Întâlnire între arhimandritul Syméon de la mănăstirea Maldon şi părintele Teofil de la mănăstirea Sâmbăta de Sus

Întrebare: Este cunoscut în România Sfântul Siluan?

Părintele Teofil: Este cunoscut. S-au tradus câteva din scrierile lui. Este cunoscut de anumiţi ortodocşi. Eu am însă o nelămurire în ce priveşte o frază pe care am citit-o la Sfântul Siluan şi pe care n-o înţeleg bine. Poate mă puteţi lămuri dumneavoastră. Vă amintiţi de sfatul pe care l-a primit Sfântul Siluan: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!” Nu înţeleg expresia asta. Pentru mine nu e logic. Aş spune mai degrabă: „Ţine-ţi mintea în rai şi nu deznădăjdui!” Dacă Sfântul Siluan a primit cuvântul acesta, l-a primit pentru el. Niciodată nu l-am putut înţelege şi îl ştiu de mai bine de douăzeci de ani.

Arhimandritul Syméon: Sunt mai multe aspecte. În primul rând, întreaga viaţa creştină se bazează pe contradicţii logice, aşadar acest sfat, care nu e logic, nu e mai puţin logic decât Unitatea şi Treimea lui Dumnezeu. În al doilea rând, acest eveniment a avut loc într-un moment de deznădejde din viaţa Stareţului, căci se afla în luptă cu demonii. În acel moment el se adresează lui Hristos spunându-I: „Vezi, eu vreau să mă rog Ţie cu inimă curată şi demonii mă împiedică.” La aceasta, primeşte răspunsul următor: „Cei mândri au întotdeauna de luptat cu demonii.” „Şi atunci”, întreabă el, „cum pot să mă vindec de această mândrie?” Şi primeşte acest răspuns: „Ţine-ţi mintea în iad, dar nu deznădăjdui.”

Părintele Teofil: Ceea ce nu înţeleg este porunca: „Ţine-ţi mintea în iad.”

Arhimandritul Syméon: Este extrema lepădare de sine a pocăinţei. Există mai multe nivele de înţelegere a pocăinţei.

Părintele Teofil: Pentru mine pocăinţa se trăieşte în bucurie.

Arhimandritul Syméon: Stareţul spune: „Am început să fac ce mi-a spus Domnul şi am primit mântuirea.” Înainte de toate este un sfat ascetic, pe linia pocăinţei dusă la limita extremă. Părintele Sofronie a precizat întotdeauna că acest sfat fusese adresat în special Stareţului Siluan. Acest sfat, în înţelesul său extrem, nu e adresat întregii lumi.

Părintele Teofil: În Pateric, Avva Pimen spune că dacă omul se află în iad, Hristos e alături de el. Nu înţeleg acest lucru.

Arhimandritul Syméon: Părintele Sofronie pune acest episod din viaţa Sfântului Siluan în paralel cu povestea vizitei Sfântului Antonie la curelarul din Alexandria. Trimis de un înger, Sfântul Antonie merge la curelar să-l întrebe cum trăieşte. Curelarul îi răspunde că nu face nimic special şi îi spune: „Muncesc şi dau o treime din câştig săracilor, o treime Bisericii şi o treime păstrez pentru mine.” Aşadar…

Părintele Teofil: Nu înţeleg acest lucru; eu cred că Dumnezeu ne zâmbeşte şi că noi trebuie, de asemenea, să-I zâmbim lui Dumnezeu.

Întrebare: Pentru anumite persoane, fraza „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui” este o mare consolare.

Arhimandritul Syméon: Această frază cuprinde oarecum aceeaşi contradicţie care există între Vinerea Mare şi Paşte.

Părintele Teofil: În acest caz este vorba de două evenimente care s-au petrecut succesiv şi dacă Iisus Hristos a vrut să se jertfească pentru lume, Îi dăm slavă. Iisus Hristos spune: „Eu iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.” Eu sunt pentru bucurie, nu pentru o bucurie artificială, ci pentru o viaţă care duce la bucurie. Cred că trebuie să-L vedem pe Dumnezeu cu ochii fiului risipitor, ca pe un tată care vine în întâmpinarea fiului său ca să-l ia în braţe. În îmbrăţişarea aceasta a fiului de către tată nu există nimic studiat, nu există psihologie: tatăl nu gândeşte „vom vedea ce efect va avea gestul acesta”, ci sufletul său este cel ce porunceşte gestului său. Din această concepţie îmi extrag bucuria şi fericirea de-a trăi.

Traducere din limba franceză de Anca Sav (Paris)