Continuăm din numărul trecut însemnările succinte ale unui jurnal de călătorie pe marginea pelerinajului clericilor Mitropoliei noastre în Å¢ara Sfântă, ce a avut loc, pentru a doua oară, în luna noiembrie a anului care tocmai s-a încheiat.
La Fântâna lui Iacov din Samaria, de la Nablus (Sihar), este loc de pelerinaj din vechime. Fântâna este adâncă de 35 m ÅŸi astăzi găsim aici o biserică nouă, frumoasă, înălÅ£ată în cinstea femeii samarinene, Sfânta Fotini, a Sfântului Iustin Martirul (samarinean din Neapole) ÅŸi a Sfântului Nou Mucenic Filumen, ale cărui moaÅŸte se află în biserica pe care a slujit-o cu preÅ£ul vieÅ£ii sale ÅŸi unde, la 29 noiembrie 1979, a fost omorât în timpul Vecerniei de către un evreu extremist.
De aici am plecat spre Å£ărmul Mării Mediterane, la Cezareea Palestinei (sau Maritimă), unde nisipul, adierea vântului, soarele ÅŸi valurile creează un climat foarte plăcut. Nu întâmplător, Irod cel Mare a mutat capitala Iudeii aici, a construit un complex de palate, un templu ÅŸi amfiteatrul în care îÅŸi va găsi sfârÅŸitul nepotul său Irod Agripa I (FA 12). Din această Cezaree, Sfântul Apostol Pavel a plecat în călătorie spre Roma, iar noi, pelerinii, spre Nazaret.
Conform unei tradiÅ£ii locale vechi, menÅ£ionată ÅŸi în scrierea apocrifa Proto-Evanghelia lui Iacov, Sfântul Arhanghel Gavriil i s-a arătat prima dată Maicii Domnului lângă un izvor, care este folosit până astăzi. Fecioara Maria avea ascultarea de a aduce apă în casă de la acest izvor. Surprinsă de arătarea cea minunată, Maica Domnului s-ar fi speriat ÅŸi ar fi fugit spre casă, unde îngerul i-a vorbit din nou ÅŸi ea a primit să-L poarte în pântecele său ÅŸi să-L nască pe Mântuitorul lumii. Izvorul ÅŸi casa sunt legate printr-un tunel, care ar fi putut să adăpostească creÅŸtini în primele veacuri. O frumoasă bazilică roma- no-catolică se află pe locul unde ar fi fost atelierul Sfântului Iosif. Pe locul sinagogii în care a predicat Iisus se găseÅŸte acum o biserică ortodoxă unită cu Roma.
În timpul Mântuitorului Hristos, Nazaretul era un orăÅŸel de comercianÅ£i, dintre care mulÅ£i erau rău famaÅ£i. Revenind în Nazaret după ce Åži-a început lucrarea mântuitoare, Iisus rosteÅŸte profeÅ£ia lui Isaia împlinită de El: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiÅ£i cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea ÅŸi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaÅ£i ÅŸi să vestesc anul plăcut Domnului” (Lc 4, 18-19). MâniaÅ£i de exemplele date de Mântuitorul despre persecutarea profeÅ£ilor Ilie ÅŸi Elisei de către înaintaÅŸii lor, localnicii au vrut să-l arunce de pe sprânceana muntelui. Iisus S-a întors atunci în Capernaum, centrul activităÅ£ii Sale, locul din care lumina lumii va străluci neamurilor (Mt 4, 12-17) ÅŸi unde Åži-a „pescuit” primii ucenici. Casa lui Petru a fost descoperită de arheologi cu ajutorul jurnalului de călătorie al vestitei pelerine Egeria ÅŸi datată după straturile de ceramică. Lângă ruinele acesteia au fost reconstituite părÅ£i din vechiul oraÅŸ ÅŸi sinagoga ce datează din sec. VI aflată probabil pe locul mai vechii sinagogi în care a propovăduit Iisus.
