Curajul de a asculta glasul Domnului, Care în taină îl chema să pregătească concursul de admitere la Facultatea de Teologie din Sibiu, pe care o va absolvi în anul 1978. Îndrăzneala de a accepta slujirea preoțească pe care o primea prin punerea mâinilor Mitropolitului Nicolae al Timișoarei pe sema parohiei din Șuștra.

Curajul de ieși din pământul său, din neamul său, din casa tatălui său (Fac. 12, 1) și a veni la Paris (13.07.1980), unde munca de pălmaș și greutățile vieții nu l‑au descurajat, ci l‑au apropiat și mai mult de Hristos și de biserică. Îndrăzneala de a se angaja în mișcarea anticomunistă alături de părinții Boldeanu, Gheorghiu și Domitriu de la Paris, alături de părintele Popescu de la Montréal și părintele Calciu din America. Ucenicie grea sub ascultarea unor oameni verticali și exigenți care l‑au șlefuit și au făcut din tânărul preot păstorul impozant și iubitor.

Curajul de a cere Mitropolitului Iosif preoți tineri care să‑l ajute în lucrarea titanică, dar nu imposibilă de refacere a unității comunității româneşti de la Paris. Stăruința în dialogul și buna înțelegere cu toate sensibilitățile comunității noastre, o comunitate care a dat Franței multe personalități culturale şi științifice. Îndrăzneala de a afirma cu tărie importanța intrării în bună rânduială. Curajul afirmării mărturisitoare cu prilejul marilor sărbători și a procesiunilor din Săptămâna Patimilor, care nu făceau decât să reamintească locuitorilor Cartierului Latin că încă din 1882 există o biserică ortodoxă română pe strada Jean de Beauvais.

Curajul de a garanta personal împrumutul bancar necesar restaurării Catedralei (2016) face din părintele Constantin un ctitor al cărui trup ar fi normal să aștepte Învierea cea de obște în cripta bisericii. Această criptă nu este încă amenajată, dar părintele se va odihni în parcela românească pe care a obținut‑o cu multă îndrăzneală din partea primăriei Parisului în cimitirul de la Thiais.

Miercuri, 11 iulie, la Sfânta Liturghie de la orele 8.30 și la slujba înmormântării de la 10.30, ne vom ruga pentru odihna sufletului părintelui nostru Constantin. Hristos ne spune că „împărăția cerurilor se ia prin străduinţă și cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Mt 11, 12). Azi, Hristos, Care îi iubește pe altruiști, pe stăruitori, pe curajoși, Își deschide larg brațele pentru a‑l primi pe robul Său, Constantin preotul: „Bine, slugă bună şi credincioasă..., intră întru bucuria domnului tău” (Mt 25, 21).

Dan Săvan