Din 22 în 26 august, „U-ni-ver-si-ta-tea” noastră a întrunit în localurile sale închiriate la Centrul Sainte-Croix 130 de adulți, dintre care 35 de preoți și diaconi, și 40 de copii – o frumoasă reușită pentru organizatori! Veniți mai ales din parohiile Protopopiatului Franței, dar și din Belgia și Marea Britanie, oare să fi fost aceștia specialiști? Nu! Teologi? Nu – în afară de câteva excepții … Atunci: amatori? Da! Amatori (iubitori) ai Evangheliei, ai Psalmilor, ai învățăturilor sfinților Părinți, ai dumnezeieștii liturghii… Amatori de probleme contemporane: cum să trăim creștin ortodox în zilele noastre? Ce este omul? Cum să-l cunoaștem pe Dumnezeu? Cum să facem pe copiii noștri să-L iubească pe Dumnezeu? Care este locul trupului? Și multe alte întrebări vitale pe care fiecare le pune sau și le pune. Puțini specialiști sau tehnicieni: credinciosul „lambda”, preotul sau diaconul „lambda”, care vor să știe ceva mai mult despre voia lui Dumnezeu și despre învățătura Apostolilor și a Părinților, pentru a interpreta viața lor de fiecare zi! Mai mult decât niște amatori, cu toții erau  arzând de dorința de a pătrunde în taina cunoașterii lui Dumnezeu și a Bisericii Sale,… Într-adevăr e nevoie să fii puțin nebun, puțin pasionat, pentru a-ți oferi patru zile de vacanță pentru studiu și cugetare la cele ale lui Dumnezeu!

Conferințele vor fi publicate, vom putea să le citim pe îndelete în vremea iernii! Un mic dosar a fost pregătit pentru fiecare participant; el conținea mai ales volumul „Slăviți pe Dumnezeu în trupul vostru…”, Omul și trupul, Memento 11 al publicațiilor APOSTOLIA – folositor de citit înainte, în timpul și după conferințe! Aceste intervenții de vară aveau drept titlu, în jurul temei generale „Omul și trupul său”, Trupul în viziunea Părinților Bisericii; „Toate mădularele mele se fac purtătoare de lumină”: câteva texte ale sfântului Simeon Noul Teolog; Trupul la sfântul Pavel; Trupul în legătură cu natura și cu mediul înconjurător; Cum să vorbim copiilor despre trup; Nevoința trupească și mântuirea; Evanghelizarea sexualității; Cum să vorbim tinerilor despre sexualitaet?; Trupul în bolile psihice și duhovnicești; Ce asceză pentru zilele noastre? Neo-gnosticismul și trans-umanismul în luptă cu materia și cu trupul…Fiecare zi a început prin slujirea sfintei liturgii, în care ne-am hrănit trupul și sufletul cu Trupul și Sângele Domnului. În fiecare dimineață, o ședință de memorare a unui text biblic (1 Corinteni 6, 19-20; Facerea 2, 7; Iezechiel 37, 4-6; Marcu 4, 26-29) făcea să participe întreaga persoană (după micul dejun!) pentru a asimila trupește mesajul lui Hristos în Biserica Sa. Conferințele care urmau deschideau calea cătreîntrebări și schimburi imediate sau în cursul atelierelor. Copiii și tinerii s-au întâlnit la jocuri sau alte activități propuse. S-a putut vorbi și discuta în cursul meselor sau în timpul plimbărilor prin frumosul parc al domeniului Sainte-Croix. Ierarhii – mitropolitul Iosif și episcopul Marc – au fost prezenți pe toată durata sesiunii – un lux pastoral excep-țional! Preoții înșiși au fost disponibili pentru spovedanii și convorbiri; puteau de asemenea comunica între ei: o adevărată bucurie a fost această apropiere de episcopii noștri, de preoții și diaconii noștri – de natură a întări relația păstori-credincioși! Și, moment minunat, Nell și Jacques, ne-au dăruit ședințe de povestiri atât de frumoase încât au făcut să plângă pe mici și pe mari…