Următorul popas l-am făcut la Å£ărmul Mării Galileii, la Tabgha celor ÅŸapte izvoare, locul înmulÅ£irii pâinilor ÅŸi peÅŸtilor (Mc 6, 34-44). Prin această minune, Hristos Se împărtăÅŸeÅŸte ucenicilor sub forma simbolului euharistic al peÅŸtelui ÅŸi al pâinii (cf. Pr. Prof. V Mihoc). Tot aici, după Înviere, Petru este repus în apostolie în virtutea prieteniei pe care i-o poartă lui Hristos (cf. Pr. Prof. V. Mihoc). Ziua următoare am petrecut-o în jurul Mării Galileii, vizitând ruinele bisericii de la Kursi, din Å£inutul gherghesenilor, ce redau atmosfera decorului creÅŸtin antic, păstrat parcă până astăzi în liniÅŸtea, pacea ÅŸi frumuseÅ£ea rămăÅŸiÅ£elor de ziduri rămase în picioare ca mărturie peste veacuri a minunii alungării răului ÅŸi vindecării demonizatului. Tot în zona respectivă se crede că s-ar afla ÅŸi muntele Fericirilor, însă locaÅ£ia exactă nu este cunoscută. Predica de pe Munte este redată în trei capitole de Evanghelistul Matei. Acestea sunt probabil o prezentare succintă a punctelor principale ale cuvântării Mântuitorului, care e posibil să se fi întins pe parcursul unei zile întregi. Relatarea cu de-amănuntul ar fi putut astfel constitui echivalentul a 100-200 de pagini scrise (cf. Pr. Prof. V Mihoc), fapt ce ne aminteÅŸte de încheierea Evangheliei după Ioan 21, 25: „Dar sunt ÅŸi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus ÅŸi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărÅ£ile ce s-ar fi scris. Amin”.
Ziua următoare, o parte dintre preoÅ£ii pelerini au slujit Sfânta Liturghie la biserica ortodoxă arabă din Nazaret, împreună cu părintele profesor Vasile Mihoc ÅŸi preoÅ£ii comunităÅ£ii palestiniene. A fost o experienÅ£ă deosebită, trăită în mijlocul unei comunităÅ£i creÅŸtine vii, unde toÅ£i cei prezenÅ£i au cântat pe tonul miÅŸcător ÅŸi unduitor al arabei liturgice. Un exemplu grăitor pentru cei care ne străduim să introducem cântarea generală a credincioÅŸilor în bisericile noastre. Am vizitat, după aceea, ruinele cetăÅ£ii antice Meggido ÅŸi ne-am îndreptat către muntele Tabor, unde Hristos Åži-a arătat slava Sa, însă nu toată, ci doar atât cât au putut Apostolii să primească (cf. troparul sărbătorii). De pe vârful muntelui se revarsă lumină, linÅŸte ÅŸi pace, locul oferind ÅŸi o priveliÅŸte minunată asupra văilor mănoase din împrejurimi ÅŸi asupra Galileii de sud. La sărbătoarea Schimbării la FaÅ£ă, un nor luminos din care se desprind bulgări ca de vată descinde asupra bisericii ÅŸi a credincioÅŸilor, o minune anuală recurentă, alături de alte două, mai bine cunoscute, lumina sfântă pascală ÅŸi întoarcerea Iordanului la sărbătoarea Botezului Domnului.
Am poposit apoi din nou la Ierihon, la mănăstirea sicomorului lui Zaheu, cel care, conform unei legende, atunci când a fost întrebat ce a văzut în ochii lui Iisus, a răspuns: „L-am văzut pe Zaheu aÅŸa cum trebuie să fie!’ (cf. Pr. Prof. V Mihoc). A doua zi, după Liturghia de la aÅŸezământul românesc din Ierihon, am pornit la drum prin pustiul Iordanului, pe cărarea stâncoasă ce ÅŸerpuieÅŸte de-a lungul vechiului drum roman ce cobora de la Ierusalim la Ierihon. A fost o altă zi minunată în care ne-am bucurat de maiestatea pereÅ£ilor înalÅ£i ai stâncilor ce străjuiesc pârâul Hozeva, care ÅŸerpuieÅŸte prin valea cu acelaÅŸi nume. Natura este stearpă, însă totodată ÅŸi plină de viaÅ£ă (soare, oaze de palmieri ÅŸi locurile sfinÅ£ite de cuvioÅŸi, cuvioase, mucenici ÅŸi muceniÅ£e). Vetrele sihăstreÅŸti monahale, care s-au extins din Egipt, au înflorit aici din sec. V până în sec. VII, când perÅŸii au pustiit valea Hozevei. Pustnicul macedonean Macarie ne-a primit în peÅŸtera frumoasă a Sfintei Ana, pe care o îngrijeÅŸte cu mare evlavie de 20 de ani, ÅŸi ne-a spus câteva cuvinte de suflet despre pocăinÅ£ă, care, zicea el, lipseÅŸte din lumea noastră ÅŸi este de mare folos în urcuÅŸul duhovnicesc al fiecărui creÅŸtin.
Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, cuibărită pe marginea unei stânci, adăposteÅŸte moaÅŸtele celui de-al doilea ctitor al ei, Sfântul Cuvios Gheorghe (sec. VII) ÅŸi ale sfântului nostru, Ioan Iacob, precum ÅŸi peÅŸtera Sfântului Ilie, unde acesta a stat o vreme ÅŸi unde Dreptul Ioachim ar fi primit vestea zămislirii Născătoarei de Dumnezeu. De aici vom purcede spre Ierusalim, Å£inta finală a pelerinajului nostru.
(va urma)
Pr. Liviu Barbu Norwich, Marea Britanic

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team