hramul Sfântului Gheorghe Hozevitul.

Au fost vizitate locuri importante, cum ar fi Mănăstirea Românească, Peștera şi Biserica Nașterii Domnului, Mănăstirea de pe Muntele Carantaniei, ruinele cetății Capernaum, Muntele Fericirilor, Muntele Tabor, Fântâna lui Iacob, Sicomorul lui Zaheu, Mormântul Sfântului Lazar, Biserica Dominus Flevit, Locul Cinei celei de Taină, Grădina Gheţimani, Palatul lui Irod, Sfântul Mormânt, Locul Înălțării Domnului şi Mormântul Maicii Domnului.

Unul din momentele de neuitat s‑a petrecut la apa Iordanului. Am ajuns acolo în ziua de Bobotează pe stil vechi, împreună cu o mare de ortodocşi din întreaga lume slavă, inclusiv din Basarabia. Cu toţii așteptam sfinţirea Iordanului de către Patriarhul Ierusalimului. Lume multă era şi pe malul vecin, care ţine de Iordania, totuşi ceva mai puţină decât pe cel israelian. Şi nu mică ne‑a fost surpriza când, dintr‑o dată, mulțimea de peste râu a desfășurat un uriaș drapel românesc şi a început să cânte cu putere „În Iordan botezându‑Te, Tu, Doamne...”. Atât ne‑a trebuit! Toată suflarea de limbă română de pe malul israelian şi‑a unit glasul cu vocile de pe celălalt mal, şi astfel s‑a ridicat peste Iordan pod de unire în spiritul Botezului Domnului. Răsuna Iordanul de vocile românești de pe ambele maluri. 

Nu mai erau hotare, nu mai erau țări dușmane, nu mai era gard de frontieră, nici apă de hotar! Râul Bobotezei ne unea pe noi, creștinii ortodocși de pretutindeni, într‑un singur glas, puternic, aruncând punte peste orice disensiuni şi dușmănii. În această ambianţă sonoră a fost primit Preafericitul Patriarh Teofil al III‑lea, al Ierusalimului, ca să sfinţească Iordanul.

O altă experiență deosebită am trăit‑o în Egipt, pe muntele Sinai, la Mănăstirea Sfânta Ecaterina și în împrejurimile ei, experienţă care a lăsat urme adânci în inima noastră.

Mănăstirea Sfântă Ecaterina, aflată la 1570 de metri înălţime pe muntele Sinai, este un așezământ care trezește în pelerin trăiri de nedescris şi o nepreţuită liniște sufletească. Pe Muntele Sinai se simte mai mult rodul sufletesc decât cel trupesc, iar clipele trăite aici parcă nu pot fi trăite în altă parte.

La gândul ca împăratul Iustinian a adus, în al VI‑lea veac de după Hristos „o sută de familii de valahi”, după cum spun izvoarele istorice, pentru a ridica mănăstirea, a cărei piatră de temelie fusese pusă de Împărăteasa Elena cu două veacuri mai înainte, emoţia a fost, desigur, intensă. Manuscrisele vechi din patrimoniul mănăstirii, printre care cu mare emoţie le‑am găsit pe cele dăruite de Matei Basarab, de Ieremia Movila sau de Mihnea al II‑lea, dar şi locul unde s‑a arătat Rugul Aprins sau fântâna la care Moise a cunoscut‑o pe frumoasa Sefora, ne‑au purtat pe drumuri de istorie sfântă, în  timpul îndepărtat al Bibliei...

Doar baia pe care am făcut‑o în Marea Moartă ne‑a întors la realitatea timpurilor noastre, dar nici acolo nu ne‑a părăsit impresia profundă pe care orice călător o resimte, la fiecare pas, când păşeşte pe pământul Bibliei şi al Ţării Sfinte.

Cuvintele sunt fără valoare şi prea puține pentru a exprima ceea ce am simțit şi am trăit cu toții în acest pelerinaj. A fost o experiență unică pentru toți, o experienţă care a sădit în inimile noastre amintiri de neuitat.

Mare Georgiana și Dana Petrișor