Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 1 Septembrie 2022 Ora: 15:14

La început de an bisericesc

La începutul noului an bisericesc, după tradiția ortodoxă, ne aducem aminte de cum S‑a descoperit pe Sine oamenilor Hristos, Mântuitorul nostru, citind în sinagogă cuvintele lui Isaia prorocul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M‑a uns să binevestesc săracilor. M‑a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului.”1. Cred că, văzând prin ce trece întreaga omenire (pandemie, natura dezlănțuită, crize de tot felul, războaie etc.,) ne va fi de mare folos să ne aducem aminte de cuvintele Domnului, pe care le putem citi în Vechiul Testament, în cartea Leviticului: „De veți umbla după legile Mele și de veți păzi și plini poruncile Mele, vă voi da ploaie la timp, pământul și pomii își vor da roadele lor. Voi trimite pace pe pământul vostru, veți alunga pe vrăjmașii voștri, căuta‑voi spre voi și vă voi binecuvânta, sufletul Meu nu se va scârbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi vouă Dumnezeul vostru, și voi poporul Meu.”2.

La început de an bisericesc

Dumnezeu l‑a creat pe om pentru ca omul să se bucure de prezența lui Dumnezeu, de binecuvântarea dată lui de către Dumnezeu, de a crește, de a se înmulți și de a stăpâni pământul. Nu în sensul de a stăpâni prin a abuza de creație, sau prin a o subjuga, ci de a purta de grijă de aceasta. Dar nu oricum, ci, umblând în căile lui Dumnezeu, după legile Lui, păzind și plinind poruncile Lui.

Din păcate, Adam, fiind ispitit, nu a reușit să păzească și să plinească porunca Domnului, după cum nici noi, în zilele noastre, nu putem afirma că umblăm după legile Domnului. Dacă, prin căderea lui Adam, acesta a atras după sine și pervertirea naturii întregi, atunci și noi, prin neascultare, ne facem din stăpânitori și prieteni ai naturii potrivnici ai acesteia. Natura, încercând să se ghideze în continuare după legile puse ei de Domnul, dar intrând în conflict cu voința omului, care, de multe ori, nu mai coincide cu voința lui Dumnezeu, ni se face și ea potrivnică. Mai mult decât atât, păcatele și fărădelegile noastre își pun amprenta asupra naturii. De cele mai multe ori fără să ne dăm seama, căci, inconștienți fiind, transformăm natura după asemănarea noastră în loc să o sfințim, străduindu‑ne să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu, la care este chemat tot omul. Dar cum să ajungem la asemănarea lui Dumnezeu, dacă nu‑L mai lăsăm să umble printre noi, dacă nu‑L mai lăsăm să fie Dumnezeul nostru și dacă noi nu ne mai considerăm popor al Său?

Se vorbește mult despre ecologie, despre reducerea poluării și despre efectele de seră, pe care le simțim deja, le vedem și le trăim în zilele noastre. Reprezentanții guvernelor lumii se întâlnesc pentru a găsi soluții în vederea reducerii poluării, dar nu prea vedem efectele acestor întâlniri. De ce oare? Pentru că Dumnezeu nu este pus la masa acestor întâlniri, nu este deloc dorit acolo, ci este mai degrabă exclus și negat.

Pentru a stârpi răul, ar trebui ca acesta să fie scos din rădăcină. Efectele negative pe care le vedem și le simțim sunt doar partea exterioară a răului, sunt doar trunchiul și coroana acestuia. Degeaba încercăm să curățam coroana, dacă nu stârpim răul din rădăcină. Păcatul este de fapt rădăcina care alimentează sufletul omului cu otrava indiferenței, a nepăsării și a egoismului, poluându‑l și ucigându‑l. La acele întâlniri nu am auzit să se vorbească despre poluarea sufletului, ba mai mult decât atât, aflăm de promulgarea unor legi care duc la o tot mai mare poluare a sufletului.

Așa cum Mântuitorul Hristos a vindecat mai întâi boala sufletească a paraliticului din Evanghelie, și o dată cu aceasta i‑a venit și vindecarea trupească, tot așa și noi, mai întâi de toate, trebuie să ne vindecăm paralizia sufletească de care suferim, cerându‑I Celui care este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre să ne vindece de păcat.

FĂRĂ DE DUMNEZEU ZADARNICE SUNT TOATE EFORTURILE ȘI ZBATERILE OMENEȘTI.

Sfântul Nicolae Velimirovici spunea, în acest sens: „Dacă ar pieri cu totul multe din însuşirile rele ale oamenilor, multe păcate şi patimi ar pieri. Ar pieri şi chipurile acestora din natură. Dar câtă vreme omul este lup pentru om şi lupul va dăinui. Şi câtă vreme omul este lipitoare pentru om, şi lipitoarea va dăinui. Şi câtă vreme sufletul omenesc se târăşte pe pământ, şi şarpele pe pământ se va târî. Într‑un cuvânt, câtă vreme omul îşi va înmulţi necredinţa şi necuviinţa, natura va înmulţi chipurile răului: fiarele sălbatice, microbii, furtunile, grindina, inundaţiile, seceta şi altele. Deci, natura ţine de om, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.”3.

Creația, în opinia părintelui Sterea Tache, nu are numai un fundament material, ci și unul spiritual. De altfel, golită de acest fundament spiritual, ea își pierde frumusețea și raționalitatea intrinsecă, devenind un simplu obiect de uz cotidian, care în loc să unească dezbină.4

Cauza poluării naturii constă tocmai în faptul că natura este văzută și socotită de către majoritatea oamenilor ca un simplu obiect de uz cotidian, de care poate să profite fiecare după bunul său plac și într‑un mod cu totul egoist.

Soluția ieșirii din această criză, dacă nu este deja prea târziu (pentru că în Cartea Apocalipsei găsim scris: „Şi am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui şi avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s‑a dat să vatăme pământul şi marea, zicând: nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru.”5), este întoarcerea omului la Hristos, cultivarea valorilor creștine care îl sfințesc pe om și înmulțirea rugăciunii minții și a inimii, după cum afirmă pe bună dreptate Sfântul Paisie Aghioritul: „Dacă mintea omului nu este la Hristos, inima lui nu lucrează, și de aceea nu iubește nici pe Hristos și nici pe semenul său, cu atât mai puțin natura, animalele, copacii, plantele.”6.

† Episcopul Timotei

Note:


1. Luca 4, 18‑19.
2. Lev. 26, 3‑12.
3. Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, pp. 218‑220,
4. https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/dogma/creatia‑timpul‑gandirea‑sfintilor‑parinti‑69004.html
5. Apocalipsă 7, 2‑3.
6. Sfântul Paisie Aghioritul, „Trezire duhovnicească”, în Cuvinte duhovnicești, vol. 2, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 35.

La început de an bisericesc

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni