Evanghelia în context: gânduri despre un pelerinaj de studiu în Èšara Sfântă (II)

La Fântâna lui Iacov din Samaria, de la Nablus (Sihar), este loc de pelerinaj din vechime. Fântâna este adâncă de 35 m ÅŸi astăzi găsim aici o biserică nouă, frumoa­să, înălÅ£ată în cinstea femeii samarinene, Sfânta Fotini, a Sfântului Iustin Martirul (samarinean din Neapole) ÅŸi a Sfântului Nou Mucenic Filumen, ale cărui moaÅŸte se află în biserica pe care a slujit-o cu preÅ£ul vieÅ£ii sale ÅŸi unde, la 29 noiembrie 1979, a fost omorât în timpul Vecerniei de către un evreu extremist.

De aici am plecat spre Å£ărmul Mării Mediterane, la Cezareea Palestinei (sau Maritimă), unde nisipul, adierea vântului, soarele ÅŸi valurile creează un climat foarte plăcut. Nu întâmplător, Irod cel Mare a mu­tat capitala Iudeii aici, a construit un com­plex de palate, un templu ÅŸi amfiteatrul în care îÅŸi va găsi sfârÅŸitul nepotul său Irod Agripa I (FA 12). Din această Cezaree, Sfântul Apostol Pavel a plecat în călătorie spre Roma, iar noi, pelerinii, spre Nazaret.

Conform unei tradiÅ£ii locale vechi, menÅ£ionată ÅŸi în scrierea apocrifa Proto-Evanghelia lui Iacov, Sfântul Arhanghel Gavriil i s-a arătat prima dată Maicii Domnului lângă un izvor, care este folosit până astăzi. Fecioara Maria avea ascultarea de a aduce apă în casă de la acest izvor. Surprinsă de arătarea cea minunată, Maica Domnului s-ar fi speriat ÅŸi ar fi fugit spre casă, unde îngerul i-a vorbit din nou ÅŸi ea a primit să-L poarte în pânte­cele său ÅŸi să-L nască pe Mântuitorul lumii. Izvorul ÅŸi casa sunt legate printr-un tunel, care ar fi putut să adăpostească creÅŸtini în primele veacuri. O frumoasă bazilică roma- no-catolică se află pe locul unde ar fi fost atelierul Sfântului Iosif. Pe locul sinagogii în care a predicat Iisus se găseÅŸte acum o biserică ortodoxă unită cu Roma.

În timpul Mântuitorului Hristos, Nazaretul era un orăÅŸel de comercianÅ£i, dintre care mulÅ£i erau rău famaÅ£i. Revenind în Nazaret după ce Åži-a început lucrarea mântuitoare, Iisus rosteÅŸte profeÅ£ia lui Isaia împlinită de El: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiÅ£i cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea ÅŸi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaÅ£i ÅŸi să vestesc anul plăcut Domnului” (Lc 4, 18-19). MâniaÅ£i de exemplele date de Mântuitorul despre persecutarea profeÅ£ilor Ilie ÅŸi Elisei de către înaintaÅŸii lor, localnicii au vrut să-l arunce de pe sprânceana muntelui. Iisus S-a întors atunci în Capernaum, centrul activităÅ£ii Sale, locul din care lumina lumii va străluci neamurilor (Mt 4, 12-17) ÅŸi unde Åži-a „pes­cuit” primii ucenici. Casa lui Petru a fost descoperită de arheologi cu ajutorul jurnalului de călătorie al vestitei pelerine Egeria ÅŸi datată după straturile de ceramică. Lângă ruine­le acesteia au fost reconstituite părÅ£i din vechiul oraÅŸ ÅŸi sinagoga ce datează din sec. VI aflată probabil pe locul mai vechii sinagogi în care a propovăduit Iisus.

Următorul popas l-am făcut la Å£ărmul Mării Galileii, la Tabgha celor ÅŸapte izvoare, locul înmulÅ£irii pâinilor ÅŸi peÅŸtilor (Mc 6, 34-44). Prin această minune, Hristos Se împărtăÅŸeÅŸte ucenicilor sub forma simbo­lului euharistic al peÅŸtelui ÅŸi al pâinii (cf. Pr. Prof. V Mihoc). Tot aici, după Înviere, Petru este repus în apostolie în virtutea prieteniei pe care i-o poartă lui Hristos (cf. Pr. Prof. V. Mihoc). Ziua următoare am petrecut-o în jurul Mării Galileii, vizitând ruinele bisericii de la Kursi, din Å£inutul gherghesenilor, ce redau atmosfera deco­rului creÅŸtin antic, păstrat parcă până astăzi în liniÅŸtea, pacea ÅŸi frumuseÅ£ea rămăÅŸiÅ£elor de ziduri rămase în picioare ca mărturie peste veacuri a minunii alungării răului ÅŸi vindecării demonizatului. Tot în zona respec­tivă se crede că s-ar afla ÅŸi muntele Fericirilor, însă locaÅ£ia exactă nu este cunoscută. Predica de pe Munte este redată în trei capitole de Evanghelistul Matei. Acestea sunt probabil o prezentare succintă a punctelor principale ale cuvântării Mântuitorului, care e posibil să se fi întins pe parcursul unei zile întregi. Relatarea cu de-amănuntul ar fi putut astfel constitui echivalentul a 100-200 de pagini scrise (cf. Pr. Prof. V Mihoc), fapt ce ne aminteÅŸte de încheierea Evangheliei după Ioan 21, 25: „Dar sunt ÅŸi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus ÅŸi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărÅ£ile ce s-ar fi scris. Amin”.

Ziua următoare, o parte dintre preoÅ£ii pelerini au slujit Sfânta Liturghie la biserica or­todoxă arabă din Nazaret, împreună cu părintele profesor Vasile Mihoc ÅŸi preoÅ£ii comunităÅ£ii palestiniene. A fost o experienÅ£ă deosebită, trăită în mijlocul unei comunităÅ£i creÅŸtine vii, unde toÅ£i cei prezenÅ£i au cântat pe tonul miÅŸcător ÅŸi unduitor al arabei liturgice. Un exem­plu grăitor pentru cei care ne străduim să introducem cântarea generală a credincioÅŸilor în bisericile noastre. Am vizitat, după aceea, ruinele cetăÅ£ii antice Meggido ÅŸi ne-am în­dreptat către muntele Tabor, unde Hristos Åži-a arătat slava Sa, însă nu toată, ci doar atât cât au putut Apostolii să primească (cf. troparul sărbătorii). De pe vârful muntelui se re­varsă lumină, linÅŸte ÅŸi pace, locul oferind ÅŸi o priveliÅŸte minunată asupra văilor mănoase din împrejurimi ÅŸi asupra Galileii de sud. La sărbătoarea Schimbării la FaÅ£ă, un nor lumi­nos din care se desprind bulgări ca de vată descinde asupra bisericii ÅŸi a credincioÅŸilor, o minune anuală recurentă, alături de alte două, mai bine cunoscute, lumina sfântă pasca­lă ÅŸi întoarcerea Iordanului la sărbătoarea Botezului Domnului.