Încă din copilărie și-a dorit să devină călugăr, iar acest vis s-a împlinit mulți ani mai târziu, în Sfântul Munte Athos. Aici s-a arătat a fi un mare nevoitor, primind de la Dumnezeu și darul îmblânzirii animalelor sălbatice. Pe copiii care veneau la chilia lui îi asculta cu răbdare și îi îndemna să facă fapte bune, iar ei îl răsplăteau cu dragostea și recunoștința lor.

„Creștinul care se nevoiește în lume se folosește atunci când are legături cu oamenii duhovnicești. Oricât de duhovnicește ar trăi cineva, are nevoie – mai ales în vremea în care trăim – de prietenia cea bună. Contactul cu oamenii duhovnicești ajută mult – mai mult decât studiul duhovnicesc – deoarece această bucurie a legăturii duhovnicești îi dă o mare dorință să se nevoiască duhovnicește.” Sf. Paisie Aghioritul 

Dragi copii,

Au trecut 24 de ani de la plecarea la Domnul a minunatului Părinte Paisie Aghioritul. Din bogăția de învățături lăsate moștenire nouă, am ales pentru voi o pildă frumoasă despre prietenie. 

 „Dacă vei merge la o chilie în care se tămâiază mereu, când vei ieși, vei mirosi a tămâie. Dacă vei merge într-un grajd, vei lua mirosul grajdului. Dacă vei merge într-o casă lumească, atunci când vei pleca vei mirosi a parfum lumesc. 

În timpul ocupației germane aveam cinci prăjini de pepeni diferiți: pepeni americani, care erau pepeni albi, foarte mari și foarte dulci, pepeni locali de Argos etc. Dacă din întâmplare dovlecii erau aproape de cei buni, de cei americani, dulceața din pepene se ducea la dovleac. Și dovleacul se făcea mai dulce, iar pepenele mai searbăd. Tot astfel se petrece și cu polenizarea pe care o fac albinele mergând dintr-o floare în alta. Dacă vei vedea pepene cu buric mare, să știi că răsadul de pepene a fost lângă un dovleac. Dacă cumva pepenele de Argos va fi aproape de un pepene bun, va lua dulceața de la cel bun. Pepenele bun va pierde din dulceață, dar cel puțin dulceața va merge în celălalt pepene. Dacă însă dovleacul va fi aproape de un pepene bun, dovleacul se va face mai dulce și, dacă-l vei pregăti, va trebui după aceea o mână de sare. Pepenele pierde, dar nici pe dovleac nu-l folosește. În timp ce, de este pepene, pierde desigur pepenele cel bun, dar celălalt devine pepene mai dulce. Vreau să spun că, dacă un creștin care nu este destul de sporit merge lângă un om sporit duhovnicește, poate că cel de-al doilea se va osteni, se va păgubi puțin, dar primul se va folosi. Dacă însă un om lumesc, care nu crede, merge lângă un om duhovnicesc, osteneala și timpul ce-l depune omul duhovnicesc se vor pierde. Cel mult, cel lumesc se va mișca de câteva lucruri duhovnicești ce i le va spune celălalt și le va filozofa lumește, adică le va interpreta în duh lumesc și nu se va folosi. Adică va deveni un… dovleac mai dulce.”

Fragment din „Trezire duhovnicească”, Cuviosul Paisie Aghioritul