Momentele de concentrare necesară au fost echilibrate de momentele de relaxare. Au fost abordate teme extrem de serioase. Am aflat, de pildă, cu Părintele Vasile Mihoc, că, pentru Biblie și pentru Biserică, cuvântul „trup” sau cuvântul „suflet” desemnează (prin „metonimie”!) omul întreg, și nu o parte a lui! Am auzit vorbindu-se despre un „apofatism (o, încă un cuvânt greu de digerat!) antropologic”, care desemnează „omul cel ascuns în inimă”, după cum explica P. Gérard Reynaud. Am auzit pe Înaltpreasfințitul Iosif comentând imnele Sfântului Simeon: problema noastră, spunea Înaltpreasfințitul, este că nu credem, nu vedem realitatea, cea a prezenței lui Hristos în sufletul și trupul nostru și în cel al aproapelui. Sora Magdalena la rândul său a insistat asupra sfințirii trupului prin har: dar, pentru a transmite această viziune, spunea ea, trebuie să fim noi înșine convinși de ea! Părintele Ilie a vorbit despre mântuirea trupului: desigur acesta se întoarce în pământ, dar va învia „în slavă” și „duhovnicesc” ca trupul lui Hristos întors din morți. Foarte interesantă a fost explicația bolilor dată de dr. Rareș Ionescu: trupul suferă de patimile sufletului; el le exprimă; este mijlocitorul acestora cu obștea omenească și cu cosmosul; există o interacțiune între trup și mediul înconjurător… În acest sens, rolul nevoinței, al ascezei «pentru vremurile noastre» rămâne cel care a fost dintotdeauna: în detaliile cotidianului (a.d. Claude Delangle a arătat aceasta foarte bine), a slobozi trupul de opacitatea sa, a-i reda transparența, a-i reda întrucâtva cuvântul.

Mesajul creștin privind viața trupească, și „evanghelizarea sexualității” însăși, se bazează pe două lucruri de căpătâi: cuvântul inițial, consemnat în Facere, și care făgăduiește îndumnezeirea omului întreg, trup și suflet; și faptul că Cuvântul S-a făcut om și trup, nu încorporându-se ca într-un recipient, ci devenind cu adevărat trup și carne – corporificându-se (iertare pentru acest jargon!). Acestei realități entuziaste și promițătoare i se opun radical tezele neognostice și dualiste din timpul nostru, teze purtate de impostura transumanistă, după cum a arătat Părintele Jean Boboc: a spune că trupul nu e nimic permite instrumentalizarea și comercializarea lui după plac! Alternativa biblică este desigur îndumnezeirea, trebuie să avem îndrăzneala de a o afirma și curajul de a o demonstra prin sfințenie.

Uf! Era nevoie și să mai respirăm din când în când! Atmosfera era de fapt foarte respirabilă, în ciuda acestor avânturi teologice și antropologice către înălțimi sublime! Biserica este un loc de rugăciune; este un loc de gândire, de dialog, de cugetare prin harul Duhului la ceea ce spune Cuvântul acum și astăzi; și este de asemenea – ascultați cu atenție! – un loc pentru a ne bucura, pentru a râde, într-o frumoasă și bucuroasă relaxare! În miezul conferințelor țâșneau exclamații pline de bucurie, hohote de râs, o frumoasă manifestare a bucuriei frățești. Și tocmai, când omul râde, trupul său se bucură dimpreună cu sufletul, în aceste râsete sau surâsuri pline de afecțiune reciprocă, în suavitatea umorului creștin în ton cu iubirea. Și, la vremea mesei – pregătite cu talent și iubire! – toată lumea era bine dispusă: cu bucurie, făceam noi cunoștințe sau ne regăseam vechi prieteni…

Desigur, se poate îmbunătăți câte ceva, și va avea loc o întrunire de bilanț care va rezuma ceea ce trebuie prevăzut pentru următoarea U-ni-ver-si-ta-te de vară! Desigur, se pot mereu face propuneri, aduce proiecte, soluții, se poate face o critică constructivă pentru ca bucuria lui Hristos împărtășită între noi să fie mai mare! Hristos vrea ca această bucurie să fie, într-o zi sau alta, în această lume sau în cealaltă, în Universitatea de vară sau în alte momente excepționale din viața Bisericii – cum a fost Congresul Mitropoliei de anul acesta – totală și desăvârșită! Mulțumim lui Dumnezeu, mulțumim părinților noștri duhovnicești și ierarhilor, mulțumim organizatorilor care au făcut treabă de profesio-niști, mulțumim conferențiarilor, mulțumim tuturor celor care și-au dat osteneala de a veni și de a îmbogăți cu prezența lor momente atât de plăcute… și sperăm că entuziasmul nostru să trezească dorința celor care, „din binecuvântate pricini”, după cum spune sfântul Vasile, au trebuit să fie absenți! Slavă lui Dumnezeu pentru toți și pentru toate!

Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Protoiereu al Franței