La Fântâna lui Iacov din Samaria, de la Nablus (Sihar), este loc de pelerinaj din vechime. Fântâna este adâncă de 35 m ÅŸi astăzi găsim aici o biserică nouă, frumoa­să, înălÅ£ată în cinstea femeii samarinene, Sfânta Fotini, a Sfântului Iustin Martirul (samarinean din Neapole) ÅŸi a Sfântului Nou Mucenic Filumen, ale cărui moaÅŸte se află în biserica pe care a slujit-o cu preÅ£ul vieÅ£ii sale ÅŸi unde, la 29 noiembrie 1979, a fost omorât în timpul Vecerniei de către un evreu extremist.

De aici am plecat spre Å£ărmul Mării Mediterane, la Cezareea Palestinei (sau Maritimă), unde nisipul, adierea vântului, soarele ÅŸi valurile creează un climat foarte plăcut. Nu întâmplător, Irod cel Mare a mu­tat capitala Iudeii aici, a construit un com­plex de palate, un templu ÅŸi amfiteatrul în care îÅŸi va găsi sfârÅŸitul nepotul său Irod Agripa I (FA 12). Din această Cezaree, Sfântul Apostol Pavel a plecat în călătorie spre Roma, iar noi, pelerinii, spre Nazaret.

Conform unei tradiÅ£ii locale vechi, menÅ£ionată ÅŸi în scrierea apocrifa Proto-Evanghelia lui Iacov, Sfântul Arhanghel Gavriil i s-a arătat prima dată Maicii Domnului lângă un izvor, care este folosit până astăzi. Fecioara Maria avea ascultarea de a aduce apă în casă de la acest izvor. Surprinsă de arătarea cea minunată, Maica Domnului s-ar fi speriat ÅŸi ar fi fugit spre casă, unde îngerul i-a vorbit din nou ÅŸi ea a primit să-L poarte în pânte­cele său ÅŸi să-L nască pe Mântuitorul lumii. Izvorul ÅŸi casa sunt legate printr-un tunel, care ar fi putut să adăpostească creÅŸtini în primele veacuri. O frumoasă bazilică roma- no-catolică se află pe locul unde ar fi fost atelierul Sfântului Iosif. Pe locul sinagogii în care a predicat Iisus se găseÅŸte acum o biserică ortodoxă unită cu Roma.

În timpul Mântuitorului Hristos, Nazaretul era un orăÅŸel de comercianÅ£i, dintre care mulÅ£i erau rău famaÅ£i. Revenind în Nazaret după ce Åži-a început lucrarea mântuitoare, Iisus rosteÅŸte profeÅ£ia lui Isaia împlinită de El: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiÅ£i cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea ÅŸi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaÅ£i ÅŸi să vestesc anul plăcut Domnului” (Lc 4, 18-19). MâniaÅ£i de exemplele date de Mântuitorul despre persecutarea profeÅ£ilor Ilie ÅŸi Elisei de către înaintaÅŸii lor, localnicii au vrut să-l arunce de pe sprânceana muntelui. Iisus S-a întors atunci în Capernaum, centrul activităÅ£ii Sale, locul din care lumina lumii va străluci neamurilor (Mt 4, 12-17) ÅŸi unde Åži-a „pes­cuit” primii ucenici. Casa lui Petru a fost descoperită de arheologi cu ajutorul jurnalului de călătorie al vestitei pelerine Egeria ÅŸi datată după straturile de ceramică. Lângă ruine­le acesteia au fost reconstituite părÅ£i din vechiul oraÅŸ ÅŸi sinagoga ce datează din sec. VI aflată probabil pe locul mai vechii sinagogi în care a propovăduit Iisus.

Următorul popas l-am făcut la Å£ărmul Mării Galileii, la Tabgha celor ÅŸapte izvoare, locul înmulÅ£irii pâinilor ÅŸi peÅŸtilor (Mc 6, 34-44). Prin această minune, Hristos Se împărtăÅŸeÅŸte ucenicilor sub forma simbo­lului euharistic al peÅŸtelui ÅŸi al pâinii (cf. Pr. Prof. V Mihoc). Tot aici, după Înviere, Petru este repus în apostolie în virtutea prieteniei pe care i-o poartă lui Hristos (cf. Pr. Prof. V. Mihoc). Ziua următoare am petrecut-o în jurul Mării Galileii, vizitând ruinele bisericii de la Kursi, din Å£inutul gherghesenilor, ce redau atmosfera deco­rului creÅŸtin antic, păstrat parcă până astăzi în liniÅŸtea, pacea ÅŸi frumuseÅ£ea rămăÅŸiÅ£elor de ziduri rămase în picioare ca mărturie peste veacuri a minunii alungării răului ÅŸi vindecării demonizatului. Tot în zona respec­tivă se crede că s-ar afla ÅŸi muntele Fericirilor, însă locaÅ£ia exactă nu este cunoscută. Predica de pe Munte este redată în trei capitole de Evanghelistul Matei. Acestea sunt probabil o prezentare succintă a punctelor principale ale cuvântării Mântuitorului, care e posibil să se fi întins pe parcursul unei zile întregi. Relatarea cu de-amănuntul ar fi putut astfel constitui echivalentul a 100-200 de pagini scrise (cf. Pr. Prof. V Mihoc), fapt ce ne aminteÅŸte de încheierea Evangheliei după Ioan 21, 25: „Dar sunt ÅŸi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus ÅŸi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărÅ£ile ce s-ar fi scris. Amin”.

Ziua următoare, o parte dintre preoÅ£ii pelerini au slujit Sfânta Liturghie la biserica or­todoxă arabă din Nazaret, împreună cu părintele profesor Vasile Mihoc ÅŸi preoÅ£ii comunităÅ£ii palestiniene. A fost o experienÅ£ă deosebită, trăită în mijlocul unei comunităÅ£i creÅŸtine vii, unde toÅ£i cei prezenÅ£i au cântat pe tonul miÅŸcător ÅŸi unduitor al arabei liturgice. Un exem­plu grăitor pentru cei care ne străduim să introducem cântarea generală a credincioÅŸilor în bisericile noastre. Am vizitat, după aceea, ruinele cetăÅ£ii antice Meggido ÅŸi ne-am în­dreptat către muntele Tabor, unde Hristos Åži-a arătat slava Sa, însă nu toată, ci doar atât cât au putut Apostolii să primească (cf. troparul sărbătorii). De pe vârful muntelui se re­varsă lumină, linÅŸte ÅŸi pace, locul oferind ÅŸi o priveliÅŸte minunată asupra văilor mănoase din împrejurimi ÅŸi asupra Galileii de sud. La sărbătoarea Schimbării la FaÅ£ă, un nor lumi­nos din care se desprind bulgări ca de vată descinde asupra bisericii ÅŸi a credincioÅŸilor, o minune anuală recurentă, alături de alte două, mai bine cunoscute, lumina sfântă pasca­lă ÅŸi întoarcerea Iordanului la sărbătoarea Botezului Domnului.